Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Contencios administrativ
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Citeşte mai mult în legătură cu Contencios administrativ, Opinii, SELECTED
11 comentarii

A fi sau a nu fi P.U.Z. motivat. Există vreo rațiune pentru o jurisprudență unitară strâmbă?

1 septembrie 2016 | Cosmin Flavius COSTAȘ, Florina Virginia NEGRU

1. În mai multe litigii recente din sfera contenciosului administrativ judecate sau pendinte pe rolul instanțelor clujene s-a pus în discuție problematica motivării planurilor urbanistice zonale (P.U.Z.) prin care se derogă de la regulile stabilite în Planul Urbanistic General (P.U.G.). Mai exact, discuția rezidă asupra întinderii obligației de motivare în cuprinsul unei hotărâri de consiliu local prin care se aprobă un P.U.Z.

2. În acest sens, unele părți și unii judecători fac trimitere la Minuta Curții de Apel Cluj – Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ și Fiscal din 3 aprilie 2015, întocmită în urma analizării și discutării problemelor de practică judiciară neunitară. Cu această ocazie, s-au discutat următoarele:

Problema juridică: Hotărârea consiliului local de aprobare PUZ. Administraţia este ţinută de obligaţia motivării acordării derogărilor solicitate atunci când se modifică destinaţia zonei stabilite prin PUG? (problema a fost transmisă de Tribunalul Cluj)

Soluția propusă: Se constată că prin acte internaţionale cu valoare de soft-law, respectiv Rezoluţia Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecţia individului în relaţia cu actele autorităţilor administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul şi practica lor administrativă de anumite principii enunţate în rezoluţie, în scopul protecţiei persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative. În implementarea acestor principii, cerinţele unei administraţii bune şi eficiente, precum şi interesele terţilor şi interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate. Principiul IV din Rezoluţie impune ca atunci când actul administrativ este de o aşa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertăţile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Pe de altă parte şi persoanei juridice de drept privat de naţionalitate română îi sunt opozabile exigenţele dreptului la bună administraţie consacrat de Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei Rec(2007)7 privind buna administraţie, precum şi exigenţele ce rezultă din art. 41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care conform art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană în versiunea consolidată după modificările operate prin Tratatul de la Lisabona din anul 2007, are aceeaşi valoare juridică cu tratatele Uniunii. Este real că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ cu care se completează nu conţin prevederi exprese şi nici cerinţa obligatorie a motivării actelor administrative, dar pentru a preveni arbitrariul organelor administrative şi pentru a e asigura un real acces al persoanelor la justiţia de contencios administrativ pentru se realiza un control de legalitate şi oportunitate efectiv şi concret asupra actelor administraţiei, Curtea apreciază că cerinţa motivării în fapt şi în drept a actelor administraţiei este obligatorie şi necesară. În aceeaşi manieră trebuie motivat şi justificat refuzul de a recunoaşte un drept ori un interes legitim exhibat de particular. Se mai reţine în context că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei de a emite acel act administrativ, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii în ansamblul ei de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei  măsurii, respectiv asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară (marja de apreciere) şi arbitrariu. De altfel, şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxembourg se reţine că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să permită instanţelor comunitare competenţa să efectueze revizuirea actului (cazul C-367/1995). Curtea Europeană de Justiţie a statuat că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult,  insuficienţa motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (C-41/1969). O detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci  motivarea conferă actului transparenţă, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat şi, în acelaşi timp, permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicţional (C-509/1993). În context, se mai reţine că şi Constituţia României prevede, în art. 31 alin. (2), obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţeanului asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Este real însă că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nu conţin prevederi exprese şi nici cerinţa obligatorie a motivării actelor administrative, dar pentru a preveni arbitrariul organelor administrative şi pentru a e asigura un real acces al persoanelor la justiţia de contencios administrativ pentru se realiza un control de legalitate şi oportunitate efectiv şi concret asupra actelor administraţiei, se apreciază că cerinţa motivării în fapt şi în drept a actelor administraţiei este obligatorie şi necesară (A se vedea în practica judiciară: ÎCCJ-SCAF, decizia nr. 1580 din 11 aprilie 2008).

3. Pornind de la această discuție consemnată într-o minută, cu o forță juridică discutabilă, unii judecători ai instanțelor clujene (sentința civilă 1126/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 267/2015 a Curții de Apel Cluj; sentința civilă nr. 928/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 48/2015 a Curții de Apel Cluj) par să se orienteze spre soluția anulării, automate, a hotărârilor de consiliu local prin care s-au aprobat P.U.Z.-uri. Acesta este motivul pentru care ne-am propus să vedem dacă jurisprudența, unitară sau unitarizată, nu este cumva strâmbă.

4. Dintru început, având în vedere premisa exhibată în cuprinsul minutei, aceea că Principiul IV din Rezoluția Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. (77) 31 privind protecția individului în relația cu actele autorităților administrative ar impune o motivare extinsă în cuprinsul hotărârii de consiliu local prin care este aprobat un P.U.Z., arătăm că această premisă este una falsă, susceptibilă de a denatura întregul raționament juridic ce decurge de aici. Mai precis, analiza judecătorilor din raza Curții de Apel Cluj s-a bazat pe o traducere aproximativă sau trunchiată a textului Principiului IV din Rezoluție. Pentru edificare, cităm întregul text: „Atunci când actul administrativ este de o aşa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertăţile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Această informare se face fie prin menționarea motivelor în cuprinsul actului, fie prin comunicarea motivelor, la cererea sa, persoanei pe care o privește actul, în scris, într-un termen rezonabil”. Lectura atentă relevă o concluzie: persoana interesată trebuie să știe de ce s-a luat o anumită decizie, fără a fi nevoie ca ea să fie informată, obligatoriu, prin menționarea motivelor în cuprinsul actului. Se recomandă așadar cel puțin două posibilități de informare a persoanei interesate, alternative. Cu alte cuvinte, aplicând principiul la situația discutată, un particular nu este prezumat ca fiind prejudiciat dacă hotărârea de consiliu local prin care s-a aprobat un P.U.Z. nu este motivată in extenso, el având posibilitatea de a solicita să i se comunice motivele pentru care s-a aprobat un P.U.Z. În opinia noastră, această interpretare, corectă, relevă caracterul strâmb al jurisprudenței prezentate de Curtea de Apel Cluj ca fiind unitară.

5. Există însă, în opinia noastră, și multe alte argumente care pledează pentru faptul că nu este necesar ca, în cuprinsul unei hotărâri de consiliu local prin care se aprobă un P.U.Z., să existe o motivare extinsă sau exhaustivă. Aceste considerații sunt cu certitudine destinate să susțină o idee, aceea a salvgardării actelor emise cel puțin în ultimul deceniu de către autoritățile publice locale. Alternativa, care trebuie onest prezentată, este aceea în care toate hotărârile de consiliu local prin care se aprobă un P.U.Z. sunt, datorită tipicului administrativ, care nu include o motivare extinsă în textul hotărârii și în considerarea jurisprudenței Curții de Apel Cluj, anulabile.

Servicii JURIDICE.ro

Interviuri JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

6. În prezentul material, ne-am propus o abordare concretă, pornind de la o cauză aflată pe rolul Tribunalului Cluj, din care vom releva aspectele esențiale. Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și beneficiarul P.U.Z.-ului și al autorizațiilor de construire subsecvente, o asociație pentru protecția urbanistică constituită în anul 2015, apreciază că H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 este nelegală întrucât ar fi nemotivată, aprobarea derogării urbanistice făcându-se cu exces de putere, fără o justificare obiectivă. Se solicită instanței să aibă în vedere hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate spețe similare, respectiv sentința civilă 1126/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 267/2015 a Curții de Apel Cluj și sentința civilă nr. 928/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 48/2015 a Curții de Apel Cluj.

7. În opinia noastră științifică și profesională, aceste susțineri sunt nefondate, H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 fiind motivată, iar derogările urbanistice propuse fiind justificate în cadrul documentației de urbanism.

8. Așa cum s-a reținut în doctrina de specialitate și în jurisprudență, prin motivarea actului administrativ autoritatea emitentă își expune considerentele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acestuia. Scopul motivării urmărește pe de-o parte asigurarea unei transparențe a procedurilor administrative în relația cu cetățenii, iar pe de altă parte permite instanţei de contencios administrativ să exercite controlul de legalitate asupra actelor administrative. În doctrină[1], au fost recunoscute două principii în materia actelor administrative:

– “Ea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale (sau, generic spus, în cazul actelor defavorabile particularului);

– Ea trebuie să fie intrinsecă actului (prin aceasta trebuind să se înțeleagă faptul că ea trebuie să fie conținută nu neapărat de înscrisul care cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile care formează actul – privit în sens larg – și care i se comunică particularului odată cu acesta)”.

9. Deși este considerată o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează anularea actului, obligativitatea motivării tuturor actelor administrative nu se bucură de o prevedere legală, fiind totuși consacrată la nivel de principiu de drept administrativ. În lipsa unei reglementări clare, se ridică problema de a stabili căror acte li se aplică cerința motivării, care e gradul de detaliere a expunerii motivelor pentru a considera actul suficient motivat, dacă trebuie să se regăsească în actul administrativ sau poate fi menționată în operațiunile material-tehnice care stau la baza actului sau în alte documente conexe.

10. În dreptul francez[2] este consacrată la nivel legislativ obligativitatea motivării unui număr limitat de acte administrative, respectiv a deciziilor individuale defavorabile destinatarilor, a deciziilor individuale care derogă de la regulile generale stabilite prin legi și alte reglementări, a deciziilor care restrâng exercitarea unei libertăți publice, celor care impun o sancțiune, celor care restrâng sau abrogă o decizie creatoare de drepturi precum și refuzului acordării unei autorizații.

11. În dreptul român este consacrată legislativ obligativitatea motivării actelor emise pentru soluționarea unei petiții înregistrate în baza O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, art. 13 statuând: “În răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul legal al soluţiei adoptate.” De asemenea, motivarea actelor administrative cu caracter normativ este impusă prin dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în mod diferit, în funcție de autoritatea emitentă.

12. Pentru actele normative ale autorităților locale, precum H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007, sunt incidente următoarele dispoziții:

– art. 42 alin. (4) – “La celelalte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcţie de natura sa juridică, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis.”

– art. 82 – “În formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autorităţile administraţiei publice locale se menţionează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), şi temeiul legal din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată*), cu modificările şi completările ulterioare”.

13. Raportat la aceste dispoziții legale, rezultă exclusiv obligativitatea motivării în drept a actelor administrative normative, prin menționarea acestuia în preambul.

14. Prin analogie cu procesul legislativ reglementat de Legea nr. 24/2000, prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (3) care statuează că „Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un referat de aprobare, precum şi de un studiu de impact, după caz”, coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. c), potrivit căruia „Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare: [..] referate de aprobare – pentru celelalte acte normative”, atât în jurisprudență cât și în doctrina de specialitate s-a apreciat că motivarea unei hotărâri de consiliu local rezultă în principal din referatul de aprobare al compartimentului de resort sau dintr-o expunere de motive.

15. Potrivit principiului IV din Rezoluţia Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecţia individului în relaţia cu actele autorităţilor administrative „atunci când actul administrativ este de o aşa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertăţile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Această informare se face fie prin menționarea motivelor în cuprinsul actului, fie prin comunicarea motivelor, la cererea sa, persoanei pe care o privește actul, în scris, într-un termen rezonabil”. Raportat la această recomandare putem face următoarele observații:

– Motivarea este recomandată pentru actele cu caracter individual;

– Motivarea este recomandată pentru acte cu caracter individual cu potențial vătămător, prin care se pot afecta negativ drepturile, libertățile su interesele persoanei vizate;

– Motivele care au stat la baza emiterii actului pot fi menționate în cuprinsul actului sau pot fi comunicate la cererea persoanei vizate.

16. În lumina celor de mai sus, analiza caracterului motivat la H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 pentru aprobarea Planului Urbanistic Zonal și a Planului Urbanistic de Detaliu pentru ansamblu rezidențial, comerț și birouri trebuie să aibă în vedere faptul că actul atacat este un act administrativ cu caracter normativ, emis de către o autoritate locală, care nu restrânge drepturi sau libertăți ale unor persoane fizice determinate, neputând fi prezumat ca având obligatoriu caracter defavorabil particularului.

17. În speță, se poate constata că H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 respectă toate exigențele menționate în Legea nr. 24/2004, fiind menționat în preambulul acesteia temeiul de drept și actele pregătitoare care au stat la baza adoptării ei. Hotărârea atacată este fundamentată și motivată existând atât referatul de aprobare nr. Y/2007 și avizul comisiei de specialitate din cadrul consiliului local, cât și avizul Comisiei Tehnice de Amenajarea Teritoriului și de Urbanism nr. Z/2007. Având în vedere caracterul tehnic al unei documentații de urbanism – elaborată de proiectanți de specialitate, membri ai Registrului Urbaniștilor din România, oportunitatea realizării unui plan urbanistic zonal cu caracter derogatoriu este analizată detaliat în cadrul Comisiei Tehnice de Amenajarea Teritoriului și de Urbanism, comisie alcătuită în principal din specialiști și din reprezentanți ai administrației publice. În cadrul acestei comisii sunt analizate propunerile privind noua funcțiune, regimul de înălțime, indicii urbanistici propuși, elementele de interes public, raportat la caracterul zonei, tendințele de dezvoltare, dimensiunea parcelei și a investiției propuse. Dezbaterile din cadrul acestei comisii sunt publice și erau publice și în anul 2007, orice persoană interesată putând participa și chiar interveni în dezbateri. După cum se poate constata nici reclamanta, nici membrii acesteia nu au intervenit cu sesizări, petiții, propuneri privind această documentație, nu au solicitat informații suplimentare sau detalierea motivelor care au stat la baza emiterii actului atacat.

18. În completarea celor de mai sus arătăm că în cadrul documentației apare explicit justificarea derogărilor propuse prin Planul Urbanistic Zonal aprobat prin H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007, în cadrul memoriului tehnic fiind realizată atât o analiză a situației existente, a disfuncționalităților cât și o identificare a necesităților și opțiunilor, documentația valorificând tocmai aceste concluzii.

19. În condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul “După aprobare Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal şi Planul urbanistic de detaliu împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie”, apreciem că motivarea și justificarea din cuprinsul documentației aprobate prin Hotărârea Consiliului Local, reprezintă o motivare intrinsecă a actului administrativ. Dacă punerea în aplicarea a documentației de urbanism presupune analizarea conținutului documentației și nu doar a Hotărârii Consiliului Local, în mod evident, justificarea din cadrul documentației, însușită de către autoritatea deliberative reprezintă o motivare intrinsecă a actului administrativ.

20. Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reținut în decizia ciivlă nr. 6007/4.09.2014 următoarele: “Atât în jurisprudenţa comunitară cât şi în cea naţională s-a reţinut în mod constant că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, scopul obligaţiei de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administraţiei, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării actului. În acelaşi timp, emiterea hotărârii a fost precedată de întocmirea rapoartelor favorabile ale Comisiilor de specialitate din cadrul consiliului local şi a expunerii de motive a primarului comunei, astfel încât, accesul reclamanţilor la conţinutul acestor documente nefiind restricţionat, nu se poate reţine în cauză că nu ar fi respectată exigenţa motivării.”

21 În ceea ce privește trimiterile asociației pentru protecția urbanistică la sentința civilă nr. 1126/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 267/2015 a Curții de Apel Cluj și la sentința civilă nr. 928/2015 a Tribunalului Cluj menținută prin decizia civilă nr. 48/2015 a Curții de Apel Cluj, apreciem că între documentațiile declarate nelegale ca nemotivate și documentația atacată în prezentul dosar, există diferențe majore:

a) În ambele dosare indicate, prin fiecare documentație de urbanism s-a studiat și s-a reglementat câte o singură parcelă de teren, în suprafață de 1.324 mp, respectiv 1.700 mp. Planul Urbanistic Zonal contestat aprobat prin H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 a studiat și a reglementat 18 parcele care însumau 19.939 mp.

b) Documentația P.U.Z. apreciată ca nelegală și nemotivată, anulată prin sentința civilă nr. 1126/2015, stabilea derogări de la regimul de urbanism, pentru a facilita emiterea unor autorizații de construire construcții deja edificate ilegal, autorizațiile de construire fiind anterior anulate de către instanța de judecată. În dosarul folosit ca exemplu, documentația P.U.Z a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale, autorizațiile de construire fiind emise ulterior aprobării P.U.Z. În plus, executarea lucrărilor nu se face la maximul permis, prin modificările aduse autorizațiilor de construire urmărindu-se reducerea regimului de înălțime și implicit a tuturor indicatorilor urbanistici.

c) În ambele dosare indicate soluția instanței are la bază concluziile unui expert în specialitatea urbanism care a apreciat în cadrul expertizei că documentația nu ține cont de imobilele învecinate și este în contradicție cu aspectul general al zonei. În dosarul folosit ca exemplu, la data aprobării documentației de urbanism pe parcelele imediat învecinate proiectului imobiliar exista ridicată o singură construcție, neputându-se vorbi de un fond construit preexistent. În plus, nu a fost efectuată nicio expertiză de specialitate, reclamanta renunțând în mod expres la această probă propusă inițial. Or, caracterul nejustificat al documentației îl poate aprecia doar un expert de specialitate, care ar fi trebuit să analizeze caracterul zonei prin raportare la situația existentă în anul 2007, cercetarea la fața locului neputând suplini această probă, relevând situația din prezent.

22. În ceea ce privește susținerile asociației pentru protecția urbanistică privind aprobarea actului cu exces de putere, din probele administrate nu fost dovedit vreun exces de putere al autorității publice. Analiza oportunității documentației și a excesului de putere invocat trebuie să aibă în vedere, dincolo de satisfacerea unor nevoi de locuințe sau suprafața generoasă de teren și faptul că realizarea investiției asigură realizarea și regularizarea străzii N. din muncipiul Cluj-Napoca, un prim pas spre realizarea legăturii dintre strada E. și strada C., completarea zonei cu servicii de proximitate compatibile cu locuirea, amplasarea unui loc de joacă pentru copii accesibil și locuitorilor din celelalte blocuri din zonă.

23. Contrar susținerilor asociației pentru protecția urbanistică, proiectul a luat în considerare vecinătățile și tendința de dezvoltare a acestora, așa cum erau configurate în anul 2007, nu încalcă niciun drept al celorlalți cetățeni, clădirile sunt amplasate cu retrageri generoase de la limitele de proprietate pentru a nu afecta însorirea proprietăților învecinate, implementarea lui rezolvă probleme de acces și modernizarea străzii N., amenajarea incintei are în vedere amenjarea unor suprafețe de spațiu verde.

24. În aceste condiții, apreciem că H.C.L. Cluj-Napoca nr. X/2007 nu a fost aprobată cu exces de putere, din susținerile și probele propuse de asociația pentru protecția urbanistică neputându-se reține “exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

25. Am dorit, prin cele câteva rânduri scrise mai sus, să atragem atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă folosirea, în motivările unei instanțe de prim rang, a clișeelor desprinse dintr-o încercare (neizbutită) de unificare a practicii judiciare. Problema motivării actelor administrative în general și a hotărârilor de consiliu local prin care se aprobă P.U.Z.-uri este una complexă. Or, mai ales în drept și în prezența unor probleme sensibile, cu consecințe semnificative, clișeele nu își au locul. Ar fi simplu să decretăm, chiar printr-o minută a unei curți de apel, că totul este nelegal. Ar fi însă mult mai util să oferim elemente concrete și să creăm o jurisprudență fertilă, care să fie într-adevăr utilă juriștilor.


[1] Ovidiu Podaru, Drept administrativ. Practică judiciară comentată. Vol.I. Actul administrative (II) Un secol de jurisprudență (1909-2009), Ed. Hamangiu, 2010, București, p. 169.
[2] Jacqueline Morand-Deviller, Droit administartif, Ed. LGDJ, Paris, 2013, p. 344.


Dr. Cosmin Flavius Costaș
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
Avocat, Costaș, Negru & Asociații

Florina Virginia Negru
Avocat, Costaș, Negru & Asociații

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Au fost scrise până acum 11 de comentarii cu privire la articolul “A fi sau a nu fi P.U.Z. motivat. Există vreo rațiune pentru o jurisprudență unitară strâmbă?”. Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare. Pe de altă parte, vă rugăm ca, înainte de a publica un comentariu, să citiţi cu atenţie politica de confidenţialitate JURIDICE.ro. În plus, vă rugăm să citiţi şi politica de confidenţialitate Akismet, plugin folosit de noi pentru a reduce comentariile spam.



  1. Amelia FARMATHY spune:

    Si PUZ-ul acela nu avea, in sustinerea sa, acte justificative, cum ar fi referatul de necesitate etc? Ca doar HCL nu e, Doamne iarta-ma, o decizie de concediere, sa cuprinda toate motivele. Important e sa existe justificare. Altminteri, cu regret, ar trebui sa constat ca si actele administrative devin compuneri…

  2. CCostas spune:

    Desigur, hotărârea de consiliu local prin care s-a aprobat PUZ-ul a parcurs întreaga procedură administrativă, cu dezbateri în Comisia tehnică și Comisia de urbanism, intrarea în ședința de Consiliu Local fără parcurgerea acestei proceduri fiind imposibilă. Teza colegilor de la Cluj este însă alta, pe care noi o considerăm excesivă: Nu este posibilă motivarea prin documentație, întrucât propunerea de derogare prin PUZ de la PUG aparține unui investitor privat, iar autoritatea publică nu-și poate însuși acest punct de vedere, trebuind să aibă o motivare proprie, extinsă, cuprinsă în HCL. Opunem un argument care să dovedească absurdul acestei teze: dacă mergem pe această linie, atunci când autoritatea publică are inițiativa unui PUZ, ea este obligată să ofere motivarea nr. 1 pentru inițiativă și motivarea nr. 2 pentru hotărârea de Consiliu Local. La Curtea de Apel București există oare vreo jurisprudență clarificată asupra temei?

  3. Amelia FARMATHY spune:

    Bine, dar propunerea e una, e numai punctul de plecare, iar toate documentaţia care a urmat nu se mai identifică doar cu propunerea, ci priveşte însăşi analiza legalităţii demersului pe care o fac funcţionarii, iar nu cel ce propune.
    Ma rog, ideea că trebuie, într-un act administrativ ce are rolul de a consemna voinţa organului deliberativ, să scrii, de-a fir-a păr, toată justificarea, mie mi se pare că deschide calea ca pentru orice „omisiune” sa fie înlăturat un act ce are la bază toate documentaţia necesară.
    Adică tot un soi de arbitrariu, respectiv ceea ce se reproşează, la urma urmei, unui Consiliu Local, pentru că nu şi-ar fi motivat hotărârea, deşi toţi paşii procedurali care au condus la analiza şi la aprobarea exprimată de către acel Consiliu a fost legal parcursă.
    Vechea poveste: formă versus fond.

    • CCostas spune:

      Din păcate, în unele afaceri de acest tip, argumentele juridice contează mai puțin. Soluțiile de anulare continuă (http://portal.just.ro/117/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=11700000000107213&id_inst=117). Mai are oare vreo importanță, în context, că judecătorul fondului este cel care a promovat cererea de unificare a jurisprudenței în acest sens?
      Cred totuși că problema trebuie analizată foarte serios din perspectiva principiului securității juridice. Astfel, întrebarea fundamentală este dacă o Asociație constituită în anul 2014 poate ataca actele normative și individuale emise înainte de înființarea ei. Dacă răspunsul este afirmativ, înseamnă că oricine poate înființa oricând o asociație, să îi atribuie un scop general (ex. apărarea urbanismului) și să atace orice acte normative sau individuale, chiar validate de instanță într-o procedură anterioară (pentru că, nu-i așa, autoritatea de lucru judecat presupune aceleași părți). Dacă aceasta va fi orientarea jurisprudențială, nu văd sincer motive pentru care vreun business ar mai demara vreun proiect de construcție în România.

      • Razvan Nicolae MICUL spune:

        Ca să mă exprim puțin mai plastic, cine își cumpără limuzina de la reprezentanța lui MODERAT (RMB și/sau Autosincron) cu un discount gras și pe urmă beneficiază de revizii și service gratuit mai judecă imparțial cauzele care elimină din piața imobiliară concurența acestei grupări? Sau pe interfața MODERAT îl mai judecă în condiții de legalitate? La Sibiu am avut cazul procurorului care lua șpaga în sesiuni de service pentru limuzina Mercedes, tare mă tem că la Cluj este fix la fel, flagel generalizat. Vorba aia, nu este plin netu de moraliști de la instanțele clujene? Unu mai cinstit ca altu.

        • Razvan Nicolae MICUL spune:

          Sau judecătorii care participă la aceste „networking-uri sociale” pe banii companiilor respective mai judeca echitabil și imparțial? http://www.clujust.ro/networking-ul-inceput-in-vara-intre-profesiile-juridice-si-alte-profesii-continua-wine-party-foto/ Si reclama/promovarea este tot o formă de folos patrimonial. Dacă te uiți la poze dai de toată crema judiciară de prin instanțele clujene, îngrămădită să valideze și sporească credibilitatea organizatorilor. Mă întreb la câte networkig-uri din astea pe banii altora or fi participat Deleanu, Basarab, Neagu șamd.

          • Amelia FARMATHY spune:

            Fără a ridica în slăvi „obligaţia de rezervă” faţă de care am, la rându-mi, suficiente rezerve, pentru că, mult prea adeseori, permite nulităţii/răutăţii să se afirme prin… tăcere (foarte convenabilă) şi lucru asiduu exclusiv în spatele uşilor închise, totuşi eu evit petrecerile/cocktail-uril, pool-party etc., dacă nu sunt organizate de prieteni apropiaţi şi pe care să îi cunosc de ani de zile.
            Aşa, doar ca să mă afişez alături de crema societăţii locale, nu am ţinut niciodată, nici când nu am avut ceva mai bun de făcut, tocmai pentru a nu da ocazia comentariilor ca cele de mai sus.
            Dacă mă plictisesc acasă, îmi plătesc singură paticiparea la distracţie şi nici nu consider că îmi creşte valoarea (în schimb îmi creşte, cu siguranţă, expunerea), dacă îmi surâd mie însămi din pozele unor evenimente care puteau fi ratate fără nicio problemă, căci nu îmi pare, din fotografiile deschise, genul acela de cocktailuri de după reuniuni ştiinţifice sau cu pretenţii ştiinţifice.
            Amu, dacă fu… pool-party, mai interesant şi mai adecvat era să fi văzut nişte costume de baie, dar, probabil, aici o fi operat minunata obligaţie de rezervă.
            La urma urmei, dacă îmi amintesc eu bine, parcă Clujul a dat un jude fotografiat cu partea în cadă, mă rog, jacuzzi, pentru amatorii de fineţuri. Cu siguranţă, or mai fi şi alţii, Clujul a avut ghinionul de a da startul, să spun aşa, la publicitate.
            Pe de altă parte însă, dacă o hotărâre judecătorească este corespunzător motivată în fapt şi în drept (dar nu de genul, întâi mă hotărăsc, „de principiu”, dacă dau sau nu ceva şi, ulterior, găsesc eu o motivare, eventual cu sute de citate jurisprudenţa CEDO/CJUE, ca să pară cât mai fundamentată), fotografiile descoperite ulterior nu apar, cel mai adesea, decât ca fiind exprimări ale unei supărări încă netrecute.
            Dacă aveţi bănuieli, dispuneţi de instituţia recuzării, apoi puteţi sesiza instituţia competentă să le verifice, altminteri comentariile vă pot atrage (ca si mie, de altfel), eventual, o persistentă antipatie şi… cam atât.
            Şi, sincer, nu ştiu dacă e o abordare pragmatică.

            • Razvan Nicolae MICUL spune:

              Vă rog să nu acreditați ideea că aș fi făcut un comentariu răutăcios, departe de mine un asemenea gând. Fără a dori să țin prelegeri, observația mea este mai puțin legată de participarea la pool party (fiecare face ce vrea, în limitele legii și bunelor moravuri) cât de modul de comercializare/promovare/utilizare al acestei participări. În esență, ceea ce găsesc eu deranjat este că prin simpla prezență acolo acești judecători VALIDEAZĂ mijlocul de împrăștiere (cum inspirat l-a numit ICCJ într-o cauză) a informațiilor pe internet. Site-ul clujust.ro NU ESTE UN ZIAR, ci o pagină internet destinată prestării de servicii de comerț electronic. De altfel nu se știe a cui este această pagină, dacă accesăm site-ul nu există o adresă fizică sau o persoană care să își asume responsabilitatea pentru cele publicate. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C-291/13, Sotiris Papasavvas v O Fileleftheros Dimosia Etairia Ltd, Takis Kounnafi, Giorgos Sertis, că prevederile articolului 2 lit. (a) din Directiva 2000/31 privind comerțul electronic trebuie interpretat în sensul că noțiunea „servicii ale societății informaționale, cuprinde servicii de furnizare de informații on-line al căror furnizor este remunerat nu de destinatar, ci din veniturile generate de publicitatea difuzată pe un site internet”. Ca să mă fac înțeles, cel care deține site-ul clujust.ro poate să meargă la X sau Y și să le spună, achitați suma Z pentru un material pe pagina mea. Vedeți câți judecători apar la mine pe site cu proiecte, cu programe, cu vizite în america latină sau la pool party & wine party. Deci comerciantul se VALIDEAZĂ în fața clientelei cu imaginea judecătorilor promovați și, MAI GRAV, CREȘTE CREDIBILITATEA mijlocului de împrăștiere a informațiilor pe internet. Așadar, NU NE AFLĂM ÎN PREZENȚA UNUI DEMERS JURNALISTIC, ci a unei activități de comerț electronic girată de judecători, ceea ce este inadmisibil. Nu spun că o fac toți cu intenție, probabil mulți o fac din prostie, necunoaștere și ignoranță. Bunăoară, dacă au ales să fie judecători atunci să se informeze și să-și calibreze acțiunile în raport cu cadrul juridic al societății informaționale. De asemenea, mă simt obligat să notez că întâi avem instituția abținerii. CEDO a statuat în nenumărate cauze (Micallef îmi vine în minte) că orice judecător față de care există o minimă bănuială trebuie să se abțină (în penal avem cauza Thorgeirson vs. Islanda: „Under the objective test, it must be determined whether, quite apart from the judge’s personal conduct, there are ascertainable facts which may raise doubts as to his impartiality. In this respect even appearances may be of a certain importance. What is at stake is the confidence which the courts in a democratic society must inspire in the public and above all, as far as criminal proceedings are concerned, in the accused. Accordingly, any judge in respect of whom there is a legitimate reason to fear a lack of impartiality must withdraw”).

              • Amelia FARMATHY spune:

                Eu, ca judecător, mă abţin dacă apreciez eu că e cazul să o fac.
                Nu aveţi nicio justificare pertinentă, în opinia mea, să susţineţi că, mai întâi, aşteptaţi să vedeţi dacă judele se abţine sau nu, şi apoi recuzaţi.
                Ori, şi mai „bine”, nu recuzaţi deloc, dar acuzaţi ulterior judecătorul că nu s-a abţinut.
                Judecătorul se abţine dacă apreciază el că e cazul, aceasta fiind diferenţa, până la urmă, dintre abţinere şi recuzare.
                Chiar dacă, aşa cum o regăsim reglementată în CPC, şi abţinerea e o îndatorire, totuşi ea trece prin filtrul raţiunii judecătorului care s-ar putea să nu aibă în vedere aceleaşi aspecte ca şi partea(spre exemplu, să nu aprecieze că, dacă i-a apărut o fotografie pe nu ştiu unde, de care nici nu ştie sau de care a uitat, pentru că nu i s-a părut, vreun moment, relevantă în contextul vieţii sale profesionale).
                De unde să ştiu eu ce gândeşte partea, dacă ea nu „grăieşte”?

                Mie, cu toate citatele din jurisprudenţă, nu mi se pare defel logic să acuzi judele că nu şi-a imaginat că ar trebuit să se abţină, în condiţiile în care partea nu a găsit de cuviinţă să îl recuze, cunoscând sau putând cunoaşte (la data judecăţii) anumite detalii care ar fi născut_ în opinia părţii desigur_ o bănuială de parţialitate.
                Pe mine nu o să mă vedeţi, intrând în dialog, atunci când aleg să o fac, şi redând citate, căci nu discutăm aici în termeni de instanţă, ci în raport de diferite opinii.
                Însă, atunci când partea are la îndemână un instrument juridic şi cunoaşte faptele/împrejurările pe care, ulterior, le impută judecătorului(de regulă, după ce a văzut soluţia ce îi este defavorabilă), dar nu uzează de el, în schimb îl acuză pe judecător că nu s-a „abţinut”, suntem în prezenţa unui soi de oportunism juridic sau cu iz juridic, nimic mai mult, după părerea mea.
                Despre imaginea judelui folosită pe anumite site-uri, mă tem că e problema site-ului, nu a judelui, cu păstrarea opiniei expusă în comentariul anterior referitor la …pool-party.
                În rest, cum spuneam şi în alte comentarii, nu exclud deloc ca, privitor la anumite împrejurări concrete, să aveţi real temei de necaz.

  4. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Eu v-aș recomanda să solicitați Ministerului Justiției, pe terenul art. 75 din OG 26/2000, copia actelor constitutive ale asociației respective și să verificați persoanele membre, respectiv legăturile acestora cu alte interese imobiliare din Cluj. Din câte cunosc MODERAT este și avocatul grupului MODERAT (Platinia, Florisal, Drusal, mafia gunoaielor) și o întreagă pleiadă de alți „dezvoltatori” imobiliari. Practic este o modalitate de eliminare din piață a concurenței și de a-ți vinde construcțiile proprii. Avem și campaniile demarate în presa controlată – fițuica ziardecluj.ro (domeniu înregistrat pe „persoana fizică” MODERAT, concubina lui MODERAT) sau clujust.ro (controlat prin interpuși de același MODERAT. Din experiență proprie vă spun că instanțele din Cluj sunt printre cele mai corupte din țară, desigur este o corupție bine mascată, disimulată, ascunsă. Modul de acțiune a acestor grupări este unul bine pus la punct, în cascadă, și implică atât funcționari și magistrați aflați în siajul grupărilor cât și mijloace de propagandă și dezinformare online. În cazul dvs. a fost demarată, înainte de verdict, o campanie pe pagina internet clujust.ro. Cu asemenea tip de structuri de criminalitate organizată argumentele din sfera juridică nu au nici un fel de succes. Pasul întâi este să demascați gruparea, să vedeți judecătorii și funcționarii care se află în siajul grupării și, ulterior, să susțineți argumentele juridice în fața unor magistrați care nu sunt cointeresați sau șantajați de aceste grupări. Urmăriți modul de acțiune, se începe cu o campanie pe aceste site-uri controlate, ulterior campania este dusă în mediul rețelelor de socializare, culminând cu acțiuni în instanță în numele societății civile. Jocul de imagine (asasinatul de imagine) merge în paralel cu demersul juridic, articolele de pe site-urile controlate sunt depuse la ziar și tot așa. Evident că scopul real este scoaterea din joc a concurenței de pe piața imobiliară. Să observați că pe aceste site-uri sunt promovați judecătorii „prieteni” (cazul judecătoarei MODERAT de la CA Cluj, promovată intens pe Clujust.ro și Ziardecluj.ro, nu întâmplător candidat pentru CSM). Problema este una deosebit de complexă. Oricum, răul trebuie taiat de la rădăcină.

  5. Darius MARCU spune:

    Art. 18 – Obligaţia de a menţiona temeiul deciziilor, din Codul European al bunei conduite administrative, ce aplică Dreptul la bună administrare, prevede:
    1. Fiecare decizie adoptată de instituţie, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menţiona temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei.
    2. Funcţionarul va evita adoptarea de decizii bazate pe temeiuri sumare sau vagi sau care nu conţin un raţionament individual.
    3. Dacă datorită numărului ridicat de persoane vizate de decizii similare nu este posibilă comunicarea în detaliu a temeiurilor care stau la baza adoptării deciziilor, iar în cazurile în care se trimit răspunsuri standard în acest sens, funcţionarul va furniza ulterior cetăţeanului care a solicitat aceasta în mod expres raţionamentul individual.
    Rezultă că, în cazul în care o decizie afectează în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, ca regulă este obligatorie motivarea prin act, iar ca excepţie se admite motivarea ulterioară.
    Nu este vorba de o posibilitate pur alternativă de motivare.

    Când e vorba de imobiliare, se mai fac şi şemenuri de către primării.
    O modalitate este şedinţa extraordinară.
    Art. 44, al. 1 din Legea nr. 215/2001, rep: Proiectele de hotărâri… nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de specialitate al primarului, …, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 39 al. (2) şi (4).

    Nu se indică niciun motiv concret al acestei urgenţe, al caracterului extraordinar al hotărârii.Decizia C.C.R. nr. 859/2015: 31. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv.
    Nu există nici expunere de motive, conf. art. 44, al. 2 din O.G. nr. 35/2002, act normativ mai puţin invocat în motivele de nelegalitate.

    Apropo de propunerea unei firme, ca punct de plecare (pt. concesiune teren), există şi situaţia când documentaţia tehnică şi avizele prealabile privesc un scop ce încalcă legea) al clădirii ce se vrea construită, iar în HCL apare un alt scop, modificat pentru a da aparenţa de legalitate.
    Nu trebuie motivată o asemenea schimbare chiar în cuprinsul HCL?

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories