Întrebare preliminară cu privire la redresarea instituțiilor de credit

Mihaela Mazilu-Babel

Adina Mihalache

Judecătorul austriac se întreabă cu privire la redresarea instituțiilor de credit (C-282/16 RMF Financial Holdings și C-309/16)

Situația de fapt:
1. aproprierea legislațiilor;
2. conform dreptului Uniunii incident, o „instituție de credit” este o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu (=instituție CRR);
3. necesitatea de a afla dacă această noțiune se aplică și unei entități de lichidare (societate de lichidare) care nu mai dispune de o licență de funcționare prevăzută de dreptul bancar pentru derularea unor operațiuni bancare, respectiv care, pe baza unei autorizații speciale, poate derula numai tranzacții (bancare) care servesc exclusiv activității de lichidare;
4. necesitatea de a afla dacă o măsură de reducere a valorii contabile dispusă de o autoritate administrativă națională produce efecte, asupra unor persoane stabilite în alte state membre, fără restricții și alte formalități;
5. necesitatea de a afla dacă libertatea de circulație a capitalurilor prevăzută de dreptul Uniunii se opune unei dispoziții naționale care prevede extinderea domeniului de aplicare al unei directive la o entitate de lichidare (societate de lichidare) care nu mai dispune de o licență de funcționare prevăzută de dreptul bancar în cazul derulării de operațiuni bancare;
6. necesitatea de a afla dacă o măsură de reducere a valorii contabile dispusă de o autoritate administrativă națională în alt stat membru trebuie recunoscută și atunci când, în temeiul dreptului național, dispozițiile unei directive pot fi aplicate și în cazul unei instituții care la data intrării în vigoare a directivei era încă o instituție de credit, însă a pierdut această calitate înainte de expirarea termenului de punere în aplicare a directivei în dreptul național (i.e. 31 decembrie 2014);
7. noțiunea „obligație garantată” prevăzută într-o directivă incidentă, și necesitatea de a afla dacă o atare noțiune ar putea fi interpretată în sensul că include și obligații în privința cărora o colectivitate teritorială de drept public (în speță, landul austriac Carintia) și-a asumat prin lege o garanție în caz de neplată;
8. dispoziție națională al cărei efect este acela că o măsură de recapitalizare internă care corespunde instrumentului bail-in se ia într-o situație în care nu mai există nicio perspectivă realistă de restabilire a viabilității instituției, iar serviciile de importanță sistemică nu sunt transferate unei instituții-punte și nici nu se vând alte unități al instituției, ci aceasta din urmă servește exclusiv administrării activelor, drepturilor și datoriilor în scopul unei valorificări reglementate, active și optime a acestor active, drepturi și obligații individuale (activități de lichidare);
9. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii se opune unei astfel de dispoziții naționale precum cea descrisă la punctul anterior;
10. necesitatea de a afla dacă lichidarea acestei entități de lichidare (societate de lichidare) ar trebui să fie derulată cu prioritate în cadrul unei proceduri de insolvență reglementate

Dispoziții incidente:
1. articolul 2 alineatul (1) punctele 2 și 23 din Directiva 2014/59/UE de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții coroborat cu articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții;
2. articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/24/CE privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (astfel cum a fost modificată prin articolul 117 punctul 1 din Directiva 2014/59/UE) citit în lumina articolului 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (cu explicațiile aferente);
3. articolul 2 alineatul (1) punctul 67 și articolul 44 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2014/59/UE de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții coroborat cu articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE;
4. articolul 63 alineatul (1) TFUE;
5. principiul „efectului util” și principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) din TUE.

Corespondențe:
1. articolul 2 alineatul (1) punctele (2), (11) și (51), articolul 286 alineatul (1) litera (b), articolele 281-285 și articolul 360 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar;
2. articolul 44 din Constituția României din 21 noiembrie 1991, republicată, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003.

Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

dr. Mihaela Mazilu-Babel