« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Hotărârile CEDO în cauzele Foulon c/ Franța și Bouvet c/ Franța: accesul bărbaților celibatari și a cuplurilor gay la gestația pentru altul și filiația copilului. Încă un pas spre familia neconvențională 
13.09.2016 | Lavinia TEC

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Lavinia Tec

Lavinia Tec

”Dar «părinții»? Știți ce erau? Îi interogă Directorul Centrului de Incubație și condiționare.

Se lăsă o tăcere grea, stânjenitoare. Câțiva dintre băieți roșiseră. Încă nu învățaseră să facă distincția semnificativă, dar adeseori foarte delicată dintre pornografie și știința pură. Într-un târziu, unul dintre ei avu curajul să ridice mâna:

– Pe vremuri, ființele omenești e… erau… mă rog, au fost… vivipare.

-Exact, îi zâmbi aprobator Directorul, încuviințând din cap.

– Și copiii se decantau…    

– Se nășteau, îl corectă directorul.

– Ei, atunci se cheamă că erau părinți… adică vreau să spun, nu copiii, bineînțeles… ceilalți.

Și bietul băiat se fâstâci de tot.

– Pe scurt, rezumă Directorul, părinții erau tatăl și mama. (Acum obscenitățile ce alcătuaiu istoria științei răsunară ca pocnete și trosnete în tăcerea păstrată de studenți, care nici nu îndrăzneau să se uite unul la altul). Mamă, repetă Directorul cu glas tare, insistând asupra termenului științific. Apoi se lăsă pe speteaza scaunului și adăugă cu gravitate: – Mde, acestea sunt realitățile, oricât de neplăcute ar fi. Înțeleg ce simțiți, dar majoritatea realităților istorice sunt neplăcute.”

Aldous Huxley, Minunata lume nouă, Polirom, București, 2011, p. 29 (roman SF publicat în 1932)

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu: parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: ”  Creșteți, înmulțiți-vă, unpleți pâmântul și supuneți-l.

Geneza 1: 27-28

În urmă cu un an am publicat pe JURIDICE.ro un articol privind problema gestației pentru altul prin prisma hotărâriloe CEDO pronunțate în cauzele Mennesson c/ Franța și Labasse c/  Franța[1], iar în urmă cu mai mult de doi ani am publicat un articol pe marginea unei soluții propnunțate de o instanță națională într-un caz de gestație pentru altul[2]. Trimiterile la aceste articole le fac pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu noțiunea de gestație pentru altul, având în vedere că în prezentul articol nu voi reitera informațiile din articolele precedente.

La data de 21 iulie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a pronunțat două noi hotărâri în materia gestației pentru altul. Curtea a constatat că situația reclamanților din cele două spețe este similară cu cea a reclamanților din cauzele Mennesson și Labassee, în care a stabilit că nu există nicio încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie a părinților de intenție și a copiilor, însă s-a încălcat dreptul la respectarea vieții private a copiilor concepuți prin gestația pentru altul, prin refuzul transcrierii în registrele de stare civilă franceze a actelor de naștere a minorilor întocmite în India. Prin urmare, Curtea a pronunțat o soluție identică, însă fără să fie preocupată de circumsatnțele diferite ale cauzelor și fără să adauge alte considerente în motivarea soluției.

O lectură superficială a hotărârilor CEDO ne-ar determina să tragem concluzia că situațiile reclamanților adulți sunt similare cu cele din cauzele Mennesson și Labasse, însă o lectură atentă ne conduce la o altă concluzie. După cum vom vedea, detaliile privind situația reclamanților, asupra cărora Curtea  nu s-au aplecat  (I) și efectele soluțiilor pronunțate de Curte (II) fac ca aceste hotărâri să fie inedite.

I. Situația reclamanților

1. Reclamanțiia adulți

a) Cauza Foulon[3]

Emilie Sanja Lauriane Foulon a fost născută la data de 31 iulie 2009, în India, la o clinică din Bombay, specializată în gestația pentru altul.

