Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 

România la CEDO: cauza Craiovan și alții. Respingerea cererii de abținere introdusă de un complet de trei judecători, și lipsa de imparțialitate obiectivă și subiectivă. UPDATE: decizia CEDO
20.01.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

20 ianuarie 2020: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în data de 17 decembrie 2019, în complet de comitet și deci în unanimitate de trei a declarat cererea ca fiind vădit nefondată și deci inadmisibilă în sensul autonom al Convenție:

44. It is true that in the reasoning for their judgment of 20 March 2013 judges C.B.N., A.R.S. and M.O.G. referred back to the judgment delivered during the proceedings of 18 January 2011 (see paragraph 27 above), which was later confirmed by the judgment of 2 November 2011 (see paragraph 14 above). However, the Court notes that the aforementioned reference concerned only the fact that the said judgment had become res judicata – meaning that judges C.B.N., A.R.S. and M.O.G. – or any other judges – were bound by the findings reached by the court in those sets of proceedings with regard to the point concerning the cancelation of the mortgages (held by the bank) on the applicants’ respective houses and land (see, mutatis mutandis, Ilie v. Romania [Committee] (dec.), no. 26220/10, § 42, 3 September 2019).
45. The Court furthermore notes that judges C.B.N., A.R.S. and M.O.G. sought to recuse themselves from the case because they were due to re-examine some of the legal points that they had had to examine during the previous sets of proceedings – in particular the proceedings that had been concluded by the judgments of 18 January and 2 November (see paragraphs 23 and 24 above).
46. The Court observes in this respect, however, that their applications for self-recusal were dismissed after they had been duly examined by a court (sitting as a bench that did not include the judges whose impartiality was in question). The court explained that none of the grounds for disqualification stipulated by Article 27 § 7 of the CCP had been met with regard to the judges in question (see paragraphs 25-26 above).
47. Having regard to the express provisions of the relevant domestic law (see paragraph 17 above) and the absence of such a close link between the sets of proceedings as would cast doubt on the impartiality of the three judges, the Court takes the view that the reasons set out by the domestic courts in dismissing the applications for self-recusal were neither arbitrary nor unreasonable and that they were sufficient to dispel any concerns about a lack of impartiality on the part of the judges in question.
48. In view of the foregoing, the Court finds that the applicants’ misgivings about the impartiality of the judges who delivered the final judgment of 20 March 2013 cannot be regarded as objectively justified.
49. The Court’s conclusion is not affected by the applicants’ complaints and/or arguments that (i) on the one hand, the applications for self-recusal lodged by judges C.B.N., A.R.S. and M.O.G. had been examined by the same panel of judges both during the proceedings concluded by the final judgment of 6 March 2012 and those concluded by the final judgment of 20 March 2013, even though the grounds submitted for their self-recusal had been the same and (ii) on the other hand, that judge C.B.N. was a subordinate of the bank’s lawyer at a university where they both worked (see paragraph 35 above).
50. In this connection the Court notes that even assuming that the above-mentioned complaints and/or arguments fall to be examined within the context of the present application, they concern a final interlocutory judgment and a judgment that were delivered, respectively, on 6 December 2012 (see paragraph 25 above) and on 6 March 2012 (see paragraph 20 above), which is more than six months prior to the date of introduction of the application (6 September 2013). Moreover, the Court cannot help but notice that as far as the second complaint and/or argument is concerned, there is no evidence in the case-file to indicate that the applicants attempted to air it at any stage of the proceedings before the domestic courts.
51. It follows that the application as a whole must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. (s.n. – M.M.-B.)

:: decizia CEDO

***

12 septembrie 2016:

Secția a treia, CEDO

Cererea nr. 60293/13
Mihai Craiovan și alții împotriva României
introdusă în 6 septembrie 2013 și comunicată în 6 octombrie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamanți, rezumată de Curte și tradusă de noi)

Lista cu numele reclamanților figurează în anexă.

În mai 2007, V.D., tatăl, și, respectiv, soțul celor doi reclamanți Varga („reclamanții Varga”), au semnat în fața unui notar un antecontract de vânzare cu societatea comercială R.; antecontractul a avut ca obiect un imobil în construcție și prevedea plata unui avans. Reclamanții Varga sunt moștenitorii lui V.D., care a decedat între timp.

În ianuarie 2008, soții Craiovan („reclamanții Craiovan”) au semnat un antecontract de vânzare similar, tot cu societatea R. Societatea R. a obținut, între timp, un credit ipotecar de la banca C.R. („banca”) pentru a-și continua proiectul imobiliar, banca dându-și acordul înainte de vânzare.

Reclamanții au intrat în posesia imobilelor în cauză la date neprecizate; reclamanții Craiovan s-au mutat în acesta.
În cursul anului 2009, societatea R. a intrat în insolvență potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, astfel cum era în vigoare la momentul respectiv.

1.2. Procedura de încheiere a contractelor de vânzare

La o dată neprecizată, toți cei patru reclamanți au sesizat Tribunalul Timiș („Tribunalul”), cu o acțiune în vederea obligării lichidatorului judiciar al societății R. să încheie cu aceștia contracte de vânzare în formă autentică; aceștia s-au bazat pe articolul 931 din Legea nr. 85/2006 (a se vedea mai jos în partea „Dreptul pertinent aplicabil la nivel național”).

Printr-o hotărâre interlocutorie din 20 mai 2010, tribunalul a admis cererea acestora, a obligat lichidatorul la încheierea contractelor de vânzare și a decis radierea sarcinilor înscrise în cartea funciară în favoarea băncii.

În 12 iulie 2010, cei patru reclamanți au încheiat în fața notarului contractele de vânzare a celor două imobile în litigiu („contractele de vânzare”); contractele conțineau mențiunea că imobilele erau libere de orice sarcini, și beneficiau de o garanție împotriva evicțiunii.

Banca a formulat recurs; aceasta a susținut că acțiunea reclamanților era nefondată și a cerut, cu titlu subsidiar, menținerea dreptului său de ipotecă. Printr-o hotărâre definitivă din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara („Curtea de Apel”), statuând într-un complet format din judecătorii C.B.N., A.R.S. și M.O.G., a admis în parte recursul și a anulat hotărârea Tribunalului privind radierea sarcinilor înscrise în cartea funciară. Curtea de Apel a constatat, printre altele, că ipoteca băncii nu a fost ridicată numai prin simplul fapt al încheierii contractelor de vânzare, în măsura în care banca nu încasase sumele rezultate în urma lichidării bunului care făcea obiectul ipotecii.

1.3. Procedura de anulare a contractelor de vânzare

La cererea băncii, Tribunalul a constatat nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare prin hotărârea din 6 octombrie 2011 și l-a obligat pe lichidatorul judiciar al societății R. să reînscrie în cartea funciară dreptul de ipotecă al băncii asupra imobilelor în litigiu.

Reclamanții au formulat recurs. Printr-o hotărâre definitivă din 6 martie 2012, Curtea de Apel a respins recursul; completul de judecată a fost compus din judecătorii C.B.N., A.R.S. și M.O.G. Curtea de Apel a reținut, printre altele, autoritatea de lucru judecat a hotărârii din 18 ianuarie 2011 prin care s-a constatat că nu exista niciun motiv pentru a decide cu privire la radierea sarcinilor în favoarea băncii.

1.4. Contestarea creanței băncii

În 20 octombrie 2011, reclamanții au sesizat Tribunalul cu o contestație împotriva înscrierii creanței băncii pe tabloul creditorilor. Printr-o hotărâre din 14 iunie 2012, Tribunalul le-a respins contestația.

Reclamanții au formulat recurs la Curtea de Apel. Apelul lor a fost atribuit unui complet format din trei judecători, din care făceau parte A.R.S. și M.O.G. Aceștia au depus o cerere de abținere și au susținut că se pronunțaseră deja asupra unor aspecte din litigul care făcea obiectul recursului; ei s-au bazat pe articolul 27 alineatul (1) din Codul de procedură civilă („CPP”), astfel cum era în vigoare la momentul respectiv. C.B.N., care îl înlocuise, între timp, pe cel de-al treilea judecător din complet, a făcut o cerere identică. Printr-o hotărâre interlocutorie din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel, în complet format din trei judecători, a respins cererea de abținere. Considerând că dispoziția legală aplicabilă era articolul 27 alineatul (7) din CPC, Curtea de Apel a considerat că aspectele din litigiu cu privire la care C.B.N., A.R.S. și M.O.G. se pronunțaseră anterior erau diferite. Această hotărâre interlocutorie nu putea fi atacată cu apel.

Printr-o hotărâre definitivă din 20 martie 2013, Curtea de Apel, în complet format din C.B.N., A.R.S. și M.O.G., a respins recursul formulat de reclamanți. În ceea ce privește, printre altele, argumentul reclamanților potrivit căruia ipoteca băncii fusese ridicată prin plata prețului imobilelor în cauză, Curtea de Apel l-a respins pe motiv că din hotărârea sa din 18 ianuarie 2011 rezultă că reclamanții plătiseră într-adevăr prețul, dar că suma nu fusese plătită băncii și că radierea sarcinilor nu era justificată.

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

Dispozițiile relevante din CPC, astfel cum erau în vigoare la momentul respectiv, erau formulate după cum urmează:

Articolul 25

„Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii.”

Articolul 26

„Abţinerea se propune de judecător şi se judecă potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32.”

Articolul 27

„Judecătorul poate fi recuzat:

1.când el (…) are vreun interes în judecarea pricinii (…);

7.dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă (…);”

Articolul 30

„(1) Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat. (…)”

Articolul 31

„(1) Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat. (…)”

Articolul 931 din Legea nr. 85/2006 prevedea în sarcina administratorului sau a lichidatorului judiciar obligația de a încheia contractul de vânzare atunci când antecontractul de vânzare a fost încheiat înainte de deschiderea procedurii și dacă trei condiții sunt îndeplinite:
(i) preţul contractual a fost achitat integral sau putea fi achitat, iar bunul se afla în posesia promitentului – cumpărător;
(ii) preţul nu era inferior valorii de piaţă a bunului; și
(iii) bunul nu avea o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.

3. Capăt de cerere:

Bazându-se pe articolul 6 § 1 din Convenție, reclamanții invocă lipsa de imparțialitate a completului de judecată al Curții de Apel Timișoara care a pronunțat hotărârea din 20 martie 2013. Aceștia susțin că cei trei judecătorii din complet s-au abținut să se pronunțe în cauză, ceea ce dovedește că aveau deja o opinie preconcepută asupra litigiului. Referindu-se la cauzele Cubber De împ. Belgiei (26 octombrie 1984, seria A nr. 86) și Castillo Algar împ. Spaniei (28 octombrie 1998, Culegere de hotărâri și decizii 1998-VIII), aceștia consideră că cei trei judecători în cauză nu au îndeplinit criteriile de imparțialitate, nici din punct de vedere subiectiv, nici din punct de vedere obiectiv.

4. Intrebare adresată părților:

Litigiul cu privire la drepturile cu caracter civil ale reclamanților a fost examinat în mod echitabil, astfel cum prevede articolul 6 § 1 din Convenție? În special, instanța care a pronunțat hotărârea din 20 martie 2013 a fost independentă și imparțială, astfel cum impune articolul 6 § 1 din Convenție?

ANEXĂ
1. Mihai CRAIOVAN, născut în 04/04/1962, este un cetățean român născut în 1962, și locuiește în GIROC.
2. Dana Lucia CRAIOVAN, născută în 21/12/1962, este un cetățean român născut în 1962, și locuiește în GIROC.
3. Floare VARGA este cetățean român, și locuiește în CHIȘINEU‑CRIȘ.
4. Florin VARGA, născut în 04/08/1971, este un cetățean român născut în 1971, și locuiește în TIMIȘOARA.

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

dr. Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.