Întrebare preliminară cu privire la probele obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice

Judecătorul bulgar se întreabă cu privire la probele obținute prin folosirea unor „tehnici speciale de investigație” (C-310/16 Dzivev și alții)

Situația de fapt:
1. fiscalitate, taxă pe valoare adăugată
2. o reglementare națională potrivit căreia probele obținute prin folosirea unor „tehnici speciale de investigație”, mai precis prin interceptarea convorbirilor telefonice ale unor persoane care, ulterior, au fost acuzate de evaziune fiscală în materie de TVA nu pot fi folosite în proces, întrucât mandatele prin care s-au dispus măsurile respective au fost emise de o instanță necompetentă
2. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii s-ar opune unei astfel de reglementări, și dacă pentru o atare analiză ar trebui să se aibă în considerare următoarele aspecte:
2.1.anterior (cu una-trei luni înainte), s-a solicitat interceptarea unei părți a convorbirilor telefonice, iar aceeași instanță, care la acea dată mai avea competența necesară, a dispus această măsură prin mandat;
2.2. cererea de interceptare a convorbirilor telefonice în discuție prin mandat (de prelungire a interceptării convorbirilor telefonice și de interceptare pentru unele posturi telefonice suplimentare) a fost adresată aceleiași instanțe care nu mai avea competența necesară, aceasta fiind transferată altei instanțe cu puțin timp înainte de depunerea cererii; în pofida faptului că nu mai avea competența necesară, instanța inițială a examinat cererea pe fond și a emis mandatul corespunzător;
2.3. ulterior (după aproximativ o lună), s-a formulat o nouă cerere de interceptare a acelorași posturi telefonice, iar acest mandat a fost emis de instanța care avea competența necesară;
2.4. niciunul dintre mandatele emise nu este motivat efectiv;
2.5. norma juridică care a prevăzut transferul de competență a fost neclară, a condus la numeroase decizii judiciare contradictorii și a determinat Varhoven sad să pronunțe o decizie de interpretare cu caracter obligatoriu, la aproximativ doi ani de la transferul de competenței și de la interceptarea convorbirilor telefonice în discuție;
2.6. instanța sesizată cu prezenta cauză nu are competența să soluționeze cereri de utilizare a tehnicilor speciale de investigație (interceptarea convorbirilor telefonice); cu toate acestea, instanța are competența de a decide asupra legalității măsurii de interceptare a convorbirilor telefonice, inclusiv cu privire la constatarea că un mandat nu respectă condițiile legale și de a refuza, astfel, să ia în considerare probele obținute în acest mod; această competență există numai atunci când s-a emis un mandat valabil de interceptare a convorbirilor telefonice;
2.7. valorificarea acestor probe (convorbirile telefonice ale inculpaților, a căror interceptare a fost dispusă prin mandat de o instanță care nu mai avea competență) are o importanță fundamentală pentru soluționarea problemei răspunderii conducătorului unui grup infracțional constituit în scopul săvârșirii de infracțiuni fiscale în sensul Legii privind TVA sau a calității sale de instigator al unor infracțiuni fiscale concrete, iar acesta poate fi declarat vinovat și condamnat numai dacă aceste conversații telefonice sunt admise ca probă, în caz contrar, instanța fiind nevoită să îl achite
3. necesitatea de a afla dacă o decizie preliminară a Curții de Justiție (C-614/14) se poate aplica efectiv în speță

Dispoziții și norme incidente:

1. articolul 325 alineatul (1) TFUE
2. articolul 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene
3. articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2007/436/CE
4. articolul 47 primul și al doilea paragraf din Carta DFUE (cu explicațiile aferente)
5. decizia preliminară pronunțată în cauza C-614/14

Corespondențe specifice pentru România:
1. articolele 21, 24 și 129 din Constituția României din 21 noiembrie 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003
2. articolul 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

dr. Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?