În actul de naștere al minorei, întocmit în India, la rubrica ”mamă” este menționată Minakashi Shirodkar, indiancă, fără profesie, născută în anul 1980, iar la rubrica ”tată” este menționat Didier Foulon, architect francez, născut în 1971, care locuiește în Statele Unite Ale Americii. Adresa părinților biologici menționată în actul de naștere coincide cu adresa clinicii.

Certificatul medical emis de clinică precizează că fetița s-a născut prin cezariană, această modalitate a nașterii fiind frecvent utilizată în cadrul gestației pentru altul.

După o lună de la data nașterii reclamantei minore, tatăl acesteia, reclamantul Didier Foulon a declarat în scris că și-a asumat angajamentul de a suporta toate costurile  ocazionate de sarcină, naștere, taxele de spitalizare, cazare. A mai declarat că, pe lângă aceste costuri, și-a asumat angajamentul de a-i plăti mamei purtătoare suma de 100 000 rupii (echivalentul sumei de 1 300 Euro), reprezentând echivalentul salariilor unei muncitoare din India pe o durată de 3 ani.

Printr-un act notarial, mama purtătoare a renunțat la fiica sa, autorizându-l pe Didier Foulon ”să-i ia fiica în Franța”.

În cursul procedurii de transcriere a actului de naștere al fetiței la serviciul consular din India, mama purtătoare a fost interogată cu privire la identitatea tatălui. Aceasta a spus că nu știe ce vârstă are, nu-i cunoaște adresa, nu știe dacă este căsătorit sau celibatar. De asemenea, aceasta a declarat că nu și-a propus să păstreze contactul cu reclamantul.

Reclamantul în această cauză este un bărbat necăsătorit, care a declarat că a plătit mamei o sumă de bani pentru cel mai bun confort în timpul sarcinii și pentru o alimentație corespunzătoare. Altfel spus, gestația s-a făcut cu titlu oneros.

b) Cauza Bouvet [4]

Reclamanții minori Adrien Bouvet și Romain Bouvet sunt gemeni născuți la aceeași clinică din Bombay, India, unde s-a născut și minora Foulon.

În certificatul de naștere, la rubrica ”mamă” este menționată Pushpa Kharat, indiancă, fără profesie, născută în anul 1982, iar la rubrica ”tată” este menționat reclamantul Phlippe Bouvet, cetățean francez, în vârstă de 45 de ani, care trăiește într-un parteneriat civil înregistrat cu un alt bărbat, care are doi copii obținuți în același mod ca și reclamantul Bouvet.

În concluzie, reclamantul în această cauză este un bărbat care formează un cuplu homosexual cu un alt bărbat.

c) Situația reclamanților adulți din cauzele Mennesson și Labassee

În cauzele Mennesson[5] și Labasse[6], reclamanții adulți sunt două cupluri heterosexuale, în care bărbații sunt părinții biologici ai copiilor născuți prin gestație pentru altul, iar femeile sunt mame de intenție, având în vedere că acestea sufereau de infertilitate, organismul lor nefiind capabil să producă ovocite.

Gestațiile au fost cu titlu gratuit, reclamanții suportând doar costurile generate de convenție (servicii juridice și servicii medicale).

2. Situația reclamanților minori născuți din gestație pentru altul

 a) Copiii din cauzele Foulon și Bouvet

În aceste cazuri, copiii au fost concepuți cu gameții masculin ai bărbaților reclamanți și ovocitele femeilor care au purtat sarcina. Prin urmare, există o legătură bilogică atât între copii și femeile care au purtat sarcina și au născut, cât și între copii și bărbații reclamanți.

În aceste cauze, în concepția copiilor nu a fost implicat un terț donator astfel încât femeile care au născut sunt mame biologice iar bărbații de la care provin gameții sunt tații biologici.

Filiația a fost stabilită în străinătate față de mama purtătoare și față de tatăl biologic, reclamant în cererea de la CEDO.

Așadar, în aceste cazuri, în concepția și nașterea copiilor au fost implicate doar 2 persoane: mama purtătoare și biologică, în același timp, și tatăl biologic.

Legislația indiană este permisivă în materia gestației pentru altul și prevede posibilitatea legală ca, la naștere, mama să  renunțe la copil în favoarea părintelui de intenție și/sau a tatălui biologic, fără intervenția unei hotărâri judecătorești.

b) Copiii din cauzele Mennesson și Labassee

 

În cauzele Mennesson și Labassee, copiii au fost rezultatul unei convenții de gestație pentru altul încheiate în două state nord-americane – California și Minesota – care au legalizat gestația pentru altul și care permit stabilirea filiației copiilor față de părinții de intenție prin hotăre judecătorească.

În aceste cauze, copiii au fost concepuți cu ovocitele provenite de la o altă femeie (terț donator) decât femeia care a purtat sarcina sau mama de intenție, dar cu gameții bărbaților reclamanți. Prin urmare, concepția și nașterea copiilor a implicat trei persoane: femeia donatoare de ovocite, tatăl biologic și femeia care a purtat sarcina și a născut.

Filiația copiilor a fost stabilită prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe din SUA atât față de tatăl biologic, în același timp părinte de intenție în contractul de gestație pentru altul, cât și față de soția acestuia, ca mamă de intenție. Aceștia au calitatea de reclamanți în cererea introdusă la CEDO.

II. Efectele hotărârilor pronunțate de CEDO în cauza Foulon și Bouvet

În mod cert, diferențele între cele două spețe sunt semnificative.

1. Efecte imediate

Efectul imediat este acela că atât celibatarii, cât și persoanele care trăiesc într-un cuplu de același sex, care apelează la gestația pentru altul în state în care aceasta este legalizată, se vor bucura în țara lor de reședință de recunoașterea juridică a filiației stabilită în străinătate.

Adevărul ascuns în cele două hotărâri este acela că se recunoaște dreptul fiecăruia la un copil, indiferent de sex, orientare sexuală sau stare civilă.

Practic, hotărârile CEDO încurajează turismul în scop reproductiv asigurând accesul  bărbaților celibatari și a cuplurilor de același sex la gestația pentru altul. (Guvernul francez nu a antamat în poziția sa niciun argument referitor la lipsa diferenței de sex în cuplul din care face parte dl. Bouvet având în vedere că a legalizat căsătoriile între persoane de același sex). Desigur, în condițiile actuale, gestația pentru altul practicată în țări în care este prohibit prin lege nu pare să fie mai imorală decât cea practicată în țări unde legislația este mai permisivă.

De asemenea, cele două hotărâri încurajează comerțul internațional reproductiv de vreme ce Curtea tace cu privire la caracterul oneros al gestației pentru altul în cauza Foulon. Din perspectivă economică, probabil că statele ar câștiga foarte mulți bani din industria reproductivă dacă ar renunța la legislația prohibitivă.

2. Efecte pe termen lung

a) Reglementarea fenomenului ”bebeluși fără frontiere”

Este indeniabil că fenomenul ”bebeluși fără frontiere” a luat amploare de ceva vreme, iar Dreptul pare să fie incapabil în fața lui.

În statele în care legislația este prohibitivă, fraudarea legii este evinsă de principiul interesului superior al copilului invocat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Fără niciun dubiu, situațiile din spețele Mennesson, Labasse, Foulon și Bouvet sunt ”internaționalizate” în mod artificial, în scopul eludării legii naționale. De asemenea, fără niciun dubiu, în aceste situații se identifică elementele fraudei la lege în dreptul internațional privat. În cazul fraudei, soluția este aceea a înlocuirii legii străine cu legea națională fraudată. Astfel, manoperele frauduloase sau hotărârile străine obținute prin fraudă sunt inopozabile. Numai că acestă soluție nu poate fi aplicată în spețe precum cele menționate pentru că minorii rezultați din convențiile de gestație pentru altul nu pot fi considerați inopozabili de vreme ce ei există în carne și oase, nefiind plăsmuiți doar pe hârtie. Așadar, normele dreptului internațional privat sunt ineficiente în această materie.

Un regulament european lipsește și, probabil că dacă ar exista, ar fi la fel de ineficient având în vedere că statele unde s-a dezvoltat piața reproductivă sunt în afara Uniunii Europene (Israel, SUA, India, Canada).

Practic, puterea normativă a dreptului nu este suficientă pentru a împiedica practicile gestației pentru altul în străinătate.

Probabil că un instrument util pentru reglementarea ”bebelușilor fără frontiere” ar fi o convenție internațională. Așa cum aceasta există în materia drepturilor copilului, ar putea fi adoptată în cazul copiilor născuți din gestația pentru altul, care să reglementeze condițiile convenției, răspunderea părților[7] implicate și în special regulile în materia filiației.

b) De la filiația heterosexuală la filiația monosexuală sau homosexuală

Cele două hotărâri ne ajută să întrezărim viitorul. Este o realitate incontestabilă faptul că, uneori, CEDO, prin deciziile sale, a impus în mod indirect modificarea legislațiilor naționale, ignorând tradiția, cultura și valorile statelor membre ale Consiliului Europei. Cele două decizii, alături de Oliari și alții c/ Italia[8], X și alții c/ Austria[9], E.B. C/ Franța [10], Mennesson și Labassee fac parte din categoria deciziilor controversate și revoluționare pronunțate de CEDO.

Prin hotărârea Foulon se stabilește un nou model de filiație în cazul reproducerii umane asistate – modelul filiaței monosexuale – fără să se facă vreo discriminare pe criteriul sexului părintelui: bărbat sau femeie. Această hotărâre va provoca schimbări legislative în materia reproducerii umane asistate cu terț donator în statele în care accesul la RUAM este deschis numai femeilor și interzis bărbaților, așa cum este cazul României (a se vedea art. 441. alin. 3 C. civ. rom.)

Hotărârea Bouvet deschide calea spre crearea unui alt model de filiație, cea homosexuală.

Putem fi aproape siguri că următoarea etapă în jurisprudența CEDO în materia filiației va fi stabilirea acestui model. De vreme ce CEDO permite plasarea copiilor născuți din gestație pentru altul în cupluri de același sex, căsătorite sau aflate în parteneriate civile înregistrate, ori în familii monoparentale, înseamnă că va continua să extindă aplicarea art. 8 și în cazul stabilirii filiației față de cel de-al doilea bărbat, partenerul tatălui. Însă filiația față de cel de-al doilea bărbat întâmpină următoarele obstacole: (i) filiația prin sânge este construită pe modelul filiației heterosexuale, fiind imposibilă în cazul filiației homosexuale, deoarece un copil nu poate fi conceput altfel decât din gameți feminin și masculini (în termenii discriminării în care se discută azi, aceasta nu ar putea considerată o discriminare, fiind un dat al naturii pe care știința nu a reușit să-l distrugă); (ii) recunoașterea și acțiunea în stabilirea filiației sunt imposibile pentru că nu corespund adevărului biologic (copilul are déjà stabilită filiația paternă față de un bărbat și nu poate avea un al doilea tată genetic); (iii) posesia de stat se lovește de filiația paternă preexistentă. Prin urmare, singura soluție juridică ce poate fi discutată este adopția, prin intermediul căreia se va crea artificial, juridic, filiația față de cel de-al doilea bărbat din cuplu, care dorește să fie părinte.

CEDO a creat deja cadrul pentru implementarea acestei soluții prin hotărârea sa pronunțată în cauza X și alții c/ Austria, în care a condamnat Austria pentru că a refuzat să deschidă adopția intrafamilială cuplurilor de același sex, căsătorite sau aflate în parteneriate civile înregistrate, posibilă în cazul cuplurilor heterosexuale căsătorite sau necăsătorite, încălcând astfel art. 14 combinat cu art. 8 din Convenție. În motivarea hotărârii, Curtea reține că Guvernul austriac nu a reușit să demonstreze cu argumente de ordin științific sau alte elemente că familiile homoparentale nu ar fi apte să se ocupe de creșterea și educarea copiilor sau că ar fi inapte pentru adopție (Guvernul asutriac a susținut în fața Curții că prin reglementarea sa din Codul civil a urmărit să împiedice situația ca un copil să aibă două mame sau doi tați).

Este posibil să interpretăm jurisprudența Curții ca un răspuns la Rezoluția PE din 08.02.994 prin care recomandă statelor membre să garanteze cuplurilor homosexuale ”ansamblu drepturilor și avantajelor căsătoriei, cât și autorizarea înregistrării parteneriatelor”, dar și să suprime ”orice restricție a dreptului lesbienelor și homosexualilor de a fi părintesau chiar de a adopta sau crește copii”. În aceeși linie se înscrie și Rezoluția PE din 21.08.2003 care recomandă statelor membre UE să elimine ”orice formă de discriminare de jure sau de facto, căreia îi sunt victime homosexualii, mai ales în materia dreptului la căsătorie și adopția copiilor”.

c) De la eliminarea discriminării între cupluri heterosexuale și cupluri de același sex la eliminarea discriminării în cadrul cuplurilor de același sex pe criteriul sexului cuplului

Dacă într-o primă fază gestația pentru altul a fost deschisă cuplurilor heterosexuale, în cea de-a doua fază aceasta este deschisă cuplurilor formate numai din bărbați. Practic, prin hotărârea pronunțată în cauza Bouvet, Curtea ignoră rolul maternității și al ”mamei” în raporturile de familie. Aceasta creează premisa eliminării discriminărilor în materia reproducerii umane asistate, în toate modurile, inclusiv gestația pentru altul, și a adopției între cupluri de același sex pe  criteriul sexului cuplului.

Din această perspectivă, reglementarea din Codul civil român în materia adopției și a reproducerii umane asistate conține o discriminare pe criteriul sexului în materia reproducerii umane asistate (numai un cuplu heterosexual are acces la reproducerea umană asistată cu terț donator și la adopție).

d) De la egalitatea prin asexuarea normei la egalitatea prin asexuarea terminologiei

Hotărărările CEDO pronunțate în cauzele Foulon și Bouvet tind să răspundă politicii unisex determinată de eliminarea discriminărilor pe criteriul sexului, nu doar pe criteriul orientării sexuale.

Dacă sexul mai este încă, în unele state europene, un element determinant al individului care influențează în mod direct aplicarea normei (așa cum este România – a se vedea nomele din Codul civil referitoare la căsătorie, adopție, reproducere umană asistată medical cu terț donator), se pare că, în lumina jurisprudenței CEDO, acesta își pierde din importanță. În acest sens, există două tendințe determinate de jurisprudența CEDO și acțiunile organismelor Uniunii Europene: (i) aceea de a asigura egalitatea între toți indivizii prin ”asexuarea” normei (care presupune negarea diferenței biologice sexuale între indivizi, sexul destinatarului normei nefiind menționat); (ii) ”asexuarea” terminologiei (spre exemplu, în materia filiației homoparentale prin adopție, se folosește termenul de ”părinte 1” și ”părinte 2”).

III. Concluzii

Analiza sumară a  CEDO în materia reproducerii umane asistate medical impune câteva concluzii.

În primul rând, generalizarea reproducerii umane asistate pare inexorabilă prin extinderea de  CEDO a aplicării art. 8 din Convenție, și aceasta în numele principiului interesului superior al copilului. Practic, sexualitatea a devenit aproape inutilă în materie reproducerii umane asistate medical, pentru că medicina a perturbat ordinea naturală a lucrurilor.

În al doilea rând, fenomenul ”bebeluși fără frontiere” reclamă imediat o reglementare internațională care să stabilească reguli specifice, mai ales în materia filiației.

În al treilea rând, par să devină posibilă comercializarea capacității reproductive și de gestație a unei femei, în temeiul dreptului de a dispune de sine însuși sau al autonomiei persoanei.

În al patrulea rând, jurisprudența CEDO are impact asupra dreptului familiei astfel că acesta va trece prin transfomări majore, care impun reguli speciale pentru o ordine nefirească a lucrurilor.

În al cincilea rând, CEDO nu mai discută în termeni de etică și moralitate în materia gestației pentru altul și a accesului la aceasta a cuplurilor homosexuale, așa cum a făcut în alte cauze. Nici nu ar mai putea fi cazul după ce a pronunțat hotărârile Oliari și alții c/ Italia și Mennesson și Labassee.

Acum, după ce omul nou s-a cucerit pe el însuși și-și decide propriul destin, așa cum anticipa C. S Lewis, după ce știința a desacralizat taina concepției ființei umane, a amputat funcția vitală reproductivă a sexului și l-a redus doar la o formă de plăcere pentru plăcere, după ce Dreptul se aliniază unui soi de politică unisex și creează un model de familie nefiresc, neconvențional, cu două mame sau doi tați, mă întreb: ce mai urmează? Nu știu. Pot doar să-mi imaginez: căsătoriile dintre oameni și roboți umanoizi, familiile în care părinte sau copil este un robot umanoid. Pentru ca dezumanizarea să fie completă.


[1] A se vedea  L. Tec, Problema filiației copilului născut din gestația pentru altul tranșată de CEDO: aplicarea de către judecătorul național a art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și a principiului interesului superior al copiulului.
[2] Filiația – între adevăr (biologic) și minicună (legală) sau între știință și ficțiune.
[3] Cererea nr. 9063/14, hotărârea pronunțată la data de 21 iulie 2016, nedefinitivă.
[4] Cererea nr. 10410/14, hotărârea pronunțată la data de 21 iulie 2016, nedefinitivă.
[5] Cererea nr. 65192/11, hotărârea pronunțată la data de 26 iunie 2014, definitivă.
[6] Cererea nr. 65941/11, hotărârea pronunțată șa data de 26 iunie 2014, definitivă.
[7] Problema răspunderii este una delicată și pretențioasă. Cine răspunde pentru erorile în procesul de concepție a copilului în laborator? Cine răspunde pentru un copil cu defecte genetice? Cine răspunde pentru un copil cu defecte provocate de comportamentul mamei purtătoare? Cine rsăpunde pentru decesul fătului în timpul sarcinii ? dar pentru decesul femeii în timpul gestației din cauza sarcinii? Sunt doar câteva probleme care au nevoie de răspunsuri juridice.
[8] Cererea nr. 18766/11 și 36030/11, hotărârea pronunțată la data de 21.07.2015, definitivă. În această cauză, CEDO  a condamnat Italia pentru încălcarea art. 8 din Convenție prin absența în dreptul italian a oricărei forme de recunoaștere juridică a uniunilor dintre persoanele de același sex, inclusiv a celor încheiate în străinătate în conformitate cu legea străină. În aceeși situație se află și România.
[9] Cererea nr. 19010/07, hotărârea pronunțată la data de 19.02.2013, definitivă. În această cauză, Curtea a condamnat Austria pentru încălcarea art. 14 din Convenție combinat cu art. 8 deoarece a refuzat adopția intrafamilială pentru un cuplu format din persoane de același sex (femei), necăsătorit.
[10] Cererea nr. 43546/02, hotărârea pronunțată la data de 22.01.2008. În această hotărâre, Curtea a condamnat Franța pentru încălcarea art. 14 din Convenție prin faptul că a refuzat să acorde unei femei agrementul în vederea adopției pe criteriul orientării sexuale.


conf. univ. dr. Lavinia Tec

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: CEDO, Drept civil, Dreptul familiei, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD