ICCJ. Dreptul de retenție

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că dreptul de retenţie nu poate fi acordat decât în cazul preexistenţei unei obligaţii a retentorului la restituirea bunului în legătură cu care invocă şi dovedeşte efectuarea anumitor cheltuieli. Acesta este și motivul pentru care se admite că debitorul unei obligaţii de restituire a unui bun, chiar în cadrul unei contestaţii la executare poate opune titularului dreptului asupra bunului dreptul de retenţie până la momentul achitării de către acesta a cheltuielilor pe care debitorul le-a făcut pentru întreţinerea, conservarea sau îmbunătăţirea bunului (creanţă certă, lichidă şi exigibilă). În virtutea dreptului de retenţie, retentorii nu vor avea dreptul de a folosi bunul la a cărui restituire au fost obligaţi, ci doar vor putea refuza predarea acestuia, reţinându-l, până la realizarea integrală a creanţei lor. (Decizia nr. 2131 din 9 octombrie 2015 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect restituire contravaloare îmbunătăţiri aduse imobilului)

Corina Cioroabă

---

---