Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Gâlceava executorului cu legea. Descriptio fraudis: ghid pentru evitarea plafonului maxim al onorariilor

02.09.2016 | Petre PIPEREA, Andrada POPESCU
Petre Piperea

Petre Piperea

Andrada Popescu

Andrada Popescu

”Lăcomia dă mereu de fundul sacului” (Care Santos, Încăperi ferecate).

Acest nou studiu de caz încearcă să devoaleze practicile abuzive ale unor executori judecătorești.

Practicile descrise mai jos reprezintă, în opinia autorilor, reale escrocherii multiplicate la scară națională și patentate cu scopul spolierii debitorilor picați în mrejele unor personaje nărăvite.

Descrierea situației

Preambul

În această analiză nu vom aborda problema abuzului săvârșit de CN prin sancționarea repetată a aceleiași fapte în scopul perceperii nelegale a tarifului de despăgubire de 28 de Euro, întrucât problema merită un studiu de caz separat.

Obiectul acestei analize îl reprezintă metodele prin care creditorul CN și executorul agreat au reușit să fenteze cuantumul maxim al onorariilor impuse executorilor judecătorești și să marcheze gol după gol în vistieria debitorului năucit de inventivitatea trișorilor.

1. În 19 februarie 2016, domnul P. M. primește o înștiințare de la bancă referitoare la înființarea unei popriri asupra conturilor sale.

După verificarea adresei de poprire, domnul P. M. constată că împotriva sa au fost instrumentate nu mai puțin de 21 de dosare de executare silită de către același executor (BEJ T. F.), la cererea aceluiași creditor (C. N.).

1. 1. Comunicarea tuturor adreselor de poprire către bănci s-a făcut la aceeași dată, iar titlurile executorii sunt reprezentate de o serie de procese-verbale de contravenție încheiate în perioada 2011-2012 și, evident, necomunicate către pretinsul contravenient.

1. 2. Din probatoriu rezultă că, la BEJ TF, s-au înregistrat, la cererea aceluiași creditor, C. N., 21 dosare de executare împotriva aceluiași debitor, P. M.

Toate cele 21 de dosare de executare au fost deschise în baza unor procese verbale de constatare a aceleiași pretinse contravenții: circulația pe drumurile publice fără o rovinietă valabilă.

1.2.1. Cu ocazia fiecăruia dintre cele 21 dosare de executare, executorul a perceput repetitiv 3 (trei) tipuri de onorarii, separat de cheltuielile de executare reprezentate de taxe de timbru, taxe poștale etc.

Cele 3 tipuri de onorarii regăsite invariabil în toate procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare sunt următoarele:

a) ”onorariu de executare”;

b) ”întocmirea actelor de executare”;

c) ”consultații în legătură cu constituirea dosarului”.

Spre exemplu, nu mai puțin de 9 (nouă!) cereri de executare silită au fost ticluite și înregistrate la executor în aceeași zi (30 martie 2011), la cererea aceluiași creditor, împotriva aceluiași debitor.

Executorul T. F. i-a acordat creditorului în aceeași zi 9 consultații juridice identice și a încasat 9 onorarii pe această temă; de asemenea, doamna T. F. a încasat de 9 ori în aceeași zi onorariul ”de executare” și onorariul ”pentru întocmirea actelor de executare”. Cine ar fi crezut că zilele de primăvară pot genera recolte așa mănoase…

Nu excludem posibilitatea ca abordările de acest gen să explice lipsa licitațiilor publice pentru atribuirea dosarelor de executare silită inițiate de C. N.

1. 3. Așadar, tragem concluzia că reprezentantul C. N. a avut nevoie într-o singură zi de 9 consultații identice, ca să nu mai vorbim despre totalul de 21 de dosare de executare silită, în cadrul cărora a primit aceeași consultanță de fiecare dată.

1. 4. Desigur, putem înțelege faptul că omul a fost însetat de cunoștințe juridice și s-a adăpat de la izvorul cunoașterii, aka doamna executor T. F., prima pe numele său, dar apreciem că meditațiile sale sau cursurile la seral nu ar trebui, totuși, să fie sponsorizate de debitori.

De altfel, observând obstinația sa în solicitarea consultațiilor juridice, nu am fi prea uimiți dacă, la o ”lucrare de control”, acest ingenuu mandatar al CN ar răspunde ”J’ai oublié mon cahier à la maison”…

2. Dacă avocatura este o stare de spirit, înseamnă că poate fi exercitată de oricine are chef

2.1. Acordarea de consultații juridice nu se regăsește printre atribuțiile executorului judecătoresc, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

2.2. Este adevărat că un ordin emis de un fost ministru al justiției lipsit de tact menționează în termeni ciudați onorariile maxime pentru consultații acordate în legătură cu constituirea dosarului de executare, dar acest act normativ generează niște complicații majore:

2.2.1. Acordarea de consultații juridice este prima dintre activitățile specifice profesiei de avocat, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar o hotărâre de guvern nu poate să modifice o lege organică.

2.2.2. De altfel, activitatea executorilor nu se poate suprapune activității exercitate de avocați, așa cum nici avocații nu sunt îndreptățiți să efectueze acte de executare după bunul plac.

2.2.3. în acest context, trebuie amintită decizia nr. 15/2015 a ÎCCJ, pronunțată într-un recurs în interesul legii, care a statuat că: ”Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 Cod penal”.

2.2.4. Probabil că această dispută iscată inutil se va tranșa prin revocarea sau anularea actului normativ secundar (Ordinul nr. 2550/C/2006 emis de Ministerul Justiției) aflat în vădit conflict cu Legea nr. 51/1995.

2.3. Chiar dacă am admite posibilitatea ca executorul judecătoresc să acorde consultații juridice, ne-am afla tot în fața unui abuz din partea executorului, întrucât, cu excepția cazului în care mandatarul C. N. are capacitatea de memorare a unei amibe, este limpede că aceste consultații juridice identice și repetitive au avut caracter pur formal, adică au avut ca unic scop extorcarea unor sume de bani consistente din patrimoniul debitorilor.

Astfel, acest procedeu a fost inventat pentru eludarea prevederilor legale privind stabilirea onorariilor de către executor (art. 39 din Legea nr. 188/2000).

2.3. Și mai grav este că această extorcare este posibilă cu largul concurs al C. N., societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, de interes strategic naţional, ce desfășoară activităţi de interes public naţional.

2.3.1. Poate că e momentul să ne întrebăm de câte mii de consultații juridice a avut nevoie C. N. de-a lungul activității sale pentru a deschide dosare de executare pentru lipsa rovinietelor și ce sume de bani au fost impuse abuziv debitorilor pentru aceste consultații…

2.4. De altfel, dacă plecăm de la premisa că nici măcar o persoană cu IQ-ul lui Forrest Gump nu ar avea nevoie de repetarea instrucțiunilor de câteva mii de ori pentru a executa o sarcină simplă (constituirea unui dosar de executare), singura concluzie care se impune este aceea că ne aflăm în prezența unui abuz vădit al executorului judecătoresc.

3. Conflictul de interese meschine

Cu vaga senzație că fluierăm în biserică (experiența nu ne recomandă ca specialiști în penal… și nici noi nu avem intenția să o facem) ne punem întrebarea dacă nu cumva fapta descrisă se circumscrie noțiunii de conflict de interese.

3.1. Conflictul de interese presupune că funcționarul public obține foloase materiale ca o consecință a unui act îndeplinit de acesta sau ca urmare a participării la luarea unei decizii, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

Or, încasarea unor sume pentru consultațiile juridice oferite în legătură cu constituirea dosarelor de executare pare să se încadreze destul de bine în ipoteza descrisă mai sus.

3.2. Astfel, onorariul executorului este perceput pentru întreaga activitate de executare silită, fără a fi susceptibil de divizare, iar costul actelor de executare este inclus, în actuala reglementare, în onorariul său, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin O.M.J. nr. 210/2001, şi în coordonatele stabilite de art. 670 alin. (3) C. proc. civ (Octav-Lucian Păun, Calcularea şi actualizarea creanţei în faza executării silite).

3.3. Or, în cazul de față, doamna executor T. F. a realizat practic o multiplicare a onorariului prin impunerea unor sume (”onorarii de executare”, ”consultații juridice”, ”onorarii pentru întocmirea actelor de executare”) ce nu îi erau datorate pentru serviciul îndeplinit (activitatea de executare).

3.3.1. În conformitate cu art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:

a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

3.4. După cum ați intuit deja, în cazul dosarelor de executare silită analizate, cheltuielile de executare sunt mult mai mari decât însăși creanța de recuperat. Ba mai mult, în cazul unor sume identice, respectiv suma de 28,00 euro, se percep onorarii diferite de către același executor (389,04 lei; 503,95 lei; 377,16 lei).

3.5. Nu ne așteptăm ca afirmațiile noastre să fie primite de parcă am fi coborât de pe muntele Sinai cu Tablele Legii în mâini și cu adevărul suprem revelat, dar un simplu calcul aritmetic demonstrează fără putință de tăgadă abuzul săvârșit în speță:

– Creanțele aferente celor 21 dosare de executare au o valoare de 888 euro (3.951 lei);

– Pentru recuperarea acestora, doamna executor T. F. a pretins cheltuieli de executare de 8.519,84 lei;

– Raportat la valoarea prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, executorul ar fi putut percepe un onorariul maxim de 395 lei, adică 10% din valoarea creanței.

În concluzie, doamna executor T. F. a reușit prin diverse tertipuri să încaseze o remunerație de 21 ori mai mare decât onorariul la care era îndreptățită conform Legii nr. 188/2000.

În plus, remunerația încasată de doamna executor T. F. este de 2,2 ori mai mare decât însăși creanța pusă în executare.

4. Profesiunea mea, abuzul

4.1. În speță, emiterea încheierilor și a actelor de executare s-a făcut de către executor cunoscând faptul că titlurile de creanță sunt prescrise, că unele dosare de executare sunt chiar perimate, că debitorului nu i-au fost comunicate titlurile executorii pentru a le putea ataca în instanță.

4.2. Executorul judecătoresc a omis că este un organ auxiliar al justiţiei, care lucrează din ordinul acesteia şi sub controlul ei. Actele încheiate de acesta sunt acte de autoritate publică, el îndeplinind un serviciu public.

4.3. Legalitatea activităţii de executare îndeplinită de executorul judecătoresc este asigurată de Legea 188/2000 prin consacrarea, în cadrul dispoziţiilor generale cuprinse în art. 5 şi 6 din lege, a principiului înfăptuirii activităţii, în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi terţilor.

4.4. În mod evident, în activitatea sa, executorul judecătoresc ar trebui să fie imparţial, dar această imparțialitate nu mai poate fi asigurată în condițiile în care acesta acordă consultații juridice în legătură cu dosarul de executare, întrucât se transformă în ”avocat” al acestuia.

4.5. În încheiere, mai trebuie menționat că toate faptele descrise mai sus au fost posibile și ca urmare a încălcării art. 654 alin. (5) NCPC, care arată că, ”în cazul executărilor silite aflate pe rolul aceluiaşi executor, conexarea se va dispune de executor, prin încheiere dată cu citarea părţilor, dispoziţiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător”.

Încălcarea acestei dispoziții legale are o explicație simplă: conexarea dosarelor de executare ar fi produs un scurtcircuit în modus operandi, întrucât ar fi fost imposibil ca executorul să justifice perceperea de 21 de ori a unor onorarii pentru consultații juridice și pentru întocmirea actelor de executare. 

De vreme ce suntem niște firi optimiste și ne dorim un happy-end, încheiem în această notă cu o parafrază aproape rezonabilă: Lăcomia dă mereu de fundul sacului. Și de belele penale. Hopefully.

Notă: Autorii îi mulțumesc domnului avocat Adrian Manole pentru sprijinul competent acordat la redactarea acestui material.

Petre Piperea
Partener, PIPEREA ȘI ASOCIAȚII

Andrada Popescu
Avocat, PIPEREA ȘI ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Gâlceava executorului cu legea. Descriptio fraudis: ghid pentru evitarea plafonului maxim al onorariilor”

  1. Elena-Mihaela ENACHE spune:

    Am un client in exact aceeasi situatie, numai ca numarul dosarelor este mai mic („doar” 6). In toate am formulat contestatie la executare.
    O chestiune pe care nu ati sesizat-o este ca acel PV nu poate constitui titlu executoriu.
    Art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a abrogat art. 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002 sens în care dispoziţiile legii invocate noi sunt mai favorabile. De altfel, chiar Curtea Constituţională a României a stabilit în mod definitiv şi obligatoriu prin Decizia nr. 505/02.12.2013 că “dispoziţiile Legii nr. 144/2012 reprezintă o prevedere legală mai favorabilă.”
    După cum se poate observa, Legea contravenţională mai favorabilă a intrat în vigoare după aplicarea sancţiunii, dar până la data executării integrale a acesteia. Reţinând cele statuate cu putere de lege prin Decizia Curţii Constituţionale, de vreme ce sancţiunea nu mai este prevăzută de noua lege, ea nu mai poate fi pusă în executare.
    Este evident că odată cu apariţia legii noi tariful de despăgubire a fost lipsit de temei legal şi prin urmare nu mai poate fi pus în executare.
    Trebuie avute în vedere şi considerentele Deciziei nr. 112/06.03.2014 pronunţată de Curtea Constituţională, care sunt aplicabile şi în cazul Legii nr. 144/2012 şi stabilesc că principiul legii mai favorabile trebuie să îşi producă efectele inclusiv în cursul executării silite.
    Or, singura cale de invocare a legii contravenţionale mai favorabile în cursul executării silite este, desigur, contestaţia la executare. În acest sens, literatura de specialitate a apreciat că interdicţia prevăzută de art. 713 alin. (2) C.pr.civ. care prevede că pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate motive de fapt sau de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nu este aplicabilă în cazul invocării legii contravenţionale mai favorabile.
    Totodată, faptul că o cauză se află deja în cursul executării silite nu constituie un impediment la aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, ci, dimpotrivă, o aplicare a principiului retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, astfel cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 505/2013.
    Astfel, din interpretarea stabilită în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, abrogarea tarifului de despăgubire produce efecte şi asupra proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza OG nr. 15/2002 şi aflate în cursul executării silite, constituind motiv de anulare a executării silite.

    Pe aceasta argumentare mi-au fost admise 4 din cele 6 contestatii. Alta se afla inca pe rol, iar alta mi-a fost admisa in parte cu privire la cenzurarea cheltuielilor de executare, pentru argumente similare celor indicate de dumneavoastra.

  2. Darius MARCU spune:

    Despre ticăloşia CNADNR vă pot confirma şi eu, cu o situaţie şi mai mizerabilă.
    Din cauza unei erori a emitentului rovinietei, s-a considerat în mod greşit că victima abuzului nu ar fi avut rovinietă. Când şi-a cumpărat rovinieta, angajatul benzinăriei a inversat nr. de înmatriculare a autoturismului cu seria caroseriei. De aceea, aparatele CNADNR au considerat că persoana nu deţine rovinetă.
    Persoana a sesizat CNADNR – CESTRIN, emitenta proces-verbal de contravenţie, asupra problemei.F.B.din cadrul Serviciului Rovinete AST – CNADNR – a răspuns solicitantei prin mail că vor corecta acete erori. Totodată, se cer scuze persoanei pentru problemele create ca urmare a erorii de operare a angajatului benzinariei.

    Persoana a aşteptat rezolvarea problemei, dar urmarea a fost o ţeapă. A urmat o serie de vreo 15 dosare de executare silită, privind „contravenţii” comise în perioada de valabilitate a rovinietei.Doar ultimele le-au conexat.
    Până să le vină ideea cu taxa de consultaţie executorii au inclus în cheltuielile de executare următoarele taxe: de program lucru??!!, înregistrare dosar, formare dosar, arhivare dosar, emitere adresa porprire, redactare adresa, emitere somatie, proces-verbal de indeplinire a procedurii.

  3. Acest articol mi-a amintit de consultatia facuta la un spital privat pentru fiica mea, ca sa primeasca avizul medicului ca poate intra in comunitate (i.e. la gradinita), aviz ce oricum e valabil 48 de ore (nici nu mai discut de ce nu este logic sa fie cerut un astfel de aviz pentru un copil, avand in vedere ca oricum fetita mea la o saptamana dupa ce a primit avizul a facut scarlatina – si cam toata gradinita a facut scarlatina – si deci nu stiu la ce o fi folosit acel aviz, si dupa evident ca a avut nevoie de o alta adeverinta (iar valabila 48 de ore) – rezultatul unui alt consult).

    Pentru consultatie (30 de minute): am platit 150 lei.
    Pentru emiterea adeverintei care atesta rezultatul consultatie (scrierea a durat 30 de secunde, adeverința a fost mai mică de un A4): 150 lei.

    Am facut plangere, si am primit o parte din bani inapoi (adică cei dați doar pentru adeverință).

    E posibil ca în cazul unui executor judecătoresc să nu fi reușit să conving doar printr-o plângere expediată printr-un email în care să trimit și la ANPC.

    În acest caz ar fi competentă ANPC?

    • Petre PIPEREA spune:

      Sunt sigur că nu ați fi reușit să o convingeți pe dna executor cu o solicitare transmisă prin e-mail. Noi am făcut câteva încercări de soluționare amiabilă, dar acestea au fost sortite eșecului. Dna executor ne-a recomandat să facem contestație dacă avem nemulțumiri. I-am mulțumit pentru sfat, am făcut contestație, dar am formulat și o plângere penală. Acum va trebui să explice organelor de cercetare penală cum a reușit să acorde aceluiași client 9 consultații identice în aceeași zi.

      În ceea ce privește competența ANPC în această problemă, trebuie să recunosc că pare o abordare interesantă, dar înclin să cred că situația de fapt nu ne-ar permite să invocăm calitatea de consumator: beneficiarul costisitoarelor ”servicii” de consultanță a fost creditorul, nu debitorul …

      • Mulțumesc pentru răspuns.

        Consider că dacă debitorul este obligat să plătească serviciile … e posibil să existe o portiță astfel încât să se considere că anumite clauze din contractul de executare ar fi abuzive, și cel care suportă costul să le poată contesta (obișnuită cu jurisprudența CJUE în materie, aș zice că nimic nu e imposibil până nu zice CJUE că e imposibil).

        Mult succes cu dezlegarea acestei chestiuni, cu sau fără ANPC

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership