Alexandra Lăncrănjan: Mobilizarea aceasta și faptul că ne pasă cu adevărat este pentru mine cel mai bun exemplu că sistemul judiciar își dorește schimbarea
12 septembrie 2016 | Alina MATEI
Alina Matei
Alexandra Lăncrănjan
Alina Matei: Mulţumesc, Alexandra, pentru că ai acceptat să discutam din nou despre alegerile CSM. Auzi frecvent că esti prea mică și nu ai putea să faci lucrurile pe care ți le dorești? Eu cred în înţelepciunea la tinereţe, că pe urmă căpătăm experienţă…
Alexandra Lăncrănjan: Da, am doar 1,65 m înălțime. În rest, ”sunt prea mică” este un argument fără conținut care este utilizat când nu există alte argumente reale. Este în aceeași categorie cu ”pentru că așa am spus eu”.
Dacă este raportat la vârstă aruncatul acestei ”glume” are potențialul de a jigni o mare parte din sistemul judiciar care este în aceeași categorie de vârstă și parcă Lincoln spunea că nu contează atât anii din viață ci viața din anii. Iar viața din ani nu o dobândești stând cuminte și ascultător în zona ta de confort și așteptând să împlinești 35 de ani regulamentari pentru a fi mare.
Profesional am suficienți ani în parchet, am lucrat și în dosare ușoare și în dosare grele, știu cum funcționează lucrurile și la parchetele locale și mai sus, am gestionat suficiente situații de criză fără să fug să cer ajutor ierarhic. Predau auditorilor și colegilor mei de multă vreme, lucrez cu instituții internaționale, scriu, particip la conferințe și grupuri de lucru, am exercițiul de a susține lucrurile în care cred și de a lupta pentru ceea ce vreau până îmi iese. În niciuna dintre situații nu am fost ”prea mică”.
Dacă facem trimitere la alt gen de ”prea mică”, în nicio interacțiune pe care am avut-o cu oameni care mișcă lucrurile în justiție, în extern, în politică, în business sau în societatea civilă nu i-am văzut făcând trimitere la autoritatea formală pentru a susține cauza sau scoțând o listă cu nume ale celor care îi susțin ca să obțină legitimitate. Așa am învățat că e important să ai coloană vertebrală și să poți să faci tu lucrurile să se întâmple… Oamenii care te susțin și care te ajută vor fi acolo pentru că știu că funcționezi autonom și că poți să stai pe picioarele tale. Dacă simți nevoia să invoci o autoritate formală mai mare decât cea pe care o ai tu sau să ceri susținere în piața publică nu ești ”mai mare” ci doar mai slab.
Alina Matei: Cine sunt mai şefi în justiție: oamenii care conduc instanţele/parchetele sau membri CSM?
Alexandra Lăncrănjan: Șefii cui? Sunt sigură că atât eu cât și colegii mei gândim la fel raportat la această întrebare, nu avem șef care să dispună și noi să executăm ordinul, acele vremuri nu mai sunt de actualitate și nu vor mai fi acceptate. Avem colegi, avem oameni cu care colaborăm, avem parteneri de discuții și negocieri, avem persoane care se ocupă de administrarea logistică a instanțelor și parchetelor, poate avem opozanți dar ”șefi” care să gândească sau să decidă în locul nostru și să impună lucrurile, ăsta este un scenariu care nu mai funcționează.
Dacă discutăm despre parchete și instanțe, persoanele care au o funcție de conducere în aceste instituții trebuie să aibă atribuții care vizează funcționarea administrativă și nu activitatea judiciară a procurorilor și judecătorilor. Managerul parchetului trebuie să înțeleagă că este de datoria sa să creeze condițiile optime de derulare a activității, să fie conștient că cei care lucrează în parchet sunt colegii săi și să lupte pentru ei. Și cred că este timpul să învățăm că o funcție de conducere nu este veșnică și că nu te face automat mai bun.
În ceea ce privește Consiliul Superior al Magistraturii nu poate fi vorba de șefi, nici în interiorul instituției nici raportat la magistrații pe care îi reprezintă. Acolo regulile jocului se schimbă, chiar și pentru cei care mai aspiră la subordonarea ierarhică în Ministerul Public, deoarece fiecare membru este pe poziție de egalitate cu ceilalți. Rolul CSM este să apere independența și interesele sistemului judiciar, să fie conectat la realitatea din parchete și instanțe, să fie unit în raport cu orice factor extern și să fie proactiv atunci când vine vorba despre eficientizarea și performanța justiției. Cred că este periculoasă și numai ipoteza unui nucleu dur care să recreeze vreo formă de ierarhie căci pot să mă gândesc la numeroase situații în care interesele pot fi contrare pentru procurorii de la unități diferite ca grad iar lipsa oricărei opoziții nu reprezintă o formă de democrație sănătoasă.
Alina Matei: Cu cine ai vrea să faci echipă în viitorul CSM?
Alexandra Lăncrănjan: Acum că o parte dintre membri sunt desemnați și zvonurile despre echipe și negocieri sunt mai frecvente presupun că răspunsul simplu ar fi sub formă de listă alfabetică. Pentru motivele expuse anterior nu voi face așa ceva.
Pentru mine cel mai puternic aliat și cea mai importantă echipă sunt colegii mei care cred în aceleași obiective și doresc același lucru ca mine. În CSM va trebui să învățăm să negociem și să colaborăm de pe poziții de egalitate, pentru că așa funcționează această instituție, colegial, cu aceeași legitimitate și forță a mandatului, indiferent ce categorie de parchete și instanțe reprezinți.
Eu sunt deschisă la dialog și o să fiu un om de echipă dacă echipa apără interesele sistemului judiciar, voi fi de acord cu deciziile care ajută magistrații indiferent de persoana care propune măsura dar mă voi opune cu toată vehemența oricărui demers care nu este benefic pentru colegii pe care îi reprezint. Indiferent cine vor fi viitorii membri ai CSM vor exista lucruri cu care suntem de acord și situații în care vom avea păreri diferite, loialitatea mea fiind întotdeauna față de magistrații pe care îi reprezint.
Alina Matei: În turul doi, cum vor alege colegii procurori: pe bază de proiect, cum li se pare omul, în funcţie de ce aud în dreapta sau în stânga?
Alexandra Lăncrănjan: Există mulți factori care determină o decizie importantă precum viitorul Consiliu Superior al Magistraturii, contează proiectul pentru că așa știi care sunt ideile, contează omul pentru că acesta trebuie să fie aproape de tine pentru a fi reprezentativ. Cred însă că dincolo de orice altceva alegem viziunea despre ce poate fi sistemul judiciar și cum dorim să arate viața noastră profesională, pentru că alegerea nu este raportată exclusiv la candidat ci la noi toți, la ce vrem să facem, la ce idealuri împărtășim, la cât de activi și determinați suntem. Și spun asta pentru că la primul tur am văzut colegi care au venit din concediu pentru a-și exprima părerea și colegi care au stat 8 ore într-o sală în care probabil s-au ținut toate edițiile de la Cântarea României. Iar mobilizarea aceasta și faptul că ne pasă cu adevărat este pentru mine cel mai bun exemplu că sistemul judiciar își dorește schimbarea. Eu, ca majoritatea magistraților, cred în independență, libertate, respect, responsabilitate și colegialitate și în momentul în care ești în cabina de vot nu contează decât ceea ce vrei tu pentru viitor, lucrul acesta nu îl poate dicta sau controla altcineva. Perioada asta, cu campanie, cu alegeri, cu oboseală și cu multe surprize nu a făcut altceva decât să mă determine să merg mai departe, indiferent care va fi rezultatul de miercuri, pentru că acum știu că sunt mulți care doresc un Minister Public puternic, procurori independenți, condiții decente în care să îți exerciți profesia, normalitate și transparență și respect pentru cei care fac parte din sistemul judiciar.
Alina Matei: Mulţumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.
Alexandra Lăncrănjan: Îți mulțumesc și eu și sper ca următoarea conversație să fie despre câte lucruri bune se vor întâmpla în sistemul judiciar.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
