ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Interviuri | Interviuri VIDEO
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
10 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Denisa Silivestru: Un corp al procurorilor sănătos și puternic va arăta că și societatea este la fel de sănătoasă și puternică

26.08.2016 | Alina MATEI
Abonare newsletter
Alina Matei

Alina Matei

Nota JURIDICE.ro: I-am rugat pe toți cei patru candidaţi la alegerile pentru CSM din partea parchetelor de pe lângă judecătorii să răspundă unor întrebări comune. Interviurile vor fi publicate în ordinea în care primim răspunsurile.

Alina MateiCare sunt principalele repere ale activității dumneavoastră profesionale?

Denisa Silivestru: În primul rând, aș vrea să vă mulțumesc pentru propunerea dumneavoastră și pentru atenția acordată acestui subiect care, să nu uitam, înainte de a fi unul particular, destinat carierei magistraților, prezintă interes pentru întreaga societate.

În această ordine de idei, am să vă răspund la prima întrebare, arătând că reperele oricărui magistrat ar trebui să vizeze societatea în ansamblul său – dincolo de a fi o artă în sine, justiția se adresează întotdeauna celor vizați direct de aceasta, și anume cetățenilor – demosul modern după cum spunea filosoful Socrates, ”orice artă se supune celor cărora se adresează!”

Justiția necesită atât instinct, precum și educație. Astfel, reperul primordial este dreptatea; procurorul, implicit, se dedica exercițiului acestei arte de dragul societății. De aceea, magistrații – atât procurori cât și judecători – reprezintă ceva mai presus decât o profesie, întrucât fără justiție nu poate exista societate. Democrația însăși s-a născut din dorința de dreptate. Așadar, instinct, educație, caracter, principii – toate în slujba dreptății!

Alina Matei: Cum poate fi întărit statutul procurorului?

Denisa Silivestru: Statutul procurorului trebuie să definească rolul său pentru societate, acela de apărător al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului și statutului, implicit, să nască oameni liberi, cu tărie de caracter, independenți, imparțiali și iubitori ai dreptății și celorlalte principii înalte. Or, la un asemenea deziderat trebuie să participe întreaga societate – pentru că este ușor să creăm proceduri, dar ceea ce contează cel mai mult este mentalitatea. Aici, doar educația ne poate călăuzi spre adevăr, iar cu buna credință putem naviga nu numai într-o societate ideală, ca cea descrisă de Platon, dar în orice fel de societate actuală.

Acuzația, formă înaltă de critică, este de natură să caracterizeze starea societății. Un corp al procurorilor sănătos și puternic va arăta că și societatea este la fel de sănătoasă și puternică, în timp ce, dimpotrivă, o societate cu procurori slabi va fi o societate slabă, întrucât va fi lipsită de apărare. Aceasta este mentalitatea pe care trebuie să o afișeze societatea.

Se vehiculează transformarea noastră în agenți guvernamentali. Așadar, putem vreodată să facem discount la titluri de justiție?! Subliniez: procurorul este și trebuie să rămână magistrat și, indiscutabil, procurorul face justiție; o altfel de interpretare este de natura să slăbească apărarea societății. Dacă facem discount la terminologie, facem discount la idee. Întotdeauna, o ideologie ne reprezintă; de altfel, cele mai mari bătălii în istorie s-au dat pentru o idee. În acest mod, ajungem să facem discount la dreptate!

Procurorul este justiția alertă, în picioare (se mai folosește și sintagma „the standing justice„), iar judecătorul este justiția de scaun (the sitting justice); Așadar, este o chestiune de educație, precum și de caracter să înțelegem semnificația conceptului de justiție democratică.

Alina Matei: Realist vorbind, cum pot fi îmbunătățite condițiile de muncă ale procurorilor?

Denisa Silivestru: Voi răspunde cu un citat din Cicero: ”Justitia nihil expetit praemii!” Așadar, oamenii trebuie să fie motivați atunci când își fac datoria. Întotdeauna, oamenii buni vor fi răsplătiți. De aceea, natura acestei înalte funcțiuni este mai presus de indemnizație, mai presus de condiții de muncă; este o chestiune de onoare și demnitate – iar acestea nu sunt și nu vor fi niciodată cuantificabile. Putem lucra într-o construcție arhitectonică impresionantă, fără a avea libertate sau putem primi cea mai mare indemnizație, fără a avea sănătatea gândirii sau a corpului.

Atunci când trăim pentru principii, cum este dreptatea, vom găsi întotdeauna cele mai bune soluții pentru toți. Împreună. De altfel, Aristotel ne spune că ”dreptatea socială este interesul comun al tuturor…”

Alina Matei: Ce experiență relevantă aveți în ce privește implicarea în viața procurorilor?

Denisa Silivestru: Implicarea este tot o chestiune de caracter. Ar fi simplist să o cuantificăm ori să o etichetăm în vreun fel; de altfel, niciun CV nu poate cuprinde totalitatea situațiilor posibile și imposibile… reperele sunt extrem de vii, de mobile. Implicarea este permanentă, de la bună desfășurare a relațiilor colegiale, la discuții pe teme profesionale sau principiale, auto-educare, până la eforturile depuse din atașamentul fata de profesie… probabil colegii fiecăruia dintre noi pot da mai bine măsura acestei valori…

Alina Matei: Împreună cu cine v-ar plăcea să lucrați în noul CSM?

Denisa Silivestru: Magistrații sunt învestiți cu încredere publică; pornim, așadar de la prezumția de bună credință. Acestea sunt premisele în sensul că viitorul C.S.M. va avea oameni educați și principiali, care, împreună, vor alege să deservească dreptatea și astfel, să înțeleagă faptul esențial că lupta este între dreptate și nedreptate. Cum am arătat anterior în activitatea mea, Justiția trebuie să echilibreze întotdeauna prin cele două talere ale sale: pe de o parte procurorii, iar de cealaltă parte, cu aceeași greutate, judecătorii.

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “ Denisa Silivestru: Un corp al procurorilor sănătos și puternic va arăta că și societatea este la fel de sănătoasă și puternică”

  1. Mihai COSTACHE spune:

    Am citit interviul pina la „procurorul este și trebuie să rămână magistrat și, indiscutabil, procurorul face justiție”.

    Procurorul FACE JUSTITIE????????? Probabil ca s-a abrogat „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

    MODERAT

    • Denisa SILIVESTRU spune:

      Am sa intervin aici cu un citat din Socrates: „Verosimilul pătrunde in mintea mulțimii tocmai datorită asemănării lui cu adevarul…!”

      Nu este in interesul societății sa negam faptul ca începutul este jumătatatea tuturor lucrurilor, după cum ne-a spus si Platon…

      De aceea Constituția ne definește ca magistrați si parte a autorității judecatoresti. Interpretările pot fi per a contrario sau sistematice, ori putem alege argumentarea a fortiori; dar dincolo de interpretări, sta esența actului de justitie, care se concretizează intr-o decizie initiala – de a declanșa urmărirea penala – ce aparține procurorului si respectiv intr-o decizie finala – de a analiza răspunderea penala – ce aparține judecătorului.

      Reamintesc faptul ca justiția este un proces in sine, iar nu o decizie finala a unui singur om. Sa înțelegem faptul ca procurorii reprezintă primul for decizional – de a trimite cauza in instanța sau nu. Cum am arătat deja, procurorul este un apărător al cetateanului si al statului in ansamblu – investit cu încredere publica pentru a transpune dreptatea la nivelul întregii societăți si nu la nivelul unei singure părți… Sa nu confundam locul desfășurării procesului ori etapa procesuala cu procesul in sine… Justiția provine de la jus – drept/corect… Aceasta este semnificația.
      De aceea, foarte bine a fost ales si titlul de către redacția portalului JURIDICE.ro, nu as putea sa extrag un titlu mai bun.

      In spiritul dialogului educativ si constructiv, orice comentariu este bine venit pentru înțelegerea mai profunda a procesului de justiție care conduce spre dreptate.

  2. Sau…

    Putem lucra într-o construcție arhitectonică impresionantă, cu libertate sau putem primi cea mai mare indemnizație, cu sănătatea gândirii sau a corpului.

    Una nu exclude pe cealaltă.

    • Gheorghe GEAMANU spune:

      Un început bun, noi suntem procurorii, toată societatea depinde noi.
      Un corp al procurorilor sănătos și puternic va arăta că și societatea este la fel de sănătoasă și puternică, toată la puşcărie.
      Bine spus „pe de o parte procurorii, iar de cealaltă parte, cu aceeași greutate, judecătorii”, restul nici nu mai există.
      Este mai bine să mergeţi să predaţi Socrates, Cicero, Aristotel adică ce spuneau ei despre democraţia procurorilor.
      Succes, Trăiască CSM-ul, garantul procurorilor.

  3. Marius COLONEZE spune:

    Procurorul magistrat argumente:
    1. Este o optiune constitutionala si de organizare a sistemului de justiție de 26 de ani (iar de la înființarea INM ului si judecatorii si procurorii urmeaza aceeaşi formă de învățământ).
    2. Problemele justiției tin de calitatea de magistrat a procurorului?? Sau e o falsa problema gen cm de la podiumul avocatilor si al procurorului.
    3. Forma aceasta exista in majoritatea sistemelor din care s a inspirat legislația romana.
    4. Ati avea încredere intr un procuror subordonat puterii executive? Ati dori sa fiti anchetati de un funcționar public care sacraspunda la comanda politicului. Vezi Polonia si Turcia.
    5. Un procuror care ar strange probe doar in acuzare ca in sistemul american ar fi neproductiv. Ar arunca sarcina administrarii probelor in aparare in sarcina avocatilor, care ar fi coplesiti si sa nu uitam suntem o tara saraca in care mukti oameni nu isi permit svocati. Ar castiga diar cei cu avicati???

    • Bună ziua domnule Coloneze

      România se află pentru anul 2015 pe locul trei în rândul condamnărilor la CEDO pentru încălcări aduse drepturilor omului – aici inclusiv de procurori – magistrați aflați în exercițiul funcției.
      Turcia se află pe locul 2. Iar Rusia pe locul 1. (http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_violation_2015_ENG.pdf)
      Polonia stă – din acest punct de vedere – mai bine decât România. Deci e posibil ca unii să dorească o situație măcar precum în Polonia.

    • Mihai COSTACHE spune:

      Va raspund succint:

      1. Este o optiune constitutionala dar nu are legatura cu realitatea din teren; nu contest calitatea de magistrat dpdv al legislatiei ci dpdv al comportamentului procesual – adica lipsa de impartialitate si dependenta de sefii ierarhici (inclusiv de Executiv prin PG) ce afecetaza inclusiv modul de solutionare al dosarelor. Nu este nevoie sa demonstrez; sunt notorii dosare in care procurorii lucreaza conform indicatiilor.

      2. Una din problemele justitiei este calitatea procurorilor si mai ales a judecatorilor proveniti din rindul procurorilor. In masura in care exista sectii separate la INM, este inadmisibil ca apoi un procuror sa devina direct judecator chiar la ICCJ (cu nota 6 la examen)

      3. In acele sisteme exista o intreaga filozofie privind educarea viitorilor procurori inclusiv cu privire la respctarea drepturilor civile. Pot oferi nenumarate exemple in care CPP este un fel de indreptar pentru procurorii romani.

      4. Struto-camila romaneasca de procuror independent dar subordonat MJ si sefului de parchet (unde se muta dosare dupa cum se doreste – chiar zilele acestea am un asemenea dosar mutat de la J4 la jud. CLuj fara nici o logica) nu este in masura sa imi creasca increderea in sistemul penal.

      5. In Romania, ASTAZI, procurorii string probe doar pentru acuzare si se comporta ca niste avocati ai statului. Chestia din CPP este doar o frumoasa teorie insa un om fara un avocat competent este ca si „rezolvat” de catre sistemul penal. Probele in favoare se resping ca nefiind utile cauzei sau cerute pentru tergiversarea dosarului. Singura sansa este instanta de judecata, unde publicitatea sedintei mai salveaza aparentele.

      Trebuie schimbat sistemul, incepind de la modul de pregatire din cadrul INM si pina la raspunderea procurorului pentru actele sale. Cind vor plati pentru arestarile inutile sau pentru achitarile incasate poate ca voi fi mai indulgent.

  4. Amelia FARMATHY spune:

    Cum adică….. să plăteasca pentru achitări?
    Achitarea nu e şi ea o soluţie legală, pe care o poate da completul de judecată?
    În ce sistem de drept aţi observat dvs., poate nu cunosc eu şi ar fi bine dacă m-ati ajuta în acest sens, că o achitare atrage „plata”(înţeleg eu, prina sta, condamnarea, sancţionarea din modul dvs de exprimare) procurorului de caz şi a superiorului lui?
    Cât despre arestări”inutile”, cum le numiţi dvs., mă tem că procurorul doar propune, altcineva dispune arestarea…….
    S-ar putea discuta, în cazul unei achitări, despre instituirea unui mecanism civil în care Ministerul Public să poată fi direct chemat în judecată, dar nu pe baza eternei şi nefascinantei teorii a răspunderii civile delictuate din Codul civil, ci în baza unei reglementări speciale, astfel încât cel achitat să îşi poată recupera_ dacă se poate vorbi despre o recuperare, fie ea şi parţială _ o parte a prejudiciului material şi, mai ales, moral, suportat în timpul alocat actului de justiţie, vorba colegei candidate.
    Însă, a pune presiune pe un procuror şi a stabili că, în caz de achitare, va răspunde (nu e clar şi cum, pentru că termenul dvs de „plată” este nejuridic şi reflectă, mai degrabă, o supărare, cel mai probabil fundamentată, nu mă îndoiesc, pe cazuri reale) e similar presiunii aduse unui judecător, diferă doar etapa procesuală în care s-ar realiza.
    Dacă, în schimb, procurorul a realizat fapte de natură penală în cadrul anchetei desfăşurate, atunci acesta trebuie să răspundă penal.
    Ceea ce, de fapt, şi pe bună-dreptate, vă nemulţumeşte pe dvs. este lipsa unor minime garanţii de transparenţă şi de verificare a comportamentului anchetatorului, fie el procuror sau poliţist, precum şi lipsa unor termene rezonabile de finalizare a urmării penale, a căror depăşire să fie interzisă prin lege sau a căror depăşire, în anchete de o deosebită complexitate sau cu elemente care întârzie, în mod obiectiv, finalizarea etapei urmăririi penale, să fie supusă analizei judecătorului.
    Astfel, nu înţeleg de ce doar şedinţa de judecată e, în prezent, înregistrată, nu şi desfăşurarea anchetei.
    Nu înţeleg, de asemenea, de ce doar în cazul judecăţii se poate da, la cererea părţii interesate, o copie de pe aceste înregistrări şi de ce nu ar trebui să i se dea aceeaşi posibilitate şi inculpatului sau oricărei alte părţi din dosar, chiar şi persoanei audiate în calitate de martor, în scopul obţinerii unor copii referitoare la modul în care a fost instrumentată ancheta, după trimiterea dosarului în instanţă sau după pronunţarea unei hotărâri definitive în materie penală în cauza respectivă.
    La urma urmei, şi procurorii, ca şi judecătorii realizează o activitate finanţată din bani publici.
    Dacă s-ar proceda ca în cazul de mai sus, am termina cu acuzele de genul „m-a forţat” procurorul să declar sau „m-a ameninţat ca să declar nu ştiu ce”, iar, dacă astfel de practici există, ele ar înceta, tocmai din cauza înregistrării oficiale a modalităţii de desfăşurare a audierii.
    Fără îndoială că pot fi gândite şi alte mecanisme de întărire a posibilităţii verificării legalităţii desfăşurării etapei urmării penale, inclusiv în ceea ce priveşte data/momentul procesual de la care cel împotriva căruia se fac verificări ar trebui înştiinţat cu privire la desfăşurarea anterioară a acestor, sau cu privire la data/momentul de la care avocatul celui acuzat are acces la întregul dosar al clientului sau, cu sublinierea că avocatul nu trebuie tratat ca un infractor sau precum un coacuzat, alături de clientul său, în afara cazurilor excepţionale când o astfel de conduită se impune, doar după parcurgerea formalităţilor legale. Avocatul, alături de garanţiile stabilite prin legea procesuală, reprezintă certitudinea rezonabilă că procesul nu îl va lăsa pe cel acuzat într-o poziţie caracterizată prin vulnerabilitate.
    Apoi, avocatul apără, ceea ce e, dintr-o perspectivă umanistă, nu neapărat şi juridică, la fel de important, dacă nu şi mai important, decât a acuza şi de a decide.
    A trata cu dispreţ un avocat reprezintă, înainte de toate, o mostră de lipsă de educaţie, nu şi nu refer la cea juridică.
    Revenind la ceea nu înţeleg eu, mă declar uimită de faptul că, aproximativ la fiecare şase luni, CSM cere verificări cu privire la termenul rezonabil de soluţionare a dosarelor în instanţe, se fac chiar şi statistici, sunt „urechiate” instanţele mai…. indolente, însă nimic dat publicităţii cu privire la o statistică referitoare la durata medie de realizare a urmării penale, la măsuri concrete şi la rezultate la fel de concrete. Sau, mă rog, dacă or fi, ele sunt de o discreţie îngerească şi nu reprezintă, în mod bizar, un punct de interes pentru a fi preluate în media.
    Ca să dau un exemplu concret, în urmă cu mulţi ani, am depus o plângere la poliţie, pentru că cineva îmi spărsese geamul maşinii(nu numai mie, fusese un act de vandalism multiplu în spatele blocului)….
    După vreo patru-cinci ani (uitasem că depusesem plângerea), am primit clasarea pentru autor necunoscut, nici măcar numele de familie nu au reuşit să mi-l scrie corect, în rest, motivarea banală, de câteva rânduri. Întrebarea inevitabilă: de ce le-a luat aşa mult timp?
    Pentru a contracara astfel de situaţii în care persoane acuzate zac, cu anii, prin urmăriri penale nerezonabile sub aspectul lungimii termenului de desfăşurare poate fi gândit un mecanism de verificare şi de interzicere a depăşirii unor anumite termene maxime, în absenţa acordului exprimat de către un judecător căruia îi sunt expuse motivele obiective ale depăşirii termenului maxim.
    Însă, toate acestea, se pot face doar prin modificarea legii, iar procurorii nu pot fi făcuţi responsabili că aplică o lege care nu conţine anumite garanţii suficient de detaliate în privinţa modului lor de aplicare practică, iar nu lăsate la nivel de „principiu”, enumerate ca atare pe la începutul Codurilor, „ca să fie” acolo.
    Modificarea legii stă în puterea Parlamentului şi a societăţii care poate cere o astfel de modificare.
    Niciodată, modificarea unor comportamente neprofesionale nu s-a făcut doar prin povaţă şi puterea exemplului, ci, mai ales, prin instituirea unor mecanisme eficiente de verificare a profesionalismului.
    Nu eşti neprofesional dacă respingi o cerere, dar eşti „neprofi”(dacă nu şi mai mult) dacă o faci ameninţând, ridicând vocea în mod repetat, pentru a intimida sau umilind. Dacă asta se întâmplă, cel ce se comportă aşa, trebuie, în primul rând, să plece/să fie înlăturat din sistem.
    Deşi mărturisesc că m-am plictisit văzând inflaţia aceasta de proiecte de la oameni care, de -a lungul timpului, nu au scos o vorbuliţă _bună, mai puţin bună, discutabilă_ în interiorul sistemului sau în afara lui, dar acum vor să ne convingă cât de eficienţi vor fi ei în calitate de demnitari CSM, am remarcat că proiectele procurorilor (cred că le-am citit, „pe sărite”, căci nu îi pot alege, deci rămân un terţ eminamente neinteresat, şi pe cele al dnului. Codruţ Olaru şi al dnei. Hach) nu sunt deloc slabe, generale sau, dimpotrivă, prea particurizate.
    Nu se regăsesc, în ele, apeluri la sensibilitatea colegilor şi nu se pune un accent inutil pe respectul acordat colegilor(pornindu-se, în mod firesc, de la premisa că relaţiile dintre candidaţi şi alegători nu pot fi întemeiate pe alte coordonate), iar propunerile sunt bine ancorate în realităţile pe care le percep ei ca procurori, „avocaţi ai statului”, cum au fost denumiţi în comentariile ce preced.
    Acum, putem să nu fim de acord cu ele, să le combatem, dar asta nu înseamnă că nu sunt bune de inserat într-un proiect de candidatură.
    Eu, citindu-le, cum ziceam, pe sărite, proiectele, m-am convins, o dată în plus, că ar fi necesară separarea completă a atribuţiilor celor două categorii de magistraţi în cadrul CSM-ului, astfel încât nici juzii să nu poată hotărî, în necunoştinţă de cauză, asupra carierei şi specificului activităţii unui procuror, dar…. nici invers.
    Nu pentru că proiectele ar conţine mai ştiu eu ce „ameninţări” la adresa juzilor, nu cred în scenarite din astea, ci pentru că ele vorbesc despre altceva decât activitatea de judecată.
    Putem fi „împreună”, şi totuşi separaţi, pentru că funcţiile noastre sunt separate, deşi scopul rămâne_ cel puţin la nivel declarativ şi principial _ unul comun: realizarea eficientă, cu respectarea garanţiilor procesuale, a actului de justiţie.

    • Gheorghe GEAMĂNU spune:

      Susţinerile d-nei Amelia Farnathy sunt absolut juste, dar atâta timp cât, deocamdată, nu se respectă în timpul cercetării penale minimele drepturi procesuale ale persoanei vătămate ale inculpatului şi, culmea justiţiei din România şi a CSM, nu se respectă nici drepturile avocatului, să nu spun mai mult că acesta este permanent şicanat, abuzat, umilit chiar îm mod real cât şi prin prevederile legale care sunt într-un mod absolut nejustificat atât de limitative…
      Şi atunci se pune întrebarea: candidaţii la această funcţie nu cunosc aceste aspecte, nu au lucrat în acest sistem, nu au aplicat aceleaşi proceduri?
      Acum în pragul acestor candidaturi „uită” aceste aspecte care de fapt fac parte din activitatea profesională a acestora, iar pe de altă parte nu se scoate niciun cuvânt despre activitatea personală cu privire la propunerile şi demersurile făcute pentru schimbarea legislsţiei.
      Dar cum să facă un asemenea demers când activitatea acestora atât de „nepublică” încât absolut nimeni nu ştie ce fac şi cum motivează.
      Concluzia este foarte clară vrem funcţia dar să nu se schimbe nimic sau în niciun caz nu o să fim noi iniţiatorii schimbării.

    • Un comentariu excelent.
      Am aplaudat – si nu sunt ironica! – la „nu înţeleg de ce doar şedinţa de judecată e, în prezent, înregistrată, nu şi desfăşurarea anchetei”.

      Multumesc

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week