A fi sau a nu fi P.U.Z. motivat. Există vreo rațiune pentru o jurisprudență unitară strâmbă?

1. În mai multe litigii recente din sfera contenciosului administrativ judecate sau pendinte pe rolul instanțelor clujene s-a pus în discuție problematica motivării planurilor urbanistice zonale (P.U.Z.) prin care se derogă de la regulile stabilite în Planul Urbanistic General (P.U.G.). Mai exact, discuția rezidă asupra întinderii obligației de motivare în cuprinsul unei hotărâri de consiliu local prin care se aprobă un P.U.Z.

2. În acest sens, unele părți și unii judecători fac trimitere la Minuta Curții de Apel Cluj – Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ și Fiscal din 3 aprilie 2015, întocmită în urma analizării și discutării problemelor de practică judiciară neunitară. Cu această ocazie, s-au discutat următoarele:

Problema juridică: Hotărârea consiliului local de aprobare PUZ. Administraţia este ţinută de obligaţia motivării acordării derogărilor solicitate atunci când se modifică destinaţia zonei stabilite prin PUG? (problema a fost transmisă de Tribunalul Cluj)

Soluția propusă: Se constată că prin acte internaţionale cu valoare de soft-law, respectiv Rezoluţia Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecţia individului în relaţia cu actele autorităţilor administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul şi practica lor administrativă de anumite principii enunţate în rezoluţie, în scopul protecţiei persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative. În implementarea acestor principii, cerinţele unei administraţii bune şi eficiente, precum şi interesele terţilor şi interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate. Principiul IV din Rezoluţie impune ca atunci când actul administrativ este de o aşa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertăţile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Pe de altă parte şi persoanei juridice de drept privat de naţionalitate română îi sunt opozabile exigenţele dreptului la bună administraţie consacrat de Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei Rec(2007)7 privind buna administraţie, precum şi exigenţele ce rezultă din art. 41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care conform art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană în versiunea consolidată după modificările operate prin Tratatul de la Lisabona din anul 2007, are aceeaşi valoare juridică cu tratatele Uniunii. Este real că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ cu care se completează nu conţin prevederi exprese şi nici cerinţa obligatorie a motivării actelor administrative, dar pentru a preveni arbitrariul organelor administrative şi pentru a e asigura un real acces al persoanelor la justiţia de contencios administrativ pentru se realiza un control de legalitate şi oportunitate efectiv şi concret asupra actelor administraţiei, Curtea apreciază că cerinţa motivării în fapt şi în drept a actelor administraţiei este obligatorie şi necesară. În aceeaşi manieră trebuie motivat şi justificat refuzul de a recunoaşte un drept ori un interes legitim exhibat de particular. Se mai reţine în context că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei de a emite acel act administrativ, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii în ansamblul ei de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei  măsurii, respectiv asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară (marja de apreciere) şi arbitrariu. De altfel, şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxembourg se reţine că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să permită instanţelor comunitare competenţa să efectueze revizuirea actului (cazul C-367/1995). Curtea Europeană de Justiţie a statuat că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult,  insuficienţa motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (C-41/1969). O detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci  motivarea conferă actului transparenţă, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat şi, în acelaşi timp, permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicţional (C-509/1993). În context, se mai reţine că şi Constituţia României prevede, în art. 31 alin. (2), obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţeanului asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Este real însă că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nu conţin prevederi exprese şi nici cerinţa obligatorie a motivării actelor administrative, dar pentru a preveni arbitrariul organelor administrative şi pentru a e asigura un real acces al persoanelor la justiţia de contencios administrativ pentru se realiza un control de legalitate şi oportunitate efectiv şi concret asupra actelor administraţiei, se apreciază că cerinţa motivării în fapt şi în drept a actelor administraţiei este obligatorie şi necesară (A se vedea în practica judiciară: ÎCCJ-SCAF, decizia nr. 1580 din 11 aprilie 2008).

