Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Arbitraj
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Official partner: Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional CCIR
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Arbitraj RNSJ SELECTED Studii

Constituirea Tribunalului Arbitral în cazul în care există trei sau mai multe părți

9 septembrie 2016 | Bazil OGLINDĂ, Eugen SÂRBU
Bazil Oglindă

Bazil Oglindă

Eugen Sârbu

Eugen Sârbu

1. Introducere

Regulile instituțiilor arbitrale au fost adaptate în ultimul timp, ca reacție la decizia din cazul Dutco, pentru a răspunde noilor provocări aduse pe cale jurisprudențială.

În acest litigiu arbitral, două părți cu interese divergente au fost obligate să numească un arbitru comun. Atât componența Tribunalului, cât și procedura de numire au fost contestate ulterior. Curtea de Casație franceză a statuat că, prin respingerea cererii de numire a unui arbitru de către fiecare parte, s-a adus atingere egalității părților, aceasta fiind o problemă de ordine publică.[1]

Observăm astfel că prevederile regulilor instituționale au ca scop protejarea egalității intereselor părților, fiind esențială soluționarea conflictelor de interese dintre acestea într-o manieră care să fie în acord cu principiile arbitrajului instituționalizat.

Acest principiu al egalității a fost dezvoltat în majoritatea țărilor pe cale jurisprudențială, fiind în anumite cazuri și consacrat legislativ.[2] De exemplu, legislația olandeză prevede posibilitatea ca una dintre părți să solicite Președintelui instanței locale numirea membrilor Tribunalului, în cazul în care cealaltă parte se găsește pe o poziție privilegiată[3], însemnând că acea parte are dreptul de a numi toți arbitrii sau mai mulți[4]. De asemenea, articolul este aplicabil și în cazul în care arbitrii pot fi aleși de pe o listă propusă de o singură parte.[5]

De asemenea, acest principiu este consacrat și de legislația altor state precum Germania[6] și Belgia[7], foarte importantă fiind și sancțiunea atrasă de încălcarea acestuia, și anume, invalidarea întregii convenții arbitrale.

În continuare, vom analiza prevederile celor mai relevante reguli instituționale în această materie, respectiv regulile ICC, LCIA, UNCITRAL, VIAC, SIAC, HKIAC și Swiss Arbitration Rules.

2. Situația în care în temeiul aceluiași contract există mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți

A. Mai mulți reclamanți sau pârâți cu interese comune

Dacă părțile aleg să supună diferendul unui Tribunal format din trei membri, regulile ICC prevăd o primă opțiune, în cadrul art. 12 (6)[8], de a numi câte un arbitru pentru reclamanți, respectiv pârâți.

În cazul în care părțile optează pentru un Tribunal cu arbitru unic, art. 12 (3) [9] stabilește că acesta va fi numit prin acordul părților. Regulile UNCITRAL[10], VIAC, SIAC, HKIAC și Swiss Arbitration Rules conțin prevederi similare.

Dacă părțile nu ajung la un consens, fie că este vorba de un Tribunal alcătuit din trei membri, [11] fie că ne referim la Tribunalul alcătuit dintr-un singur arbitru, regulile instituționale statuează că există un drept de apreciere al Curții cu privire la constituirea Tribunalului Arbitral, aceasta putând desemna în mod liber membrii Tribunalului.

O reglementare atipică o regăsim în regulile LCIA. Art. 8 (1)[12] prevede că în situația în care există mai mult de două părți, chiar dacă se prevede în clauza compromisorie că fiecare parte va numi un arbitru,  totuși se va trece peste voința inițială a părților, iar membrii Tribunalului Arbitral vor fi numiți de Curte. Cu toate acestea, pe cale de excepție, în situația în care toate părțile declară în scris că intereselor lor generează doar două puncte de vedere contrare și nu mai multe, astfel încât să trebuiască numiți mai mult de doi arbitri, toate persoanele care alcătuiesc o parte a litigiului (avand același interes) vor numi un arbitru, iar persoanele care alcătuiesc cealaltă parte a litigiului arbitral vor numi de comun acord un al doilea arbitru.

Celelalte reguli arbitrale au prevederi similare, în sensul că permit Curții să se implice în constituirea Tribunalului Arbitral numai în situația în care părțile nu ajung la un consens, de unde rezultă că primează înțelegerea părților, intervenția instituției arbitrale fiind subsidiară.

În concluzie, părțile pot opta între alegerea unui Tribunal format din unul sau trei membri, constituit prin acordul lor. În cazul în care acest consens nu este atins, Curtea are puterea de a desemna în mod liber membrii Tribunalului, conform regulilor instituționale.

Bineînțeles, nimic nu oprește părțile să utilizeze o altă metodă de numire a arbitrilor. De exemplu, toate părțile pot conveni ca arbitrii să fie numiți de o terță persoană, pe care toate părțile o consideră suficient de imparțială astfel încât să-i încredințeze această misiune.

Opinăm că indiferent de modul în care sunt edictate regulile instituției arbitrale competente, unei astfel de convenții a părților trebuie să i se dea efecte, aceasta fiind o expresie a caracterului privat al arbitrajului, cu condiția ca această convenție să respecte principiul egalității părților.

Pe de altă parte, este greu de crezut că părțile vor renunța ușor la posibilitatea lor de a influența componența Tribunalului arbitral, tocmai de aceea, majoritatea regulilor arbitrale atribuie un rol important instituției arbitrale, astfel încât să accelereze luarea unei decizii și constituirea cât mai promptă a Tribunalului. Timpul cât mai redus de soluționare a litigiului, care esteunul dintre principalele avantaje ale arbitrajului, ar fi anihilat dacă s-ar permite unei părți să tergiverseze procedura de numire a Tribunalului.

B. Mai mulți reclamanți sau pârâți cu interese contrare

Conform unui Raport din 2012 al ICC,[13] s-a constatat că mai mult de o treime din arbitrajele de pe rolul acestei curți implică mai mult de două părți. În majoritatea spețelor, astfel de litigii decurg din contracte de vânzare-cumpărare grefate pe contracte de finanțare.[14]

În ceea ce privește determinarea numărului de arbitri din oficiu, în cazul în care prin convenția arbitrală nu a fost tranșat aceast aspect sau aceastea nu ajung ulterior la un consens, regulile ICC[15] acordă un drept de opțiune Curții între desemnarea unui arbitru unic sau a unui Tribunal format din trei membri, în funcție de particularitățile diferendului.

Doctrina de specialitate[16] a observat că de obicei Curtea ICC desemnează Tribunale format din 3 membri atunci când valoarea disputată depășește 5 milioane $.

Conform IBA Guidelines[17], această decizie prezintă importanță întrucât un Tribunal format din trei persoane, deși mai costisitor, va prezenta un grad ridicat de imparțialitate și este mai eficient în soluționarea litigiilor complexe.

Pe de altă parte, art. 7(1)[18] UNCITRAL dă prevalență panelului de trei, prevăzând că, în lipsa acordului părților, Tribunalul va fi format din 3 persoane.[19]

Anumite țări, precum Spania, Olanda și Malta[20], au ales să deroge de la acest articol, prevăzând propriile modalități de stabilire a numărului de membri. Spania a optat pentru sistemul arbitrului unic[21], specific jurisdicțiilor de common law în care regulile instituționale consacră o prezumție în favoarea formării Tribunalului cu arbitru unic.[22]

Un exemplu interesant îl constituie abordarea Olandei[23] unde, în lipsa acordului între părți, instanța judiciară locală stabilește numărul de arbitri în funcție de complexitatea și specificitatea litigiului. Aceasta nu este constrânsă să opteze între unul sau trei arbitri, ci are libertatea de a alege un număr de arbitri optim, raportat la situația respectivă.

Tot în sistemul de drept olandez, este important de observat și art. 1028 din Actul privind arbitrajul din 1986, care prevede că intr-un termen de o luna de la inceperea procedurii arbitrale, una dintre părți poate cere instanței statale numirea unuia sau a unor arbitri, chiar trecând peste prevederile convenției arbitrale, atunci când convenția acorda un statut privilegiat unei parti in ceea ce priveste numirea arbitrilor, in detrimentul celeilalte parti.[24]

Așadar, prin această prevedere este confirmat caracterul de ordine publică al problemei numirii arbitrilor, fiind o aplicare a principiului egalității părților, care permite derogarea de la prevederile convenției arbitrale agreate de părți.

Marea majoritate a regulilor instituționale (ICC, LCIA, SIAC[25]) sunt organizate pe sistemul opțiunii între numărul de arbitri, existând o prezumție a constituirii Tribunalului cu arbitru unic. Există trei excepții notabile, regulile Swiss International Arbitration, VIAC și HKIAC[26] care nu instituie nicio prezumție, numărul de arbitri fiind ales de la caz la caz. [27]

Cu toate aceste, regulile instituționale acordă prioritate acordului părților cu privire la numirea arbitrilor.

În cazul Tribunalului format din trei membri atât art. 10 (1)[28] UNCITRAL, cât și art. 12 (6) din Regulile ICC prevăd, ca primă metodă de soluționare, numirea unui arbitru de către toți pârâții și unul de către toți reclamanți. Art. 18 (2) VIAC[29], art. 9.1 SIAC[30], art. 8.2(a) HKIAC[31] și art. 8.4 Swiss Arbitration Rules[32] oferă aceeași procedură de numire.

