Temeiurile revocării donaţiei – aspecte comparative între Codul civil român şi Codul civil al Republicii Moldova
6 septembrie 2016 | Vasile SOLTAN
În conformitate cu art. 985 al Codul civil român (în continuare CCR), donaţia reprezintă contractul prin care, cu intenția de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donatar. Pe de altă parte, Codul civil al Republicii Moldova (în continuare CCRM) definește donaţia la art. 827 ca fiind contractul prin care o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).
Contractul de donaţie este un contract cu titlu gratuit, în care gratuitatea ţine de esenţa lui. În mod tehnic vorbind, donaţia este o liberalitatea, aceasta din urmă fiind definită doar în CCR, nu şi CCRM. Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane. În conformitate cu CCR, nu se pot face liberalități decât prin donație sau prin legat cuprins în testament.
De esenţa donaţiei ţine irevocabilitatea acesteia. Art. 1015 din CCR reglementează principiul irevocabilităţii donaţiei stabilind că donația nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voința sa. Deşi CCRM nu reglementează expres irevocabilitatea donaţiei, acest fapt se prezumă prin reglementarea cu titlu de excepție a modalităților de revocare. Odată fiind încheiat, contractul de donaţie poate fi desfăcut doar prin acordul comun al părţilor. Irevocabilitatea donaţiei este menită să atragă atenţia donatorului asupra importanţei actului, prin care el îşi reduce benevol şi cu titlu gratuit patrimoniul. De asemenea, principiul irevocabilităţii vine să asigure o protecţie adecvată dreptului obţinut de donatar, care nu poate fi ameninţat în permanenţă de posibilitatea revocării.
Totuşi, ca excepţie de la principiul irevocabilităţii, atât CCR cât şi CCRM prevăd anumite cazuri expres reglementate când donaţia poate fi revocată. Cauzele legale de revocare a donaţiilor sunt reglementate în art. 1020 CCR: Donația poate fi revocată pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatorul. În CCRM, temeiurile legale de revocare a donaţiei sunt reglementate în două articole separate – art. 835 – revocarea donaţiei pentru ingratitudine şi art. 834 care reglementează donaţia condiţionată, menţionându-se la alin. (3) că dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina, donatorul poate revoca donaţia.
Menţionăm că atât revocarea pentru ingratitudine, cât şi pentru neândeplinirea sarcinii, nu operează de drept. Spre deosebire de Noul cod civil român (NCC) și CCRM, Codul civil român din 1864 prevedea și un caz de revocare de drept a donației, în puterea legii. Astfel, art. 836 prevedea că donaţia se revocă de drept în cazul în care donatorul nu avea niciun copil sau alt descendent în momentul încheierii contractului de donaţie şi posterior i se naşte un copil din căsătorie sau din afara căsătoriei – revocarea pentru survenienţă de copil. Deoarece aceasta revocare se producea mai mult în interesul copilului, ea nu putea fi înlăturată printr-o clauză contrară din contractul de donaţie sau printr-un act de renunţare ulterior naşterii copilului, expresă sau tacită, sau de confirmare din partea donatorului. Acest caz de revocare se justifica prin prezumția legii că dacă donatorul ar fi avut descendenți, nu ar mai fi făcut liberalitatea.
Revocarea pentru ingratitudine
Consideraţii generale
În virtutea caracterului său de liberalitate făcută cu intenţia de a gratifica, contractul de donaţie generează o îndatorire de recunoştinţă din partea donatarului pornind de la faptul sporirii patrimoniului acestuia cu titlu gratuit din partea donatorului. Prin urmare, acesta din urmă este în drept să aştepte din partea donatarului recunoştinţă şi loialitate care ar trebui manifestată prin abţinerea de la săvârşirea unor fapte necorespunzătoare. În drept, conduita necorespunzătoare a donatarului este numită ingratitudine şi poate atrage revocarea judiciară a contractului de donaţie. De altfel, fundamentul revocării donației pentru ingratitudine nu este decât pedeapsa cuvenită ingratitudinii, motiv pentru care dispozițiile legale care reglementează această materie sunt de strictă interpretare. Prin urmare, pentru a nu lăsa soarta donaţiei la dispoziţia dispunătorului, legiuitorul stabileşte limitativ cauzele de ingratitudine.
Astfel, art. 1023 CCR a reglementat în mod expres cauzele de revocare pentru ingratitudine, la fel cum sunt reglementate şi în art. 835 alin (1) din CCRM. În conformitate cu prevederile CCR, donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
– dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat.
– dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator. Prin fapte penale urmează să înțelegem faptele infracționale prevăzute de Codul penal; prin cruzimi se înțeleg actele de lovire, de vătămare fizică; injuriile presupun faptele de insultă, de ofensă, jignirile aduse persoanei, onoarei, demnității sau reputației acestuia.
– dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se află bunul la momentul donației.
În principiu, cu mici diferenţe pe care le vom menționa, şi art. 835 alin. (1) din CCRM prevede asemenea cauze:
– Donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia. Observăm că pe lângă acestea, CCR mai prevede şi situaţia când donatarul cunoştea că alţii intenţionează să atenteze la viaţa donatorului, dar nu l-a înştiinţat.
– Dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atestă o ingratitudine gravă. Observăm că terminologia utilizată în CCR – faptă penală, cruzimi sau injurii grave diferă de cea din CCRM – faptă ilicită, situații care atestă o ingratitudine gravă. Cu toate acestea, doctrina şi jurisprudenţa din Republica Moldova interpretează în sensul că acest temei acoperă orice faptă ilicită, manifestată în formă de agresiuni la viaţa şi sănătatea sau integritatea corporală, injurii, insulte, jigniri făcute la adresa donatorului sau a rudelor sale. CCRM utilizează noţiunea de ingratitudine gravă, noţiune care nu o regăsim în CCR. Deoarece legea nu menţionează exhaustiv faptele ilicite care dau dovadă de o ingratitudine gravă, aprecierea acestora va fi făcută de instanţa de judecată. De asemenea, CCRM spre deosebire de CCR, face aplicabil acest temei chiar dacă acțiunile menționate sunt îndreptate și față de o rudă apropiată a donatorului.
– dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea datorată. Al treilea temei este formulat într-un mod mai simplist în CCRM faţă de CCR. CCR operează cu noţiunea de alimente, pe când CCRM – întreţinerea datorată. În doctrina din Republica Moldova, întreţinerea datorată se interpretează în sensul alimentelor, hainelor, alte lucruri necesare întreținerii. De asemenea, o reglementarea expresă reuşită în CCR pe care nu o regăsim în CCRM este şi faptul că alimentele urmează a fi acordate în limita valorii actuale a bunului dotat, actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită. De asemenea, pentru a fi în prezenţa acestui temei, CCR prevede că donatorul trebuie să se afle în nevoie, ceea ce presupune şi faptul că nu există alte personae obligate la întreţinere. Mai mult decât atât, o astfel de cauză de ingratitudine nu ar putea fi imputată donatarului dacă el însuşi este lipsit de mijloace de subzistenţă. Anume în acest sens urmează a fi interpretat acest temei şi în practica din Republica Moldova.
Termenul de prescipție
Art. 1024 din CCR prevede că dreptul la acțiune prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în termen de un an din ziua când donatorul a știut că donatarul a săvârșit fapta de ingratitudine. Termenul de un an este prevăzut și în CCRM la art. 835 alin. (3): revocarea donației poate fi făcută doar în decursul unui an din momentul în care cel îndreptățit să revoce a luat cunoștință de motivul de revocare.
Codul civil român din 1864 califica termenul de un an drept termen de decădere, neputându-i fi aplicate regulile cu privire la suspendare, întrerupere sau repunere în termen. Atât CCRM, cât și NCC al României, califică termenul de un an drept termen de prescripție.
Cercul de persoane de la care se poate revoca şi care pot cere revocarea
Atât CCR, cât și CCRM stabilesc cercul de persoane de la care se poate revoca și care pot cere revocarea donației pentru ingratitudine. În principiu, acțiunea în revocare este o acțiune strict personală, pornind de la faptul că doar donatorul este în drept să aprecieze ingratitudinea donatarului și să-l ierte pentru fapta comisă. Prin urmare, regula generală prevede că doar donatorul este în drept de a cere revocarea donației pentru ingratitudine. Totuși, pe cale de excepție, reglementată atât de CCR, cât și de CCRM – moștenitorii donatorului pot exercita această acțiune în două cazuri:
a) donatorul a decedat anterior expirării termenului pentru introducerea acțiunii în revocare. Această excepție își găsește justificarea în prezumția că dacă donatorul ar fi fost în viață până la expirarea termenului, ar fi introdus el însuși acțiunea.
b) când acțiunea a fost introdusă de donator, iar acesta a decedat pe parcursul procesului, acțiunea va fi continuată de moștenitorii săi;
Spre deosebire de acțiunea de revocare a donației pentru neexecutarea sarcinii, creditorii donatorului nu pot cere revocarea donației pentru ingratitudine prin intermediul acțiunii oblice.
Persoanele împotriva cărora se îndreaptă acțiunea în revocare
Cu privire la calitatea procesual pasivă, există mai multe controverse atât în literatura de specialitate din România, cât şi cea din Republica Moldova. Pornind de la faptul că revocarea donației pentru ingratitudine reprezintă o sancțiune civilă, ea poate fi aplicată doar persoanei vinovate de săvârșirea ei. Totuşi, spre deosebire de dispozițiile art. 833 din Codul civil român din 1864 care nu permitea nici continuarea acțiunii împotriva moștenitorilor donatarului, alin. (2) al art. 1024 din NCC român permite expres continuarea acțiunii de revocare a donației în contradictoriu cu moștenitorii donatarului, dacă acesta moare în cursul procesului. CCRM nu prevede expres o asemenea posibilitate, în doctrină interpretându-se că acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată împotriva moștenitorilor donatarului culpabil, aceștia nefiind vinovați de fapta de ingratitudine a autorului lor, iar, pe de altă parte, având caracterul unei pedepse, acțiunea în revocare nu poate sancționa decât persoana vinovată de ingratitudine. De asemenea, se menţionează că dacă donatarul moare până la pronunţarea hotărârii pe marginea acţiunii de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, succesorii în drepturi ai acestuia nu pot interveni în proces.
Neîndeplinirea sarcinii de către donatar – temei de revocare
Considerații generale
În limita sarcinii impuse donatarului, donația devine un contract sinalagmatic, şi ca în orice contract sinalagmatic, în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către una din părți, cealaltă parte poate solicita fie executarea silită a obligațiilor, fie rezoluțiunea contractului. După cum am menţionat la început, acest temei de revocare a donației nu operează de drept Totuși, părțile ar putea stipula în contract un pact comisoriu expres în temeiul căruia neândeplinirea sarcinilor de către donatar conduce de drept la revocarea donației, fără somație sau cerere de chemare în judecată.
Cu privire la acest temei de revocare, art. 1027 CCR prevede că dacă donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donației. CCRM reglementează într-un mod mai laconic aceste temei. După cum am menţionat, art. 834 CCRM care reglementează donaţia condiţionată, prevede la alin. (3) că dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina, donatorul poate revoca donaţia.
Cercul de persoane
Din categoria persoanelor care pot revoca donaţia fac parte donatorul, succesorii săi şi creditorii donatorului pe calea acţiunii oblice. În cazul în care sarcina a fost stabilită în favoarea unui terţ, acesta poate cere doar executarea sarcinii. În acest sens, CCRM prevede la art. 834 alin. (2) că îndeplinirea sarcinii poate fi cerută, în afară de donator, de oricare personă în al cărei interes este stipulată sarcina. În acest sens, şi art. 1027 alin. (2) CCR prevede că în cazul în care sarcina a fost stipulată în favoarea unui terţ, acesta poate cere numai executarea sarcinii. Spre deosebire de CCRM, CCR mai prevede expres la art. 1028 că donatarul este ținut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat, actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită.
Prescripția
CCR spre deosebire de CCRM prevede expres prescripţia extinctivă a dreptuilui la acţiune de 3 ani pentru revocarea donaţiei în cazul neîndeplinirii sarcinii, de la data la care sarcina trebuia executată, fără distincţie daca se cere executarea sarcinii sau revocarea donaţiei. Legiuitorul român a prevăzut expres acest termen pentru a nu se face analogie cu termenul de prescripţie pentru revocarea donaţiei pentru ingratitudine care este un an de la momentul la care donatorul a cunoscut efectiv că donatarul a comis faptul de ingratitudine. Legiuitorul din Republica Moldova a mers pe prezumţia că în cazul în care nu sunt prevăzute expres termene speciale, se aplică termenul general de 3 ani.
Luând în consideraţie cele menţionate anterior, ajungem la concluzia că nu există deosebiri considerabile cu privire la temeiurile revocării donaţiei reglementate de CCR şi CCRM, cu mici excepţii pe care le-am accentuat în prezentul studiu.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
