« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
5 comentarii

Întrebare preliminară cu privire la probele obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice. UPDATE: Hotărârea CJUE (Dreptul Uniunii nu se opune înlăturării probelor produse de o autoritate necompetentă chiar dacă aceste probe sunt singurele care pot demonstra săvârșirea infracțiunii în cauză)
21.01.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

21 ianuarie 2018: Curtea declară:

Articolul 325 alineatul (1) TFUE, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (b) și articolul 2 alineatul (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Luxemburg la 26 iulie 1995, citite în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în raport cu principiul efectivității urmăririi penale a infracțiunilor în materia taxei pe valoarea adăugată (TVA), aplicării de către instanța națională a unei norme naționale care prevede că trebuie să fie înlăturate dintr‑o procedură penală elementele de probă, precum interceptarea convorbirilor telefonice, care necesită o autorizare judiciară prealabilă, în cazul în care această autorizație a fost emisă de o autoritate judiciară necompetentă, chiar și atunci când aceste elemente de probă sunt singurele care pot să demonstreze săvârșirea infracțiunilor în cauză. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

12 septembrie 2016: Judecătorul bulgar se întreabă cu privire la probele obținute prin folosirea unor „tehnici speciale de investigație” (C-310/16 Dzivev și alții)

Situația de fapt:
1. fiscalitate, taxă pe valoare adăugată
2. o reglementare națională potrivit căreia probele obținute prin folosirea unor „tehnici speciale de investigație”, mai precis prin interceptarea convorbirilor telefonice ale unor persoane care, ulterior, au fost acuzate de evaziune fiscală în materie de TVA nu pot fi folosite în proces, întrucât mandatele prin care s-au dispus măsurile respective au fost emise de o instanță necompetentă
2. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii s-ar opune unei astfel de reglementări, și dacă pentru o atare analiză ar trebui să se aibă în considerare următoarele aspecte:
2.1.anterior (cu una-trei luni înainte), s-a solicitat interceptarea unei părți a convorbirilor telefonice, iar aceeași instanță, care la acea dată mai avea competența necesară, a dispus această măsură prin mandat;
2.2. cererea de interceptare a convorbirilor telefonice în discuție prin mandat (de prelungire a interceptării convorbirilor telefonice și de interceptare pentru unele posturi telefonice suplimentare) a fost adresată aceleiași instanțe care nu mai avea competența necesară, aceasta fiind transferată altei instanțe cu puțin timp înainte de depunerea cererii; în pofida faptului că nu mai avea competența necesară, instanța inițială a examinat cererea pe fond și a emis mandatul corespunzător;
2.3. ulterior (după aproximativ o lună), s-a formulat o nouă cerere de interceptare a acelorași posturi telefonice, iar acest mandat a fost emis de instanța care avea competența necesară;
2.4. niciunul dintre mandatele emise nu este motivat efectiv;
2.5. norma juridică care a prevăzut transferul de competență a fost neclară, a condus la numeroase decizii judiciare contradictorii și a determinat Varhoven sad să pronunțe o decizie de interpretare cu caracter obligatoriu, la aproximativ doi ani de la transferul de competenței și de la interceptarea convorbirilor telefonice în discuție;
2.6. instanța sesizată cu prezenta cauză nu are competența să soluționeze cereri de utilizare a tehnicilor speciale de investigație (interceptarea convorbirilor telefonice); cu toate acestea, instanța are competența de a decide asupra legalității măsurii de interceptare a convorbirilor telefonice, inclusiv cu privire la constatarea că un mandat nu respectă condițiile legale și de a refuza, astfel, să ia în considerare probele obținute în acest mod; această competență există numai atunci când s-a emis un mandat valabil de interceptare a convorbirilor telefonice;
2.7. valorificarea acestor probe (convorbirile telefonice ale inculpaților, a căror interceptare a fost dispusă prin mandat de o instanță care nu mai avea competență) are o importanță fundamentală pentru soluționarea problemei răspunderii conducătorului unui grup infracțional constituit în scopul săvârșirii de infracțiuni fiscale în sensul Legii privind TVA sau a calității sale de instigator al unor infracțiuni fiscale concrete, iar acesta poate fi declarat vinovat și condamnat numai dacă aceste conversații telefonice sunt admise ca probă, în caz contrar, instanța fiind nevoită să îl achite
3. necesitatea de a afla dacă o decizie preliminară a Curții de Justiție (C-614/14) se poate aplica efectiv în speță

Dispoziții și norme incidente:

1. articolul 325 alineatul (1) TFUE
2. articolul 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene
3. articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2007/436/CE
4. articolul 47 primul și al doilea paragraf din Carta DFUE (cu explicațiile aferente)
5. decizia preliminară pronunțată în cauza C-614/14

Corespondențe specifice pentru România:
1.
articolele 21, 24 și 129 din Constituția României din 21 noiembrie 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003
2. articolul 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

dr. Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

 
Secţiuni: CJUE, Drept penal, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la probele obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice. UPDATE: Hotărârea CJUE (Dreptul Uniunii nu se opune înlăturării probelor produse de o autoritate necompetentă chiar dacă aceste probe sunt singurele care pot demonstra săvârșirea infracțiunii în cauză)”

  1. Razvan Nicolae MICUL spune:

    „33. Cu toate acestea, obligația de a garanta o colectare eficientă a resurselor Uniunii nu scutește instanțele naționale de necesitatea de a respecta drepturile fundamentale garantate de cartă și principiile generale ale dreptului Uniunii, din moment ce procedurile penale deschise pentru infracțiuni în materie de TVA constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. În domeniul penal, aceste drepturi și aceste principii generale trebuie respectate nu numai în cadrul procedurilor penale, ci și în cursul fazei cercetării penale, din momentul în care persoana în cauză este acuzată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M.A.S. și M.B., C‑42/17, EU:C:2017:936, punctul 52, Hotărârea din 5 iunie 2018, Kolev și alții, C‑612/15, EU:C:2018:392, punctele 68 și 71, precum și Hotărârea din 20 martie 2018, Di Puma și Zecca, C‑596/16 și C‑597/16, EU:C:2018:192, punctul 31 și jurisprudența citată)
    34. Astfel, obligația de a garanta o colectare eficientă a resurselor Uniunii nu scutește aceste instanțe de necesitatea de a respecta principiul legalității și al statului de drept, care constituie una dintre valorile primare pe care se sprijină Uniunea, astfel cum reiese din articolul 2 TUE.”. Practic motivare antiprost. Normele de competență țin de esența statului de drept în orice țară civilizată. Doar la noi s-au permis abominații în această materie, anumiți judecători scriind în hotărâri că ”nu orice simplă încălcare a legii” presupune aplicarea unei sancțiuni. Finalmente, abominațiile din ultimii ani, sunt un barometru al gradului de profesionalism din sistemul judiciar.

    • Evident, domnule avocat.
      Dar vă rog eu frumos, aici e România, aici luptăm cu penalii, și aici ne preocupă ca hoții să intre la pușcărie indiferent de drepturi fundamentale (care oricum sunt relative și evolutive)

      Astăzi eu consider că CJUE a dovedit, încă o dată, că ține cu penalii. Dar o iertăm, că e departe, vorbește din cărți și nu știe ce face. Ea își închipuie că în Europa de Est ar trebui să se aplice aceleași standarde ca în Europa de Vest …. în cazul celor acuzați de furt din fonduri UE… de parcă europa de est ar avea bogăția bugetară a europei de vest *(etc etc, a se insera aici alte argumente – erori logice).

      Eu zic că trebuie să ieșim din UE ca să se înceteze cu această debandadă a CJUE. 😛 Și instanța aceasta bulgară care a realizat trimiterea ar trebui să fie considerată TRĂDĂTOARE DE ȚARĂ și PREAIUBITOARE DE PENALI. Sper să fie pusă la punct cât mai repede de instanța supremă bulgară prin vreun RIL sau prin vreo dezlegare prealabilă CĂ NU SE MAI POATE, pleacă bulgarii din țară! Sunt convinsă că vor detecta vreun drept CEDO care s-ar opune celor stabilite de CJUE acum. :p

      • Razvan Nicolae MICUL spune:

        Să știți că aparențele s-au păstrat, în general penalul este mătrășit de propriul său avocat, mai ales în provincie. Cetățeanul simte mult mai rapid nevoia de a cotiza când este în spatele unui set de zăbrele. Prima problemă, în ceea ce privește sistemul nostru, este lipsa de profesionalism și diligență a funcției apărării. Există un servilism incredibil la nivelul funcției apărării, practic nu își înțelege rolul și nici nu își asumă răspunderea. De aceste circumstanțe, corelativ cu un climat legislativ care le este favorabil, profită acuzarea. În final, judecătorul este plasat deseori într-o poziție dificilă. Nu aș arunca anatema asupra tuturor judecătorilor, culpa esențială este a celor din zona controlului judiciar, care au obligația să regleze practica la instanțele ierarhic inferioare. În materie de cameră preliminară practica este harcea-parcea, este ruletă, ceea ce în sine este inadmisibil. Poziția superioară a acuzării trebuie însoțită mereu de garanții procesuale solide pentru acuzat, iar acestea pot fi materializate în etapa camerei prelimare, deosebit de importantă din această privință. Practic aici a fost eșecul puterii judecătorești, corelativ cu larghețea cu care aplicau măsuri preventive. Dezbaterea profesională însă nu este înțeleasă sau de interes pentru omul de rând, iar în România la revoluție s-a strigat exclusiv ”libertate” (nu a zbierat nimeni stat de drept, capitalism, economie de piață, democrație șamd), aspect care se corelează cu backgroundul nostru din perspectivă culturală. Așadar, cum ar zice GI-ul american, SNAFU.

        • E suficient să citești cu bună-credință 10 hotărâri definitive în penal ca să-ți dai seama că nici aparențele nu s-au păstrat.

          Avem două situații:
          1. fie motivarea e corectă, dar dispozitivul e eronat în sensul că nu pricepi cum din motivarea respectiva a ieșit o așa concluzie.
          2. fie motivarea e eronat realizată (adică erori logice multe, multe – non sequitur etc etc) dar dispozitivul ar putea fi corect dacă ar fi știut cum să motiveze (adică să adapteze situația de fapt la normele de drept incidente și să arate DE CE – nu fraze de lemn/șablon).

          Și dacă cineva s-ar uita la motivele (lipsa lor) pentru care o instanță în penal respinge cererea de sesizare a CCR cu o excepție de neconstituționalitate, s-ar lua cu mâinile de păr cum m-am luat eu de am zis că așa ceva nu poate exista la nivel de curte de apel/ÎCCJ.

          Așa că eu nu îmi dau seama în baza a ce dvs spuneți că s-au păstrat aparențele.

          Nu există hotărâre în penal pe care eu să o fi citit, a unei instanțe din România, și care să nu-mi dea dureri de stomac și asta inclusiv atunci când invocă CEDO în favoarea inculpatului (pentru că nu știu să motiveze, nu știu să indice hotărârea CEDO pertinentă cu adevărat și nu știu ce efect ar putea să producă la nivel național o așa hotărâre). Și nici nu știu cine să-i învețe deoarece cândva, dorind să mă pregătesc pentru examenul de admitere în Barou, întoarsă de la master din afară, am luat un tratat de procedură penală și am ajuns la partea cu ne bis in idem (eu cu lucrare de master pe ne bis in idem) și atât m-am revoltat de cum acel domn profesor universitar interpreta ne bis in idem în defavoarea inculpaților și contrar jurisprudenței CEDO și CJUE, că am rupt paginile din acel tratat și le-am cocoloșit una câte una (pentru a-mi descărca dezamăgirea și pentru a mă salva de la a merge la psiholog din cauza traumei, deși recunosc că nu e deloc civilizat să procedezi astfel cu niște foi de hârtie care nu au nicio vină).

          Și acum am o problemă majoră pentru că dreptul Uniunii începe să fie din ce în ce mai aplicabil în penalul național, și dacă judecătorii nu știu cum să instrumenteze dreptul CEDO, dar dreptul Uniunii, care e de 10 ori mai complicat și cu nuanțe gen 50 shades …. și refuz – dar chiar refuz -să mă gândesc la cum vor reacționa instanțele din România în situația când dreptul Uniunii ar intra în conflict cu dreptul CEDO și asta deși CJUE ar zice că nu ar fi niciun conflict … (așa că vă dați seama ce mă așteaptă dacă doresc să rămân totuși specializată? asta este dacă m-am îndrăgostit de cine nu trebuie :))))) … în loc să fiu fată cuminte, așezată la casa ei, și să mă îndrăgotesc de succesiuni/moșteniri fără vreun element de extraneitate)

          • Razvan Nicolae MICUL spune:

            Dumneavoastra cititi prin lentila doctorului in drept, ceea ce este inaplicabil spetei. Teatrul trebuie privit prin lentila celui de dincolo de bara, de aici si termenul aparente utilizat de mine. Cel inselat in asteptari, prin devoalarea justitiei „europene” din Romania ultimilor ani, este omul de rand, justiabilul, care priveste in cu totul alta cheie fenomenul judiciar. Deseori, oamenii simpli sintetizeaza in cuvinte putine ceea ce ne framanta pe noi aici, fara a intelege foarte mult din stiinta dreptului. Nu uitati ca insusi aparatorul este practic „traducatorul” hotararii instantei pentru majoritatea justitiabililor. Aparentele s-au pastrat (chiar eronat) in mentalul colectiv pana la o data recenta, nu cred sa mai fie cazul in momentul de fata. Rezultatele vor fi imprevizibile, greu de anticipat acum, insa populatia se manifesta in general prin vot, iar rezultatul dat de alegeri se va concretiza in norme juridice.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD