TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Definiţii şi explicaţii ce nu sunt înţelese de ANAF
12.09.2016 | Daniel UDRESCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Daniel Silviu UDRESCU

Daniel Udrescu

Impozitul pe venit – este un impozit datorat la bugetul statului de contribuabilii care înregistrează un venit fiscalizat, obținut din orice sursă (art. 59 alin (1) lit a) CF).

Categorie – Noțiune logică fundamentală care reflectă realitatea obiectivă în modul cel mai general şi exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității. Materia, timpul, calitatea sunt categorii. Categoriile s-au format în procesul dezvoltării cunoașterii.  În sport categoriile se pot modifica în funcţie de criteriile care le formează.  Un sportiv trece de la o categorie la alta în funcţie de timp (vârstă) materie (greutate) sau calitativ (amator, profesionist).

Art. 61. Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele:

a) venituri din activități independente, definite conform art. 67;
b) venituri din salarii și asimilate salariilor, definite conform art. 76;
c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 83;
d) venituri din investiții, definite conform art. 91;
e) venituri din pensii, definite conform art. 99;
f) venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, definite conform art. 103;
g) venituri din premii și din jocuri de noroc, definite conform art. 108;
h) venituri din transferul proprietăților imobiliare, definite conform art. 111;
i) venituri din alte surse, definite conform art. 114 și 117.

Art. 67 alin. (1) Definirea veniturilor din activități independente

Veniturile din activități independente cuprind veniturile din activități de producție, comerț, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.

Din punct de vedere al acestei categorii, nu sunt prevăzute veniturile dezvoltatorilor imobiliari în această categorie, aşa cum art. 269 alin. 2 teza II, cu privire la TVA, le defineşte:

De asemenea constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

La nivel de norme art. 67 nu aduce lămuriri aşa cum le defineşte art. 269.

Art. 83 alin. (2) are o excepţie EXPRESĂ clară în care se poate face trecerea de la o categorie de venit definită clar (venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere), la o altă categorie de venit (venituri independente):

Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor, califică aceste venituri în categoria venituri din activități independente și le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. în aplicarea acestei reglementări se emite ordin al președintelui A.N.A.F.

Trebuie menţionat că art. 67 NU INCLUDE categoria veniturilor impozabile din cedarea folosinței bunurilor în cadrul veniturilor independente.

În mod normal, art. 111 definirea venitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal care nu are o excepţie EXPRESĂ pentru calificarea acestor venituri în venituri independente nu se poate efectua de ANAF.

În diverse judeţe au fost testate diverse adrese, care nu sunt acte administrativ fiscale şi care sunt emise de persoane care nu au calitate să le emită, în sensul în care definiţia de la art. 7 alin. (3) a activităţii independente este una eronată ca şi criterii şi ar însemna că ANAF ar putea să reclasifice după bunul plac o categorie sau alta:

3. activitate independentă – orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:
3. 1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
3. 2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
3. 3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
3. 4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
3. 5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
3. 6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
3. 7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii;

În primul rând, ANAF nu poate să se joace cu CATEGORIILE, dacă Codul fiscal nu prevede o excepţie de transformare a unei categorii.  Categoria venituri din investiții, definite conform art. 91, venituri din pensii, definite conform art. 99, venituri din premii și din jocuri de noroc, definite conform art. 108, venituri din transferul proprietăților imobiliare, definite conform art. 111 nu pot fi reîncadrate indiferent cum s-ar îndeplini criteriile de la art. 7 alin (3). Menţionez că art. 11 alin. (1) – Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal, are limitări clare ce ţin de forma unei tranzacţii nu de substanţa ei cu obligaţia motivării deciziei de impunere.

La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/ activității.

Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacții sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției ce face obiectul neluării în considerare/ reîncadrării, precum și a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.

O altă problemă majoră este cea care are de rezolvat COMPETENŢA dintre cele două tipuri de autoritate care stabileşte creanţe fiscale autoritatea locală şi cea centrală.

În baza art. 37 Cod de procedură fiscală administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local, respectiv impozitul pe clădiri, care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se realizează prin organul fiscal local. Creanţa fiscală se stabileşte în baza art. 93 Sfera și actele de stabilire a creanțelor fiscale:

(1) Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale.
(2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel:
a) prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2);
b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

Următorul aspect este cel al competenţei referitoare la decizia de impunere conform art. 95 Cod de procedură fiscală:

(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
(2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în condițiile legii.

În momentul în care ANAF vine şi modifică baza impozabilă, reducând baza impozabilă a clădirii, prin refuzul de a acorda TVA deductibil (calculat la baza impozabilă a clădirii stabilită de autoritatea locală), avem un conflict de competenţă aşa cum este definit de art. 41 Cod procedură fiscală şi trebuie rezolvat de Comisia fiscală centrală. În cazul de faţă, prin declaraţie la autoritatea locală s-a înregistrat fiscal clădirea construită, autoritatea locală emiţănd DECLARAŢIE FISCALĂ, ce este act administrativ fiscal, ce nu a fost anulat. ANAF a nesocotit o decizie de impunere ce nu a fost anulată, a încalcat LEGEA şi nu a calculată TVA deductibil la valoarea declarată la autoritatea locală. Actul administrativ Decizie de impunere care stabileşte o bază de impunere pentru clădire, la care se calculează impozit pe construcţie de către autoritatea locală, a fost anulat de ANAF fără a avea calitate şi competenţă, fără ca subiectul contribuabil să-şi exercite căile de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004, emiţându-se pentru aceiaşi clădire o a doua bază de impunere (nelegală) pentru calculul TVA deductibil.

Prevederile art. 7 alin. (2) din Codul de procedură fiscală impun ANAF anumite reguli de neutralitate care, în principiu, au scopul de a proteja contribuabilul. Aştept ca instanţele să ia în serios art. 16 alin. (2) din Constituţie – Nimeni nu este mai presus de lege. Orice altă soluţie încalcă un drept constituţional, pentru că nu asigură aşezarea justă a sarcinilor fiscale conform art. 56 alin. 1 teza II, altfel ANAF comite o nelegalitate.

Daniel Udrescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate