ICCJ. Dovedirea intenției de a frauda fiscul
6 septembrie 2016 | Corina CIOROABĂ
Corina Cioroabă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, deși potrivit prevedeilor Codului fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunii taxabile, organul fiscal, chiar dacă este prezentată factura sau alt document justificativ care are înscrise toate elementele/informaţiile prevăzute de lege (în mod formal), poate dovedi contrar celor înscrise în document, că operaţiunea la care se referă nu a fost reală, documentul fiind întocmit în scopul de a frauda fiscul, scăzând baza de impozitare pentru o impozitare pe profit mai mică şi pentru a solicita deducerea de TVA necuvenit. În această ipoteză, organul fiscal are obligaţia de a răsturna prezumţia de bună credinţă ce rezultă din completarea facturii cu toate informaţiile prevăzute de lege şi de a dovedi deci fraudarea legii. În speță, Înalta Curte a reținut că au existat elemente obiective din care a rezultat că tranzacţiile înscrise în facturi nu au fost reale, cum ar fi: faptul că bunurile erau refacturate în aceeaşi zi către o societate aflată în relaţii de afiliere şi în procedura de insolvenţă; faptul că facturile au fost întocmite în ultima lună de aplicare a prevederilor privind măsurile de simplificare pentru bunurile livrate către persoanele pentru care s-a deschis insolvenţa, faptul că nu au existat documente de transport, deşi punctele de lucru erau în localităţi diferite, că nu au existat înregistrări în contabilitate cu privire la evidenţa stocurilor etc. (Decizia nr. 1420 din 27 martie 2015 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect anulare decizie de impunere)
