Îmi doresc un CSM cu activitate centrată pe nevoile reale ale magistraţilor

Diana Maria Sima

Cuprins
I. Aspecte privind motivaţia candidaturii pentru alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
II. Independenţa şi integritatea magistraţilor. Consolidarea încrederii în sistemul judiciar.
III. Organizarea şi administrarea instanţelor. Reducerea volumului de activitate şi mărirea schemelor de personal.
IV. Dezvoltarea carierei magistraţilor şi grefierilor. Accentuarea calităţii hotărârilor judecătoreşti. Centrarea şi pe componenta umană, nu doar pe cea statistică.
V. Îmbunătăţirea activităţii proprii a Consiliului Superior al Magistraturii. Dialog şi deschidere spre magistraţi şi asociaţiile profesionale. Responsabilitate şi reprezentativitate.

I. Aspecte privind motivaţia candidaturii pentru alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii

Demersul de a candida ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea tribunalelor este motivat de dorinţa de schimbare pe care o resimte fiecare judecător în actualul context al frământărilor interne din sistemul judiciar, al problemelor organizatorice apărute odată cu intrarea în vigoare a noilor Coduri penale şi civile, a volumului excesiv de dosare datorat subfinanţării şi subdimensionării schemelor de personal.

Toate acestea se adaugă unei imagini a justiţiei tot mai erodate de unele derapaje de la independenţa şi integritatea magistraţilor, astfel că nevoia de schimbare, de reaşezare a sistemului judiciar în rolul său de putere independentă, credibilă , este tot mai evidentă.

Ca mulţi dintre judecători, îmi doresc un Consiliu Superior al Magistraturii cu activitate centrată pe nevoile reale ale magistraţilor, pe rezolvarea urgentă a problemelor de personal şi infrastructură şi pe promovarea imaginii reale a judecătorului român. Cazurile mediatizate privind  magistraţi care au încălcat deontologia profesională şi legea, nu sunt reprezentative pentru întreg corpul magistraţilor, acesta fiind format din judecători integri, oneşti, dedicaţi muncii, însă cu un volum supradimensionat de dosare, cu şedinţe de judecată peste orele de program, deliberări până la ore târzii, motivări ale hotărârilor judecătoreşti în timpul liber şi la sfârşit de săptămână, judecători care îşi sacrifică timpul liber şi familia pentru a-şi desfăşura în termenele legale activitatea de judecată şi care studiază permenent pentru a fi la curent cu legislaţia natională fluctuantă şi interpretarea noilor coduri, cât şi  cu cea europeană.

Mă aştept ca noul Consiliu Superior al Magistraturii să fie format din asemenea judecători, din oameni integri, independenţi, responsabili, care să rezolve problemele sistemului judiciar, nu să le complice, care să formeze un organism reprezentativ pentru magistraţi şi nu împotriva lor, care să promoveze şi să asigure independenţa şi integritatea acestora.

Îmi fundamentez prezentul proiect pe o experienţă de 19 ani ca judecător, fără întreruperi în activitate, specializat în materie penală, calitate în care am parcurs aproape toate reformele legislative ale sistemului judiciar românesc de după 1989 , ale căror avantaje şi dezavantaje le cunosc foarte bine .

Cunosc în detaliu problemele interne de organizare a instanţelor întrucât am deţinut funcţia de preşedinte al Secţiei penale a Tribunalului Alba în perioada 2004-2011, astfel că am asistat la evoluţia reglementărilor privind funcţionarea internă a instanţelor şi a sistemului de repartizare aleatorie a cauzelor, pe care nu doar că le-am aplicat, dar la care am formulat propuneri de adaptare pentru buna organizare a activităţii judecătorilor.

În activitatea de judecată am funcţionat cu un volum mare de activitate, ca majoritatea judecătorilor. Specific, în cazul meu, printre dosarele penale primite spre judecare, au fost şi dosare  complexe, în special de criminalitate organizată, cu un număr mare de volume, părţi şi loturi de inculpaţi, care au necesitat adeseori audieri în sala de judecată şi dezbateri pe fond timp îndelungat, uneori şi până la 10 ore. În unele din aceste dosare am pronunţat sentinţe de aproximativ 300 de pagini, fiecare.

Ca mulţi alţi judecători cu specialitate în materie penală din ţară am soluţionat noaptea propuneri de arestare preventivă, intrând în şedinţă seara şi ieşind dimineaţa, în cauze cu peste 25 de inculpaţi propuşi pentru arestare.

De asemenea, am avut şi experienţa soluţionării unor dosare intens mediatizate în perioada 2005–2006, când relaţia dintre instanţe şi mass-media se afla la începutul reglementării, simţind astfel o dificultate în plus a acestor cauze. Este vorba de două  dosare stramutate de la alte instante care au fost  judecate de mine si care sunt cunoscute opiniei publice, un exemplu fiind cel sub denumirea „Crima de la Vila Cristina – Eforie”, finalizat prin condamnarea inculpatului, (cazul fiind  seară de seară dezbătut la o televiziune de largă audienţă la acel moment). Un alt exemplu este dosarul cunoscut opiniei publice ca fiind o gravă eroare judiciară, care a vizat-o pe inculpata Vişan Viorica, în privinţa căreia am pronunţat soluţia de achitare în revizuire, în condiţiile în care anterior a fost condamnată pentru o crimă pe care nu a comis-o şi  a executat o parte consistentă de pedeapsă.

Am fost poate, ca şi alţi judecători, în situaţia în care, de la intrarea în vigoare a noilor coduri, am formulat diverse cereri şi solicitări către forurile competente din sistemul judiciar, care vizau dezechilibrele în activitate sau propuneri pentru o mai bună organizare a activităţii instanţei.

Îmi propun ca acesta experienţă în activitatea de judecată şi administrativ- judiciară să o valorific în scopul acelei schimbări creatoare din sistemul judiciar, schimbare aşteaptă de magistraţi de la viitorul Consiliu Superior al Magistraturii.

În situaţia în care voi fi aleasă membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea tribunalelor, voi avea ca obiective principale următoarele:

– Promovarea principiilor independenţei şi integrităţii în interiorul şi exteriorul sistemului judiciar cu consecinţa refacerii încrederii cetăţenilor în justiţie şi în judecători;

– Consolidarea rolului constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independenţei sistemului judiciar;

– Măsuri pentru o mai bună organizare a activităţii instanţelor: mărirea schemelor de personal prin propuneri temeinic fundamentate pentru finanţarea sistemului judiciar, ceea ce va conduce la reducerea numărului de dosare alocat unui judecător şi la creşterea calităţii hotărârilor judecătoreşti;

– Măsuri sporite de pază şi protecţie în instanţe;

– Dezvoltarea carierei magistraţilor şi a grefierilor;

– Creşterea calităţii hotărârilor judecătoreşti;

– Respectarea drepturilor omului în procedurile judiciare;

– Centrarea şi pe componenta umană a sistemului judiciar şi nu doar pe indicatorii de performanţă sau alte date statistice.

II. Independenţa şi integritatea magistraţilor. Refacerea încrederii în sistemul judiciar

Principiile idependenţei şi integrităţii magistraţilor sunt principii directoare ce stau la baza realizării unei justiţii independente şi credibile, iar unificarea practicii judiciare asigură predictibilitatea acesteia şi realizarea unei justiţii egale pentru toţi cetăţenii.

Aceste principii sunt premisele consolidării încredererii cetăţenilor în sistemul judiciar, astfel că prin activitatea membrilor săi şi deciziile luate, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să-şi consolideze la rolul său constituţional, acela de for care garantează independenţa sistemului judiciar .

În acest scop voi promova în limitele atribuţiilor pe care le au membrii Consiliului Superior al Magistraturii următoarele obiective şi măsuri:

– Măsuri pentru asigurarea independenţei magistraţilor, depistarea şi sancţionarea fermă a cazurilor de presiuni, inflenţe, intimidări, în deciziile pe care le iau judecătorii, indiferent că acestea provin din exteriorul sistemului judiciar sau  din interiorul său;

– Asigurarea condiţiilor, în fiecare instanţă, pentru păstrarea secretului deliberării în completele colegiale, prin înfiinţarea unor camere de deliberare în tribunalele unde acestea nu există, iar judecătorii sunt nevoiţi să delibereze în prezenţa colegilor de birou care fac parte din alte complete sau secţii;

– Asigurarea unor condiţii de muncă corespunzătoare pentru ca volumul excesiv de activitate, subdimensionarea schemelor şi subfinanţarea infrastructurii instanţelor să nu devină o vulnerabilitate, o breşă, prin care independenţa şi integritatea judecătorilor să fie afectată;

– Independenţa judecătorilor este afectată din punctul meu de vedere şi de creşterea numărului de sancţiuni disciplinare aplicate judecătorilor pentru întârzâieri în redactarea hotărârilor, ori în soluţionarea dosarelor, întrucât culpa pentru aceste întârzâieri este în mare parte a sistemului, nedimensionat să asigure un volum de muncă rezonabil fiecărui judecător, sancţiuni care conturează în faţa opiniei publice imaginea unui judecător lent şi incompetent. Realitatea din instanţe este însă cu totul alta, judecătorii făcând eforturi deosebite pentru a face faţă volumului mare de dosare şi de legislaţie (continuu modificată), lucrând peste orele de program, de regulă. Este evident că un judecător monitorizat permenent, pasibil oricând de sancţiuni disciplinare din cauze care nu ţin de calităţile şi pregătirea sa, ci de managementul sistemului, devine vulnerabil şi influenţabil în faţa forurilor superioare.

– Sistemul indicatorilor de performanţă adoptat de actualul Consiliu Superior al Magistraturii este un alt factor care umileşte şi demotivează magistraţii din instanţele care primesc indicatori de tip „ineficient”. De asemenea, este afectată imaginea justiţiei în ansamblu, devenind necredibilă o instanţă catalogată chiar de înaltul său for ca fiind ineficientă. Se impune deci renunţarea la acest tip de sistem de măsurare a performanţelor instanţelor, mai ales că el se bazează pe date statistice, care nu reflectă adevărata încărcătură şi complexitate a dosarelor  unei instanţe;

– Pentru echilibrarea volumului de muncă trebuie găsite soluţii inovatoare care să aibă la bază atât criteriul numărului de dosare, dar şi al complexităţii acestora, întrucât activitatea de judecată nu poate fi normată ca o activitate de producţie, fiecare dosar având particularităţile sale, care îi conferă un grad de dificultate diferit, în funcţie de numărul de părţi, volume, avocaţi, inculpaţi, infracţiuni, capete de cerere, materia juridică aplicabilă, complexitatea probelor, etc.

– Se impune garantarea principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin înlăturarea oricăror interpretări a cazurilor prin care o hotărâre judecătorească poate fi anulată pe calea contestaţiei în anulare, acest deziderat putând fi reglementat prin mecanismele de unificare a practicii judiciare.

– Imaginea justiţiei este în mare parte oferită de activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care abilitatea acestuia de a comunica activ cu mass-media, de a renunţa la unele mesaje care exced sistemul judiciar, de a comunica problemele reale ale judecătorilor din instanţe, devine o componentă importantă a refacerii încrederii publicului în sistemul judiciar şi la conturarea unei imagini reale a magistratului. Apariţiile în mass-media a activităţilor judiciare trebuie să respecte un echilibru între dreptul cetăţeanului la informare şi dreptul la imagine al persoanelor implicate şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie, fiind obligatoriu să se respecte recenta Directivă UE 2016/343, prin care s-a statuat că prezentarea inculpaţilor la televiziune încătuşaţi afectează prezumţia de nevinovăţie .

III. Organizarea şi administrarea instanţelor. Reducerea volumului de activitate şi mărirea schemelor de personal

Principalele probleme care afectează buna organizare şi administrare a instanţelor şi implicit a activităţii de judecată sunt: subfinanţarea sistemului judiciar, subdimensionarea schemelor de judecători şi personal auxiliar, numărul mare de dosare şi creşterea complexităţii dosarelor.

Acestea au condus în ultima perioadă la tensiuni în unele instanţe, datorită dezechilibrelor de încărcătură între complete sau între secţii, situaţii care au generat atacarea de către magistraţi în instanţă a unor hotărâri adoptate de Colegiile de Conducere a instanţelor de judecată, precum şi la sesizări către inspecţia judiciară. Această atmosferă din unele instanţe se datorează imposibilităţii aplicării unui management care să echilibreze munca. În acelaşi timp, este afectată şi activitatea de judecată, suprapunându-se peste o perioadă grea de asimilare şi aplicare a noilor coduri şi peste un volum de muncă în afara standardelor legale, cu şedinţe de judecată, deliberări si motivări peste orele de program şi în zilele libere.

Noile coduri civile şi penale au fost puse în aplicare fără a se asigura în prealabil condiţiile de infrastructură şi perosnal necesare pentru buna funcţionare a activitaţii de judecată.

Consider că se impun următoarele măsuri:

– Solicitări temeinic fundamentate către Parlament şi Guvern pentru suplimentarea finanţării sistemului judiciar în vederea:

1. măririi schemelor de personal în instanţe şi parchete (judecători, procurori, grefieri) pentru a se ajunge la un volum de activitate rezonabil, care să asigure celeritate, dar şi calitate pentru actul de justiţie;

2. construirii, extinderii ori modernizării unor instanţe, pentru a se asigura spaţiile adecvate pentru soluţionarea în camera de consiliu a dosarelor în fazele prealabile introduse prin noile coduri (procedura prealabilă şi camera preliminară), dar şi pentru soluţionarea dosarelor confidenţiale de competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, ori cele privind adopţiile şi minorii. Sunt necesare pentru anumite instanţe fonduri pentru construirea de noi săli de judecată în vederea fluidizării activităţii ce se desfăşoară pe timpi, din lipsă de săli;

3. înlocuirii actualului sitem ECRIS de repartizare aleatorie, care este un sistem depăşit tehnic şi nu mai corespunde ca urmare a modificărilor legislative;

4. adoptării unor măsuri eficiente de pază şi protecţie în instanţe pentru a se evita incidente în care magistraţii sunt atacaţi de deţinuţi, cum a fost recent o situaţie la o judecătorie din raza de competenţă a tribunalului în care îmi desfăşor activitatea. De asemenea, se impun măsuri sporite de securitate la intrarea în instanţe, prin verificarea tuturor persoanelor, inclusiv avocaţi şi magistraţi, dar şi reorganizarea spaţiilor pentru ca intrarea magistraţilor în sălile de judecată să se facă separat (asigurarea unor trasee distincte care să nu se intersecteze).

– Renunţarea la actualul sistem al indicatorilor de performanţă al instanţelor, care din punctul meu de vedere a eşuat, având la bază criteriul numărului de dosare şi nu al complexităţii lor, iar pe baza datelor oferite de acesta, conducerea instantelor a luat decizii de reorganizare a activităţii şi a completelor, ori de mutare a judecătorilor la o secţie la alta care, decizii care nu au fost primite pozitiv de judecători, din unele instanţe, dar care, mai ales, nu au rezolvat problema de la care s-a plecat.

– Creşterea importanţei protecţiei şi securităţii muncii în instanţe, fiind oportune controale privind respectarea normelor de protecţia muncii pentru evitarea accidentelor de muncă ori a îmbolnăvirilor profesionale. Tot mai frecvent apar boli profesionale atât la magistraţi cât şi la grefieri, acestea afectând activitatea şi demotivând personalul.

IV. Dezvoltarea carierei magistraţilor şi grefierilor. Creşterea calităţii hotărârilor judecătoreşti. Centrarea şi pe componenta umană, nu doar pe cea statistică

Consiliul Superior al Magistraturii are rolul de a adopta cele mai adecvate măsuri pentru o carieră de calitate a fiecărui magistrat, de aceea consider că se impune renunţarea la sancţionarea disciplinară excesivă a magistraţilor pentru întârzieri în lucrări, în condiţiile în care culpa nu este doar a magistratului care face eforturi uriaşe pentru a-şi rezolva lucrările în termen, sacrificându-şi timpul liber, familia şi sănătatea, ci şi culpa sistemului judiciar care funcţionează pe avarie, cu scheme de personal subdimensionate, fără o reformare şi finanţare prealabilă implementării noilor coduri.

Desigur, acolo unde există abateri ce ţin de etică şi integritate, ori întârzieri imputabile în lucrări, sancţiunile disciplinare trebuie să fie ferme, pentru crearea unui corp al magistraţilor caracterizat prin profesionalism, integritate, competenţă, calitate, în care relaţiile dintre judecători sunt instituţional corecte.

Pentru dezvoltarea carierei magistraţilor şi grefierilor se impun următoarele măsuri şi obiective:

1. Încurajarea magistraţilor şi grefierilor să participe la programe de formare, seminarii şi conferinţe naţionale şi internaţionale, ceea ce va asigura o formare europeană a acestora;

2. În situaţia grefierilor debutanţi este necesar să se prevadă prin regulament obligativitatea alocării unui îndrumător al activităţii acestuia până la deprinderea calităţilor de a participa la şedinţele de judecată, după modelul judecătorilor stagiari, asigurându-se astfel acomodarea cu specifiul muncii, dar şi calitatea activităţii acestora, mai ales că recrutarea grefierilor se face şi din afara Şcolii Naţionale de Grefieri;

3. Se impune renunţarea la managementul încetăţenit în unele instanţe potrivit căruia ultimului venit i se alocă cel mai greu complet;

4. Este necesară respectarea specializării judecătorilor şi grefierilor, acesta fiind în ultima perioadă afectată de deciziile prin care au fost mutaţi judecătorii de la o secţie la alta, încercându-se echilibrarea activităţii în funcţie de numărul de dosare, fără a fi luat în considerare criteriul complexităţii şi al specializării;

5. Un volum de muncă echilibrat şi rezonabil va permite judecătorului o temeinică pregătire teoretică şi practică şi o orientare spre calitatea hotărârilor judecătoreşti, care scade în faţa cerinţelor de a soluţiona un număr cât mai mare de dosare într-un termen cât mai scurt;

6. Un volum rezonabil de activitate va reaşeza firesc relaţiile colegiale dintre judecători, afectate în unele instanţe de măsurile luate în încercarea de a echilibra activitatea între complete sau secţii. O atmosferă colegială şi profesională va crea premisele unei activităţi de calitate;

7. Recenta hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii prin care se propune desfiinţarea instanţelor militare nu este o măsură oportună şi nici de natură să degreveze activitatea instanţelor civile. Cei câţiva judecători militari din ţară nu au cum să rezeolve problema deficitului de personal la nivel naţional, mai mult, aceştia funcţionează în 4 mari oraşe din ţară şi majoritatea au grade de curţi de apel astfel că instanţele inferioare, cele mai aglomerate, nu vor fi ajutate prin acesată măsură. În plus, în actualul context internaţional şi european al schimbărilor mediului de securitate, renunţarea la justiţia militară nu este o soluţie oportună, justiţia având nevoie de magistraţi specializaţi în dreptul militar şi al războiului;

8. Renunţarea la personalul asimilat judecătorilor şi întoarcerea acestora în sălile de judecată reprezintă o problemă intens dezbătută în acest moment în interiorul sistemului judiciar, soluţie cu care personal sunt de acord, deoarece judecătorii sunt cei care îşi desfăşoară activitatea în sala de judecată şi soluţionează dosare, nu cei care au atribuţii de funcţionari publici, dar sunt asimilaţi judecătorilor, salarizaţi şi promovaţi în aceleaşi condiţii. Cu toate acestea, finanţarea pentru mărirea schemelor de personal este soluţia optimă pentru rezolvarea problemelor sistemului;

9. Sistemul de promovare al magistraţilor la instanţele superioare trebuie să aibă la bază pe lângă o temeinică pregătire teoretică şi practică concretizată în examenul scris şi vechimea şi experienţa magistratului, complexitatea şi calitatea hotărârilor pronunţate de acesta, anterior promovării;

10. Calitatea actului de justiţie şi calitatea carierei judecătorilor implică, pe lângă aplicarea corectă şi întocmai a normelor de drept procesual şi substanţial şi respectarea drepturilor omului, prezumţia de nevinovăţie, valorificarea practicii instanţelor internaţionale (CEDO şi CJUE), iar pronunţarea unor hotărâri de o asemenea calitate va conduce la scăderea  numărului  plângerilor cetăţenilor împotriva statului român pe rolul  acestor instanţe.

V. Îmbunătăţirea activităţii proprii a Consiliului Superior al Magistraturii. Dialog şi deschidere spre magistraţi şi asociaţiile profesionale. Responsabilitate şi reprezentativitate

Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, ca for superior al corpului magistraţilor cu rol de reprezentare, apărare a independenţei sistemului judiciar şi buna organizare a activităţii judiciare, nu pot fi luate unilateral, fără o consultare reală cu judecătorii, aceştia cunoscând cel mai bine problemele cu care se confruntă zi de zi în activitatea de judecată.  Apreciez ca sunt necesare următoarele direcţii si obiective:

– Un dialog real cu judecătorii şi asociaţiile profesionale, precum şi cu sindicatele grefierilor, prin întâlniri periodice a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cu acestea, întâlniri în instanţe ori prin videoconferinţă cu preşedinţii de instanţă atunci când se dezbat probleme manageriale;

– Apropierea de judecători prin dialog, anticiparea problemelor care pot apărea şi rezolvarea acestora vor evita blocajele în relaţionarea din instanţe între judecători şi conducere, precum şi cele între instanţe şi Consiliul Superior al Magistraturii;

– Este necesară responsabilizarea şi specializarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii în funcţie de diferitele atribuţii, nu doar în cadrul grupurilor de lucru, cât şi individual;

– Responsabilizarea membrilor, implică şi respectul acordat magistraţilor care i-au ales, astfel că atunci când un membru nu mai corespunde aşteptărilor judecătorilor prin activitatea sa, acesta să se retragă chiar fără a se aştepta declanşarea unei proceduri de revocare;

– Pentru transparenţa activităţii este necesară evitarea introducerii pe ordinea de zi a şedinţelor de plen sau secţii a unor teme în ziua şedinţei, cu excepţia urgenţelor temeinic justificate. De asemenea, motivarea corespunzătoare a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii se impune pentru creşterea calităţii acestora, mai ales în cazurile ce ţin de cariera magistraţilor: promovări, transferuri, detaşări, numiri sau revocări din funcţii de conducere, precum şi a hotărârilor ce vizează propuneri legislative, măsuri de organizare a instanţelor ori adoptarea regulamentelor de funcţionare a sistemului judiciar;

– Colaborarea şi raporturile cu celelalte instituţii ale statului trebuie să fie corecte, constituţionale, cu respectarea separaţiei puterilor în stat;

– Nu în ultimul rând este necesară o implicare mai mare a Consiliului Superior al Magistraturii în activitatea de pregătire, avizare şi elaborare a legislaţiei, după o consultare reală (nu formală) cu magistraţii şi cu însuşirea punctelor de vedere majoritare ale acestora.

În concluzie, doresc să remarc faptul că în rândul magistraţilor se aşteaptă o schimbare profundă a activităţii CSM, după ani în care acest organism a fost vehement criticat ca urmare a deciziilor luate, declaraţiilor făcute şi atitudinii în raport de judecătorii pe care i-a reprezentat.

Se doreşte o activitate bazată pe cele mai înalte standarde de independenţă, integritate, impaţialitate şi reprezentativitate, un for pentru judecători şi nu împotriva lor.

Apreciez că obiectivele mele pornesc de la aceste înalte valori şi principii şi se centrează pe judecător, pe condiţiile decente de muncă şi un volum rezonabil de activitate, pe dezvoltarea carierei şi refacerea imaginii judecătorului în exterior, în faţa opiniei publice, dar şi în interiorul sistemului judiciar, în raport de propria sa activitate.

Judecător Diana Maria Sima
Tribunalul Alba – Secţia Penală

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?