Dacă această primă metodă nu se dovedește eficientă, art. 10 (2)[33] din regulile UNCITRAL permite părților constituirea unui Tribunal Arbitral format din mai mult de trei membri.

Un astfel de exemplu îl reprezintă Tribunalul Iran-SUA[34], care a fost compus din 9 membri.

De asemenea, într-o altă situație, prin convenția arbitrală dintre India și Pakistan s-a stabilit că Tribunalul Arbitral va avea un număr de 7 membri.

Deși identificate mai rar, există Tribunale Arbitrale constituite din cinci persoane și în materie comercială.[35]

O a treia variantă, regăsită în art. 6.2[36] din regulile SIAC și în Codul de procedură civilă italian[37], este de a ceda dreptul de a numi Tribunalul Arbitral unui terț. Astfel, neînțelegerile dintre părți nu vor împiedica constituirea Tribunalului.

În cazul în care Tribunalul nu este constituit nici astfel, regulile instituționale[38] prevăd în sarcina Curții numirea arbitrilor.

3. Situația în care raporturile dintre părți sunt întemeiate pe contracte diferite

A. Lanțul de contracte

Acest tip de arbitraj apare, de obicei, în cadrul vânzărilor subsecvente de bunuri unde contractele sunt asemănătoare, având ca obiect aceleași bunuri, doar părțile și prețul diferă.[39]

Art. 7.1[40] din Regulile GAFTA[41] 125 și art. 6(c) din Regulile de Arbitraj FOSFA prevăd că, într-o astfel de situație, procedura arbitrală se poate desfășura doar între primul vânzător și ultimul cumpărător, similar cazului în care contractul ar fi fost încheiat doar între ei. Hotărârea arbitrală este obligatorie și pentru celelalte părți din lanțul de contracte.[42]

Astfel, numirea arbitrilor nu mai presupune nicio dificultate, existând doar două părți, indiferent de numărul de contracte și de numărul de contractanți din lanț, iar  cele două părți pot opta în mod liber între un Tribunal format din unul sau trei membri, în conformitate cu art. 3 din Regulile GAFTA 125[43].

În cazul în care două Tribunale Arbitrale diferite au fost investite prin intermediul unor contracte separate din cadrul lanțului, trebuie să urmeze două etape pentru a se hotărî dacă cele două vor fi conexate sau se vor desfășura în continuare în proceduri separate. În primul rând, Curtea trebuie să stabilească dacă are competența de a dispune una din cele două măsuri. În al doilea rând, este necesar să se determine care dintre cele două variante ar fi mai eficientă și mai echitabilă raportat  la interesele legitime ale părților.[44]

B. Grupul de contracte

În această situație, problemele apar în cazul în care contractele dintre părți prevăd alegerea unor instanțe arbitrale și a unor reguli instituționale diferite.

Jurisprudența de dinainte de schimbarea regulilor ICC s-a confruntat cu o astfel de speță. Cazul privea un grup radiant[45] și aborda problema unei cereri reconvenționale îndreptate atât împotriva reclamantului, cât și a unui terț. Inițial s-a apreciat că terțul nu se putea alătura cauzei, fiind constituită o procedură arbitrală separată împotriva sa , ulterior, aceasta a fost conexată cu primul litigiu.[46]

Astfel, regulile instituționale au fost adaptate pentru a putea servi și unei astfel de situații complexe. Un exemplu relevant îl constituie prevederile art. 15[47] din regulile VIAC care permite părților conexarea la cerere a unor litigii interdependente dacă au fost numiți aceeași arbitri și dacă locul arbitrajului este același. Regulile ICC și HKIAC[48] stipulează și ele această posibilitate. Cu toate acestea, cele două conferă părților mai multe situații în care conexarea este permisă,  conturând un domeniu de aplicare mult mai flexibil pentru instituția conexării..

O condiție comună care derivă din majoritatea regulilor arbitrale este existența unei compatibilități între convențiile arbitrale pe care se întemeiaza procedurile.

În acest sens, în practica Curții Federale Elvețiene a existat o decizie prin care s-a întărit importanța existenței unor convenții arbitrale compatibile care să permit conexarea arbitrajelor. În fapt, între două companii erau încheiate mai multe contracte, fiecare prevăzând instituții arbitrale și reguli diferite. Curtea Federală a decis că aceste neconcordanțe între contracte semnifică voința părților de a împiedica o viitoare conexare a unor litigii întemeiate pe acestea.[49]

Cu privire la modalitatea de numire a arbitrilor în cazul unui grup de contracte, considerăm că sunt aplicabile raționamentele expuse în prima parte a acestui articol, iar numirea se va face în funcție de existența a două interese contrare, în jurul cărora părțile se pot coagula, sau existența a trei sau mai multe interese contrare, care va face imposibilă constituirea a numai două „tabere”, astfel încât fiecare să-și numească câte un arbitru, formânduse astfel un Tribunal compus din trei arbitrii.

C. Grupul de societăți

Această ipoteză prezintă dificultatea stabilirii competenței Tribunalului Arbitral cu privire la un terț care nu a fost parte la convenția arbitrală, deși se găsea în strânsă legătura cu una dintre părți.

În jurisprudența ICC[50], Tribunalul Arbitral a stabilit că, în ciuda modului de redactare a anumitor fraze din contract, compania A a contractat cu întreg grupul B, nu doar cu una dintre companiile din grup. În consecință, Tribunalul a decis că are competență asupra întregului grup B, deși acesta nu fusese implicat direct în contract.[51]

Tot ICC a decis într-o altă speță[52] că al doilea pârât, care făcea parte din același grup de companii, a jucat un rol substanțial și, deși acesta nu era parte la convenția arbitrală, Tribunalul era competent să judece și în privința sa.[53]

Având în vedere că nu grupul de societăți va fi parte în procedura arbitrală, ci societățile membre ale grupului, numirea membrilor Tribunalului se va face conform regulilor prezentate mai sus în cazul mai multor pârâți sau reclamanți, ținându-se cont de criteriul intereselor comune ale persoanelor implicate în procedură.

4. Cazul în care un terț se alătură procedurii după constituirea Tribunalului

A. Intervenientul principal

O situație interesantă apare în cazul în care, după debutul procedurii arbitrale, un terț intervine din proprie inițiativă.

Codul de procedură civilă român prevede în art. 581 (Participarea terţilor) alin. 1 că:  „Terţii pot participa la procedura arbitrală în condiţiile art. 61-77, dar numai cu acordul lor şi al tuturor părţilor. Cu toate acestea, intervenţia accesorie este admisibilă şi fără îndeplinirea acestei condiţii”.

În primul rând, din prevederea de mai sus rezultă aplicabilitatea instituției intervenției voluntare principale și a intervenției voluntare accesorii în materia arbitrajului comercial

În al doilea rând, rezultă că în cazul intervenției principale, intervenientul poate lua parte la procedură numai cu acordul celorlalte părți.

Deși aparent ilogic, totuși pot fi situații în care reclamantul să fie de acord ca un terț care solicită aceleași drepturi ca și el să ia parte la procedură, de exemplu, pentru a se evita un viitor litigiu între el și terț. Astfel, în loc de două arbitraje, va exista numai unul, în care se va definitiva situația dreptului disputat, economisandu-se astfel timp și bani.

Cum se va proceda totuși în privința numirii arbitrilor?

Considerăm că răspunsul la această întrebare depinde de momentul la care terțul intervine.

Atat C. proc. civ. în secțiunea dedicată arbitrajului, cât și Regulile de procedură arbitrală ale Curții de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României fac trimitere la art. 61-67 din C. proc. civ.

Conform art. 62 alin. 2 C. proc. civ., cererea de intervenție principală poate fi făcută în fața primei instanțe înainte de închiderea dezbaterilor în fond.

Așadar, este posibil ca cererea terțului să fie făcută atât înainte de constituirea Tribunalului, cât și ulterior.

Dacă intervenția se face după constituirea Tribunalului, considerăm că prin acordul expres cerut intervenientului, Codul de procedură civilă a vizat inclusiv confirmarea de către terț a componenței Tribunalului și implicit renunțarea la dreptul de a își numi un arbitru.

Observăm că această prevedere este similară art. 7 alin. 1 din Reguluile ICC[54], care impune formalitatea acordului părților, inclusiv al terțului în situația în care un Tribunal arbitral a fost deja constituit.

Dacă totuși, intervenientul dorește să aibă posibilitatea de a-și numi un arbitru, atunci poate iniția un litigiu arbitral separat.

Regulile LCIA, SRIA și UNCITRAL[55] conțin prevederi similare, permițând Curții să determine, în urma audierii părților, dacă va permite intervenția terțului. Observăm totuși că, în cazul art. 17.5[56] UNCITRAL, Curtea poate respinge cererea de intervenție în cazul în care constată că intervenția ar prejudicia părțile.

Conform regulilor VIAC, dacă părțile au pretenții împotriva terțului sau acesta are propriile sale pretenții, terțul poate participa la constituirea Tribunalului doar în cazul în care nu a fost încă numit niciun arbitru..[57] În caz contrar, Tribunalul poate decide soluționarea pretențiilor în cadrul unei proceduri separate. Mai mult decât atât, Consiliul Curții poate opta pentru revocarea numirilor deja efectuate și poate dispune constituirea unui nou Tribunal.[58]

Contrastând cu aceste prevederi, art. 27.11[59] din regulile HKIAC stabilește că, în cazul în care un terț se alătură procedurii arbitrale înainte de confirmarea Tribunalului, numirile deja făcute de părți vor fi revocate și HKIAC va numi Tribunalul Arbitral.

B. Chematul în garanție

Un alt caz aparte este  cel al chematului în garanție de către Pârât. Acestei situații îi sunt, de principiu, aplicabile considerațiile anterioare cu privire la părțile cu interese contrare sau comune.

Cu toate acestea, în doctrină[60] s-a considerat că nu este echitabil ca cel chemat în garanție să fie îndrumat să se alăture uneia dintre părți. Motivul este unul de ordin economic, și anume, există posibilitatea ca pârâtul să nu își focalizeze apărarea și pe evitarea prejudiciilor, deoarece, oricum nu el va fi cel care le va suporta, ci vor fi suportate de cel chemat în garanție, iar scopul principal al pârâtului să fie dovedirea răspunderii celui chemat în garanție și nu respingerea cererii reclamantului.

Pe de altă parte, din perspectiva celui chemat în garanție, deși aparent există un interes comun cu pârâtul, și anume, respingerea cererii de arbitraj, totuși există și un interes contrar ce constă în înlăturarea propriei sale răspunderi și respingerea cererii de chemare în garanție.

Astfel, vor fi incidente soluțiile prezentate în cazul multiplelor părți cu interese contrare, lăsându-se inițial părților posibilitatea de a ajunge la un acord cu privire la numărul de arbitri și modalitatea de numire, pentru ca ulterior, în funcție de prevederile regulilor de procedură arbitrală aplicabile, fie să se constituie Tribunalul ca urmare a deciziei unui terț (instanță de judecată etc.), fie instituția arbitrală să stabilească componența Tribunalului.

Cu privire la dreptul chematului în garanție de a își numi un arbitru, în acord cu principiul egalității părților, atâta timp cât reclamantul și pârâtul au acest drept, este obligatoriu ca și chematului în garanție să i se recunoască acest drept.

Astfel, în funcție de prevederile regulilor de procedură arbitrală aplicabile, opinăm că există două posibile soluții: fie toate părțile au dreptul de a își numi câte un arbitru, fie niciuna nu are acest drept, situație în care instituția arbitrală sau o terță parte va dispune asupra componenței Tribunalului arbitral.

5. Concluzii

După cum arătat în acest studiu, subiectul tratat va fi întotdeauna de actualitate, dinamica vieții de afaceri presupune frecvent implicarea a mai mult de două părți, iar o dată ce apare un conflict între acestea, se pune în primul rând problema competenței unei instituții arbitrale de a decide cu privire la toate părțile implicate. O dată depășită această problemă, apare dilema constituirii tribunalului arbitral.

În opinia noastră, această dilemă gravitează în jurul dezideratului de a avea suficientă flexibilitate care să se muleze pe caracterul privat al arbitrajului, dând părților posibilitatea de a conveni asupra componenței tribunalului arbitral și nevoia de rigiditate procedurală, astfel încât să existe soluții rapide și eficiente de evitare a unor posibile blocaje, care ar fi de natură să anihileze unul dintre principalele avantaje al arbitrajului – timpul cât mai scurt de soluționare a cauzei.

Indiferent în ce parte se va înclina balanța, în funcție de prevederile regulilor arbitrale aplicabile, un principiu care întotdeauna va trebui respectat, după cum a arătat și jurisprudența și doctrina prezentate mai sus, este cel al egalității părților, care trebuie să guverneze inclusiv procedura de constituire a tribunalului arbitral, atât în privința numărului de arbitrii, cât și sub aspectul modalității de numire a acestora.


[1], Curtea de Casație Franceză Cazul Dutco  BKMI vs. Siemens, 1992  în I. Wesler,  M&A Post closing issues: Arbitration and Third Party Joinder, p. 38, disponibil aici.
[2] A. J. van der Berg, The ICC Arbitration Rules and Appointment of Arbitrators in Cases Involving Multiple Defendants, Festschrift für Ottoarndt Glossner zum 70, 1994, p. 31.
[3] Art. 1028, Netherlands Arbitration Act 1986.
[4] Ministerul Justiției din Olanda, Memorie van Toelichting 11.07.1984, Tweede Kamer der Staten-Generaal 2 Vergaderjaar 33 818, nr. 3 , 2013–2014 .
[5] Ministerul Justiției din Olanda, Memorie van Antwoord, 16 decembrie 1986.
[6] Art. 1025 (2) Cod proc. civ. German.
[7] Art. 1678 (1) Cod judiciar Belgian.
[8] Art. 12 (6) ICC: Where there are multiple claimants or multiple respondents, and where the dispute is to be referred to three arbitrators, the multiple claimants, jointly, and the multiple respondents, jointly, shall nominate an arbitrator for confirmation pursuant to Article 13.
[9] Art. 12(3) ICC: Where the parties have agreed that the dispute shall be resolved by a sole arbitrator, they may, by agreement, nominate the sole arbitrator for confirmation. If the parties fail to nominate a sole arbitrator within 30 days from the date when the claimant’s Request for Arbitration has been received by the other party, or within such additional time as may be allowed by the Secretariat, the sole arbitrator shall be appointed by the Court.
[10] Art. 8.1 și art. 9.1 UNCITRAL; Art. 17 (3) și art. 18 (2) VIAC; art. 7.1 și art. 8.1 SIAC; art. 7.1 și art. 8.1 HKIAC; art. 7.1 și art. 8.4 Swiss Arbitration Rules.
[11] Art. 12 (8) ICC: In the absence of a joint nomination pursuant to Articles 12(6) or 12(7) and where all parties are unable to agree to a method for the constitution of the arbitral Tribunal, the Court may appoint each member of the arbitral Tribunal and shall designate one of them to act as president. In such case, the Court shall be at liberty to choose any person it regards as suitable to act as arbitrator, applying Article 13 when it considers this appropriate;
Art. 8.1 LCIA; Art. 10 (3) UNCITRAL; Art. 17 (2) VIAC; Art. 7.1 și 8.3 SIAC; Art. 6.1 HKIAC; Art. 6.1 Swiss Arbitration Rules.
[12] Art. 8 (1) LCIA: Where the Arbitration Agreement entitles each party howsoever to nominate an arbitrator, the parties to the dispute number more than two and such parties have not all agreed in writing that the disputant parties represent collectively two separate “sides” for the formation of the Arbitral Tribunal (as Claimants on one side and Respondents on the other side, each side nominating a single arbitrator), the LCIA Court shall appoint the Arbitral Tribunal without regard to any party’s entitlement or nomination.
[13] ICC Report 2012, apud. K. Laitinen, Multi-party and multi-contract arbitration mechanisms in international commercial arbitration, disponibil aici.
[14] R. B. Bobei, Arbitrajul intern și internațional. Texte. Comentarii. Mentalități, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 75.
[15] Art. 12 (2) ICC: Where the parties have not agreed upon the number of arbitrators, the Court shall appoint a sole arbitrator, save where it appears to the Court that the dispute is such as to warrant the appointment of three arbitrators. In such case, the claimant shall nominate an arbitrator within a period of 15 days from the receipt of the notification of the decision of the Court, and the respondent shall nominate an arbitrator within a period of 15 days from the receipt of the notification of the nomination made by the claimant. If a party fails to nominate an arbitrator, the appointment shall be made by the Court.
[16] G. Born, International Commercial Arbitration, Vol. II, Second Edition, Ed. Wolters Kluwer, Netherlands, 2014, p. 1678.
[17] IBA Guidelines for Drafting International Arbitration Clauses, martie 2009, p. 6.
[18] Art. 7 (1) UNCITRAL: If the parties have not previously agreed on the number of arbitrators, and if within 30 days after the receipt by the respondent of the notice of arbitration the parties have not agreed that there shall be only one arbitrator, three arbitrators shall be appointed.
[19] G. Born, op. cit., p. 1676.
[20] Art. 19 Maltese Arbitration Act.
[21] Art. 12 Spanish Arbitration Act, 2011.
[22] Art. 15 (3) English Arbitration Act, 1996; Art. 15 (2) Scottish Arbitration Act; Art. 9 Singapore International Arbitration Act, 2012; Art. 8 Hong Kong Arbitration Ordinance, 2013; Art. 10(2) Indian Arbitration and Conciliation Act, 1996; Art. 10(2)(b) New Zealand Arbitration Act.
[23] Art. 1026 (2) Cod proc. civ. Olanda.
[24] A. J. van der Berg,  The ICC Arbitration Rules and Appointment of Arbitrators in Cases Involving Multiple Defendants, Festschrift für Ottoarndt Glossner zum 70, 1994 – p. 29.
[25] Art. 12 (2) ICC; art. 5.8 LCIA: A sole arbitrator shall be appointed unless the parties have agreed in writing otherwise or if the LCIA Court determines that in the circumstances a three-member Tribunal is appropriate (or, exceptionally, more than three); art. 6.1 SIAC.
[26] Art. 6.1 Swiss Arbitration Rules; art. 17 (2) VIAC: If there is no agreement regarding the number of arbitrators, the Board shall determine whether the dispute will be decided by a sole arbitrator or by a panel of three arbitrators. In doing so, the Board shall take into consideration the complexity of the case, the amount in dispute, and the parties’ interest in an expeditious and cost-efficient decision; Art. 6.1 HKIAC.
[27] G. Born,  op. cit., p. 1678.
[28] Art. 10 (1) UNCITRAL:  For the purposes of article 9, paragraph 1, where three arbitrators are to be appointed and there are multiple parties as claimant or as respondent, unless the parties have agreed to another method of appointment of arbitrators, the multiple parties jointly, whether as claimant or as respondent, shall appoint an arbitrator.
[29] Art. 18 (2) VIAC: If the dispute is to be resolved by a panel of arbitrators, the side of claimant and the side of the respondent shall jointly nominate their arbitrator to the Secretary General.
[30] Art. 9.1 SIAC: Where there are more than two parties in the arbitration, and three arbitrators are to be appointed, the Claimant(s) shall jointly nominate one arbitrator and the Respondent(s) shall jointly nominate one arbitrator. In the absence of both such joint nominations having been made within 28 days of receipt by the Registrar of the Notice of Arbitration or within the period agreed by the parties or set by the Registrar, the President shall appoint all three arbitrators and shall designate one of them to act as the presiding arbitrator.
[31] Art. 8.2(a) HKIAC:  the Claimant or group of Claimants shall designate an arbitrator and the Respondent or group of Respondents shall designate an arbitrator in accordance with the procedure in Article 8.1(a) or (b), as applicable;
[32] Art. 8.4 SRIA: If the parties have not agreed upon a procedure for the constitution of the arbitral Tribunal in multi-party proceedings, the Court shall set an initial thirty-day time-limit for the Claimant or group of Claimants to designate an arbitrator, and set a subsequent thirty-day time-limit for the Respondent or group of Respondents to designate an arbitrator. If the party or group(s) of parties have each designated an arbitrator, Article 8(2) shall apply to the designation of the presiding arbitrator.
[33] Art. 10 (2) UNCITRAL: If the parties have agreed that the arbitral Tribunal is to be composed of a number of arbitrators other than one or three, the arbitrators shall be appointed according to the method agreed upon by the parties.
[34] K.P. Berger,  International Economic Arbitration, Wolters Kluwer, 1993 p. 205.
[35] Ibidem.
[36] Art. 6.2 SIAC: If the parties have agreed that any arbitrator is to be appointed by one or more of the parties, or by any third person including the arbitrators already appointed, that agreement shall be treated as an agreement to nominate an arbitrator under these Rules.
[37] Art. 816 (1) Cod proc. civ. Italia: If more than two parties are bound by the same arbitration agreement, each of them may summon all or some of the other parties in the same arbitration, provided that [i] the agreement to arbitrate defers the power to appoint the arbitrators to a third party, [ii] the arbitrators are appointed with the consent of all parties, or [iii] if, after the first party has appointed its own arbitrator, the others have jointly appointed an equal number of arbitrators, or have deferred such appointment to a third party.
[38] Art. 12 (2) ICC; Art. 8.1 LCIA; Art. 10 (3) UNCITRAL; Art. 17 (2) VIAC; Art. 7.1 și 8.3 SIAC; Art. 6.1 HKIAC; Art. 6.1 Swiss Arbitration Rules.
[39] I. Wesler, op. cit., p. 13.
[40] Art. 7.1 GAFTA Rules of Arbitration: Quality and Condition. If a contract forms part of a string of contracts which contain materially identical terms (albeit that the price may vary under each contract), a single arbitration determining a dispute as to quality and/or condition may be held between the first seller and the last buyer in the string as though they were parties who had contracted with each other. Any award made in such proceedings shall, subject only to any right of appeal pursuant to Rule 10, be binding on all the parties in the string and may be enforced by an intermediate party against his immediate contracting party as though a separate award had been made pursuant to each contract.
[41] Grain and Feed Trade Association (GAFTA) coordonează un centru de solutionare a disputelor pe calea arbitrajului, sentințele arbitrale fiind executorii în baza Convenției de la New York.
[42] Chartered Institute of Arbitrators, Practice Guideline 15: Guidelines for Arbitrators on how to approach issues relating to Multi-Party Arbitrations, p.4, disponibil aici.
[43] Art. 3 GAFTA Rules of Arbitration: The dispute shall be heard and determined by a Tribunal of three arbitrators (appointed in accordance with Rule 3.2) or, if both parties agree, by a sole arbitrator (appointed in accordance with clause 3.1). This rule is without prejudice to Rule 6, which governs the appointment of the Tribunal in relation to disputes arising out of the Rye Terms clause, and Rule 5.3, which governs the appointment of a Tribunal for examination of samples.
[44] Chartered Institute of Arbitrators, op. cit., p. 6.
[45]Grupul radiant desemnează acel ansamblu contractual în care un contract este văzut ca principal și, pentru îndeplinirea obiectului său, se încheie o serie de alte contracte.”, L. Pop, Curs de drept civil. Obligațiile, p. 50.
[46]  Cepani Case nr. 2176 și 2189, apud. B. Hanotiau, Complex Arbitrations: Multiparty, Multicontract, Multi-issue and Class Actions, Kluwer Law International, Haga, 2005, p. 184.
[47] Art. 15 VIAC : (1) Upon a party’s request two or more proceedings may be consolidated if 1.1 the parties agree to the consolidation; or 1.2 the same arbitrator(s) was/were nominated or appointed;
and the place of arbitration in all of the arbitration agreements on which the claims are based is the same. (2) The Board shall decide on Requests for Consolidation after hearing the parties and the arbitrators already appointed. The Board shall consider all relevant circumstances in its decision, including the compatibility of the arbitration agreements and the respective stage of the proceedings.

[48] Art 10 ICC; Art. 28.1 HKIAC: HKIAC shall have the power, at the request of a party (the “Request for Consolidation”) and after consulting with the parties and any confirmed arbitrators, to consolidate two or more arbitrations pending under these Rules where: a) the parties agree to consolidate; or  b) all of the claims in the arbitrations are made under the same arbitration agreement; or c) the claims are made under more than one arbitration agreement, a common question of law or fact arises in both or all of the arbitrations, the rights to relief claimed are in respect of, or arise out of, the same transaction or series of transactions, and HKIAC finds the arbitration agreements to be compatible.
[49] Tribunal Federal, 29 Feb. 2008, apud. I. Wesler, op. cit., p. 62.
[50] ICC Case nr. 2375 din 1975.
[51] Hanotiau,  op. cit., p. 26. Un alt exemplu similar este și cazul ICC nr. 5370 din 1988.
[52] ICC Case no. 4972 / 1989, apud. I. Wesler, op. cit., p. 29.
[53] Ibidem.
[54] Art. 7 (1) ICC: A party wishing to join an additional party to the arbitration shall submit its request for arbitration against the additional party (the “Request for Joinder”) to the Secretariat. The date on which the Request for Joinder is received by the Secretariat shall, for all purposes, be deemed to be the date of the commencement of arbitration against the additional party. Any such joinder shall be subject to the provisions of Articles 6(3)–6(7) and 9. No additional party may be joined after the confirmation or appointment of any arbitrator, unless all parties, including the additional party, otherwise agree. The Secretariat may fix a time limit for the submission of a Request for Joinder.
[55] Art. 22.1 (viii) LCIA; Art. 17.5 UNCITRAL; Art. 4.2 SRIA.
[56] Art. 17.5 UNCITRAL: The arbitral Tribunal may, at the request of any party, allow one or more third persons to be joined in the arbitration as a party provided such person is a party to the arbitration agreement, unless the arbitral Tribunal finds, after giving all parties, including the person or persons to be joined, the opportunity to be heard, that joinder should not be permitted because of prejudice to any of those parties. The arbitral Tribunal may make a single award or several awards in respect of all parties so involved in the arbitration.
[57] Art. 14 (3.2) VIAC: If a Request for Joinder of a third party is made with a Statement of Claim, the third party may participate in the constitution of the arbitral Tribunal pursuant to Article 18 if no arbitrator has yet been appointed.
[58] Art. 14 (3.3) VIAC: If a Request for Joinder of a third party is made with a Statement of Claim, the arbitral Tribunal may return the Statement of Claim with a Request for Joinder of a third party to the Secretariat to be treated in separate proceedings. In this case, the Board may revoke any confirmed nomination or appointment of arbitrators and order the new constitution of the arbitral Tribunal or arbitral Tribunals in accordance with Article 17 et seq.
[59] Art. 27.11 HKIAC: Where an additional party is joined to the arbitration before the date on which the arbitral Tribunal is confirmed, all parties to the arbitration shall be deemed to have waived their right to designate an arbitrator, and HKIAC may revoke the appointment of any arbitrators already designated or confirmed. In these circumstances, HKIAC shall appoint the arbitral Tribunal.
[60] I. Wesler, op. cit., p.6.


Avocat dr. Bazil Oglindă
Managing Partner OGLINDĂ & PARTNERS
Vicepreședinte al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR

Avocat Eugen Sârbu
OGLINDĂ & PARTNERS

Citeşte mai mult despre , , , , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership