Vicențiu Râmniceanu: Scrisoarea de aşteptări, guvernarea corporatistă şi statul-acţionar
12 septembrie 2016 | Cosmina SIMA
Drd. Vicențiu Râmniceanu a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 6/2016 articolul intitulat „Scrisoarea de aşteptări, guvernarea corporatistă şi statul-acţionar”.
În data de 1 iunie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 111/2016 (de numita în continuare „Legea 111”) pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice (denumită în continuare „Ordonanţa 109”). Legea 111 vine în completarea obiectivelor asumate prin Ordonanța 109 (creșterea eficienței operatorilor economici, crescând performanța managementului și implementarea corectă a mecanismelor de bună guvernare prin reglementarea mai amplă a modului de numire a organului de administrare, pe politicile de remunerare şi pe drepturile acţionarilor minoritari), punând în centrul interesului rolul și atribuțiile statului-acționar. Centrul de greutate se transferă, astfel, de la întreprinderile publice către autorităţile tutelare, care renunţă la rolul aproape pasiv, de nominalizare a unor candidaţi pe poziţii manageriale şi de aprobare a unor planuri de administrare, la cel activ, de configurare a politicii statului în raport cu domeniul de activitate şi cu poziţionarea întreprinderii publice în cadrul acestei politici.
Puterea de act programativ al statului-acționar, prin autoritatea tutelară, o are scrisoarea de așteptări. Aceasta este definită ca fiind un document de lucru, prin care autoritatea tutelară stabileşte performanţele aşteptate de la organele de administrare şi conducere ale întreprinderii publice şi comunică politica autorităţii publice tutelare privind întreprinderile publice care au obligaţii specifice legate de asigurarea serviciului public. Ordonanța 109 prevede faptul că scrisoarea de așteptări are un triplu scop: de a prezenta obiectivele generale pe care întreprinderea publică trebuie să le îndeplinească ; informațiile prezentate în scrisoarea de aşteptări au rolul de puncte de reper în formularea declaraţiilor de intenţie şi negocierea indicatorilor de performanţă financiari şi nefinanciari între adunarea generală a acţionarilor şi membrii consiliului de administraţie, incluşi ulterior în actele adiţionale la contractele de mandat ale acestora; în etapa selecţiei administratorilor, criteriile de selecţie sunt stabilite cu luarea în considerare a specificului şi complexităţii activităţii societăţii şi a cerinţelor din scrisoarea de aşteptări.
Întrucât normele metodologice vor apărea pe 1 octombrie 2016, autorul dă exemple de moduri de utilizare a scrisorii de aşteptări ca document de lucru în relaţia dintre stat, în calitate de acţionar, prin autoritatea tutelară (ministerul de resort) şi întreprinderea publică. Un prim exemplu ar fi faptul că, deși în Legea nr. 31/1990 se prevede succint rolul administratorilor, prin Legea 111 se vine cu o revigorare a dreptului societar, oferind statului-acționar instrumente pentru a controla mai bine modul de stabilire a obiectivelor şi priorităţilor întreprinderii publice. Scrisoarea de așteptări este întocmită de către autoritatea tutelară şi publicată pe pagina de internet a acesteia, pentru a fi luată la cunoştinţă de candidaţii la funcţia de administrator sau de director, după caz. Este impusă și o corelare a planului de administrare cu cuprinsul scrisorii de aşteptări, revenindu-i planului de administrare rolul să stabilească misiunea şi obiectivele întreprinderii publice.
Autorul își pune următoarea întrebare: conformarea planului de administrare cu obiectivele strategice stabilite prin scrisoarea de aşteptări nu presupune, alături de monitorizarea îndeplinirii acestora, şi o cooperare sub forma informării şi consultării reciproce între autoritatea tutelară şi organul de administrare al autorităţii publice? Răspunsul nu îl găsește detaliat în Ordonanța 109. Așadar, autorul propune, de lege ferenda, cadrul și modul de aplicare a statului-acționar în alte sisteme de drept. Acesta evidențiază faptul că, în alte sisteme de drept, autoritățile tutelare întreprind acțiuni de de consultare, la iniţiativa întreprinderilor publice, în special: în timpul monitorizării performanţelor organelor de administrare şi conducere executive, cu adoptarea măsurilor de remediere dacă aceste organe nu ating pragurile de performanţă aprobate; la survenirea unor situaţii excepţionale în activitatea întreprinderilor; în exercitarea unor competenţe de aprobare a unor cheltuieli investiţionale, extinderi strategice şi alte măsuri punctuale cu impact strategic.
În concluzie, autorul apreciază modificările aduse dreptului societar român prin adoptarea Legii nr. 111/2016, aceasta conturând un mecanism de guvernare corporatistă ameliorat, care oferă aşteptări nu numai în rândul candidaţilor la funcţiile de administrator sau în cel al întreprinderilor publice, cât și, în special, la nivelul statului-acţionar, al autorităţilor tutelare şi al structurilor de guvernanţă corporativă.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