3. Pornind de la această discuție consemnată într-o minută, cu o forță juridică discutabilă, unii judecători ai instanțelor clujene (sentința civilă 1126/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 267/2015 a Curții de Apel Cluj; sentința civilă nr. 928/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 48/2015 a Curții de Apel Cluj) par să se orienteze spre soluția anulării, automate, a hotărârilor de consiliu local prin care s-au aprobat P.U.Z.-uri. Acesta este motivul pentru care ne-am propus să vedem dacă jurisprudența, unitară sau unitarizată, nu este cumva strâmbă.

4. Dintru început, având în vedere premisa exhibată în cuprinsul minutei, aceea că Principiul IV din Rezoluția Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. (77) 31 privind protecția individului în relația cu actele autorităților administrative ar impune o motivare extinsă în cuprinsul hotărârii de consiliu local prin care este aprobat un P.U.Z., arătăm că această premisă este una falsă, susceptibilă de a denatura întregul raționament juridic ce decurge de aici. Mai precis, analiza judecătorilor din raza Curții de Apel Cluj s-a bazat pe o traducere aproximativă sau trunchiată a textului Principiului IV din Rezoluție. Pentru edificare, cităm întregul text: „Atunci când actul administrativ este de o aşa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertăţile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Această informare se face fie prin menționarea motivelor în cuprinsul actului, fie prin comunicarea motivelor, la cererea sa, persoanei pe care o privește actul, în scris, într-un termen rezonabil”. Lectura atentă relevă o concluzie: persoana interesată trebuie să știe de ce s-a luat o anumită decizie, fără a fi nevoie ca ea să fie informată, obligatoriu, prin menționarea motivelor în cuprinsul actului. Se recomandă așadar cel puțin două posibilități de informare a persoanei interesate, alternative. Cu alte cuvinte, aplicând principiul la situația discutată, un particular nu este prezumat ca fiind prejudiciat dacă hotărârea de consiliu local prin care s-a aprobat un P.U.Z. nu este motivată in extenso, el având posibilitatea de a solicita să i se comunice motivele pentru care s-a aprobat un P.U.Z. În opinia noastră, această interpretare, corectă, relevă caracterul strâmb al jurisprudenței prezentate de Curtea de Apel Cluj ca fiind unitară.

5. Există însă, în opinia noastră, și multe alte argumente care pledează pentru faptul că nu este necesar ca, în cuprinsul unei hotărâri de consiliu local prin care se aprobă un P.U.Z., să existe o motivare extinsă sau exhaustivă. Aceste considerații sunt cu certitudine destinate să susțină o idee, aceea a salvgardării actelor emise cel puțin în ultimul deceniu de către autoritățile publice locale. Alternativa, care trebuie onest prezentată, este aceea în care toate hotărârile de consiliu local prin care se aprobă un P.U.Z. sunt, datorită tipicului administrativ, care nu include o motivare extinsă în textul hotărârii și în considerarea jurisprudenței Curții de Apel Cluj, anulabile.

6. În prezentul material, ne-am propus o abordare concretă, pornind de la o cauză aflată pe rolul Tribunalului Cluj, din care vom releva aspectele esențiale. Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și beneficiarul P.U.Z.-ului și al autorizațiilor de construire subsecvente, o asociație pentru protecția urbanistică constituită în anul 2015, apreciază că H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 este nelegală întrucât ar fi nemotivată, aprobarea derogării urbanistice făcându-se cu exces de putere, fără o justificare obiectivă. Se solicită instanței să aibă în vedere hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate spețe similare, respectiv sentința civilă 1126/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 267/2015 a Curții de Apel Cluj și sentința civilă nr. 928/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 48/2015 a Curții de Apel Cluj.

7. În opinia noastră științifică și profesională, aceste susțineri sunt nefondate, H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 fiind motivată, iar derogările urbanistice propuse fiind justificate în cadrul documentației de urbanism.

8. Așa cum s-a reținut în doctrina de specialitate și în jurisprudență, prin motivarea actului administrativ autoritatea emitentă își expune considerentele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acestuia. Scopul motivării urmărește pe de-o parte asigurarea unei transparențe a procedurilor administrative în relația cu cetățenii, iar pe de altă parte permite instanţei de contencios administrativ să exercite controlul de legalitate asupra actelor administrative. În doctrină[1], au fost recunoscute două principii în materia actelor administrative:

– “Ea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale (sau, generic spus, în cazul actelor defavorabile particularului);

– Ea trebuie să fie intrinsecă actului (prin aceasta trebuind să se înțeleagă faptul că ea trebuie să fie conținută nu neapărat de înscrisul care cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile care formează actul – privit în sens larg – și care i se comunică particularului odată cu acesta)”.

9. Deși este considerată o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează anularea actului, obligativitatea motivării tuturor actelor administrative nu se bucură de o prevedere legală, fiind totuși consacrată la nivel de principiu de drept administrativ. În lipsa unei reglementări clare, se ridică problema de a stabili căror acte li se aplică cerința motivării, care e gradul de detaliere a expunerii motivelor pentru a considera actul suficient motivat, dacă trebuie să se regăsească în actul administrativ sau poate fi menționată în operațiunile material-tehnice care stau la baza actului sau în alte documente conexe.

10. În dreptul francez[2] este consacrată la nivel legislativ obligativitatea motivării unui număr limitat de acte administrative, respectiv a deciziilor individuale defavorabile destinatarilor, a deciziilor individuale care derogă de la regulile generale stabilite prin legi și alte reglementări, a deciziilor care restrâng exercitarea unei libertăți publice, celor care impun o sancțiune, celor care restrâng sau abrogă o decizie creatoare de drepturi precum și refuzului acordării unei autorizații.

11. În dreptul român este consacrată legislativ obligativitatea motivării actelor emise pentru soluționarea unei petiții înregistrate în baza O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, art. 13 statuând: “În răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul legal al soluţiei adoptate.” De asemenea, motivarea actelor administrative cu caracter normativ este impusă prin dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în mod diferit, în funcție de autoritatea emitentă.

12. Pentru actele normative ale autorităților locale, precum H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007, sunt incidente următoarele dispoziții:

– art. 42 alin. (4) – “La celelalte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcţie de natura sa juridică, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis.”

– art. 82 – “În formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autorităţile administraţiei publice locale se menţionează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), şi temeiul legal din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată^*), cu modificările şi completările ulterioare”.

13. Raportat la aceste dispoziții legale, rezultă exclusiv obligativitatea motivării în drept a actelor administrative normative, prin menționarea acestuia în preambul.

14. Prin analogie cu procesul legislativ reglementat de Legea nr. 24/2000, prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (3) care statuează că „Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un referat de aprobare, precum şi de un studiu de impact, după caz”, coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. c), potrivit căruia „Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare: [..] referate de aprobare – pentru celelalte acte normative”, atât în jurisprudență cât și în doctrina de specialitate s-a apreciat că motivarea unei hotărâri de consiliu local rezultă în principal din referatul de aprobare al compartimentului de resort sau dintr-o expunere de motive.

15. Potrivit principiului IV din Rezoluţia Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecţia individului în relaţia cu actele autorităţilor administrative „atunci când actul administrativ este de o aşa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertăţile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Această informare se face fie prin menționarea motivelor în cuprinsul actului, fie prin comunicarea motivelor, la cererea sa, persoanei pe care o privește actul, în scris, într-un termen rezonabil”. Raportat la această recomandare putem face următoarele observații:

– Motivarea este recomandată pentru actele cu caracter individual;

– Motivarea este recomandată pentru acte cu caracter individual cu potențial vătămător, prin care se pot afecta negativ drepturile, libertățile su interesele persoanei vizate;

– Motivele care au stat la baza emiterii actului pot fi menționate în cuprinsul actului sau pot fi comunicate la cererea persoanei vizate.

16. În lumina celor de mai sus, analiza caracterului motivat la H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 pentru aprobarea Planului Urbanistic Zonal și a Planului Urbanistic de Detaliu pentru ansamblu rezidențial, comerț și birouri trebuie să aibă în vedere faptul că actul atacat este un act administrativ cu caracter normativ, emis de către o autoritate locală, care nu restrânge drepturi sau libertăți ale unor persoane fizice determinate, neputând fi prezumat ca având obligatoriu caracter defavorabil particularului.

17. În speță, se poate constata că H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 respectă toate exigențele menționate în Legea nr. 24/2004, fiind menționat în preambulul acesteia temeiul de drept și actele pregătitoare care au stat la baza adoptării ei. Hotărârea atacată este fundamentată și motivată existând atât referatul de aprobare nr. Y/2007 și avizul comisiei de specialitate din cadrul consiliului local, cât și avizul Comisiei Tehnice de Amenajarea Teritoriului și de Urbanism nr. Z/2007. Având în vedere caracterul tehnic al unei documentații de urbanism – elaborată de proiectanți de specialitate, membri ai Registrului Urbaniștilor din România, oportunitatea realizării unui plan urbanistic zonal cu caracter derogatoriu este analizată detaliat în cadrul Comisiei Tehnice de Amenajarea Teritoriului și de Urbanism, comisie alcătuită în principal din specialiști și din reprezentanți ai administrației publice. În cadrul acestei comisii sunt analizate propunerile privind noua funcțiune, regimul de înălțime, indicii urbanistici propuși, elementele de interes public, raportat la caracterul zonei, tendințele de dezvoltare, dimensiunea parcelei și a investiției propuse. Dezbaterile din cadrul acestei comisii sunt publice și erau publice și în anul 2007, orice persoană interesată putând participa și chiar interveni în dezbateri. După cum se poate constata nici reclamanta, nici membrii acesteia nu au intervenit cu sesizări, petiții, propuneri privind această documentație, nu au solicitat informații suplimentare sau detalierea motivelor care au stat la baza emiterii actului atacat.

18. În completarea celor de mai sus arătăm că în cadrul documentației apare explicit justificarea derogărilor propuse prin Planul Urbanistic Zonal aprobat prin H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007, în cadrul memoriului tehnic fiind realizată atât o analiză a situației existente, a disfuncționalităților cât și o identificare a necesităților și opțiunilor, documentația valorificând tocmai aceste concluzii.

19. În condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul “După aprobare Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal şi Planul urbanistic de detaliu împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie”, apreciem că motivarea și justificarea din cuprinsul documentației aprobate prin Hotărârea Consiliului Local, reprezintă o motivare intrinsecă a actului administrativ. Dacă punerea în aplicarea a documentației de urbanism presupune analizarea conținutului documentației și nu doar a Hotărârii Consiliului Local, în mod evident, justificarea din cadrul documentației, însușită de către autoritatea deliberative reprezintă o motivare intrinsecă a actului administrativ.

20. Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reținut în decizia ciivlă nr. 6007/4.09.2014 următoarele: “Atât în jurisprudenţa comunitară cât şi în cea naţională s-a reţinut în mod constant că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, scopul obligaţiei de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administraţiei, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării actului. În acelaşi timp, emiterea hotărârii a fost precedată de întocmirea rapoartelor favorabile ale Comisiilor de specialitate din cadrul consiliului local şi a expunerii de motive a primarului comunei, astfel încât, accesul reclamanţilor la conţinutul acestor documente nefiind restricţionat, nu se poate reţine în cauză că nu ar fi respectată exigenţa motivării.”

21 În ceea ce privește trimiterile asociației pentru protecția urbanistică la sentința civilă nr. 1126/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 267/2015 a Curții de Apel Cluj și la sentința civilă nr. 928/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 48/2015 a Curții de Apel Cluj, apreciem că între documentațiile declarate nelegale ca nemotivate și documentația atacată în prezentul dosar, există diferențe majore:

a) În ambele dosare indicate, prin fiecare documentație de urbanism s-a studiat și s-a reglementat câte o singură parcelă de teren, în suprafață de 1.324 mp, respectiv 1.700 mp. Planul Urbanistic Zonal contestat aprobat prin H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 a studiat și a reglementat 18 parcele care însumau 19.939 mp.

b) Documentația P.U.Z. apreciată ca nelegală și nemotivată, anulată prin sentința civilă nr. 1126/2015, stabilea derogări de la regimul de urbanism, pentru a facilita emiterea unor autorizații de construire construcții deja edificate ilegal, autorizațiile de construire fiind anterior anulate de către instanța de judecată. În dosarul folosit ca exemplu, documentația P.U.Z a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale, autorizațiile de construire fiind emise ulterior aprobării P.U.Z. În plus, executarea lucrărilor nu se face la maximul permis, prin modificările aduse autorizațiilor de construire urmărindu-se reducerea regimului de înălțime și implicit a tuturor indicatorilor urbanistici.

c) În ambele dosare indicate soluția instanței are la bază concluziile unui expert în specialitatea urbanism care a apreciat în cadrul expertizei că documentația nu ține cont de imobilele învecinate și este în contradicție cu aspectul general al zonei. În dosarul folosit ca exemplu, la data aprobării documentației de urbanism pe parcelele imediat învecinate proiectului imobiliar exista ridicată o singură construcție, neputându-se vorbi de un fond construit preexistent. În plus, nu a fost efectuată nicio expertiză de specialitate, reclamanta renunțând în mod expres la această probă propusă inițial. Or, caracterul nejustificat al documentației îl poate aprecia doar un expert de specialitate, care ar fi trebuit să analizeze caracterul zonei prin raportare la situația existentă în anul 2007, cercetarea la fața locului neputând suplini această probă, relevând situația din prezent.

22. În ceea ce privește susținerile asociației pentru protecția urbanistică privind aprobarea actului cu exces de putere, din probele administrate nu fost dovedit vreun exces de putere al autorității publice. Analiza oportunității documentației și a excesului de putere invocat trebuie să aibă în vedere, dincolo de satisfacerea unor nevoi de locuințe sau suprafața generoasă de teren și faptul că realizarea investiției asigură realizarea și regularizarea străzii N. din muncipiul Cluj-Napoca, un prim pas spre realizarea legăturii dintre strada E. și strada C., completarea zonei cu servicii de proximitate compatibile cu locuirea, amplasarea unui loc de joacă pentru copii accesibil și locuitorilor din celelalte blocuri din zonă.

23. Contrar susținerilor asociației pentru protecția urbanistică, proiectul a luat în considerare vecinătățile și tendința de dezvoltare a acestora, așa cum erau configurate în anul 2007, nu încalcă niciun drept al celorlalți cetățeni, clădirile sunt amplasate cu retrageri generoase de la limitele de proprietate pentru a nu afecta însorirea proprietăților învecinate, implementarea lui rezolvă probleme de acces și modernizarea străzii N., amenajarea incintei are în vedere amenjarea unor suprafețe de spațiu verde.

24. În aceste condiții, apreciem că H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 nu a fost aprobată cu exces de putere, din susținerile și probele propuse de asociația pentru protecția urbanistică neputându-se reține “exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

25. Am dorit, prin cele câteva rânduri scrise mai sus, să atragem atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă folosirea, în motivările unei instanțe de prim rang, a clișeelor desprinse dintr-o încercare (neizbutită) de unificare a practicii judiciare. Problema motivării actelor administrative în general și a hotărârilor de consiliu local prin care se aprobă P.U.Z.-uri este una complexă. Or, mai ales în drept și în prezența unor probleme sensibile, cu consecințe semnificative, clișeele nu își au locul. Ar fi simplu să decretăm, chiar printr-o minută a unei curți de apel, că totul este nelegal. Ar fi însă mult mai util să oferim elemente concrete și să creăm o jurisprudență fertilă, care să fie într-adevăr utilă juriștilor.

[1] Ovidiu Podaru, Drept administrativ. Practică judiciară comentată. Vol.I. Actul administrative (II) Un secol de jurisprudență (1909-2009), Ed. Hamangiu, 2010, București, p. 169.
[2] Jacqueline Morand-Deviller, Droit administartif, Ed. LGDJ, Paris, 2013, p. 344.

Dr. Cosmin Flavius Costaș
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
Avocat, Costaș, Negru & Asociații

Florina Virginia Negru
Avocat, Costaș, Negru & Asociații

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?