Întrebare preliminară cu privire la practicile comerciale neloiale și cesiunea unui drept de creanță. UPDATE: hotărârea CJUE (situația de fapt intră în domeniul material de aplicare)

Mihaela Mazilu-Babel

25 iulie 2017: Curtea declară:

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că intră în domeniul său de aplicare material raportul juridic dintre o societate de recuperare a creanțelor și debitorul care nu și‑a îndeplinit obligația de plată într‑un contract de credit de consum și a cărui datorie a fost cesionată acestei societăți. Intră sub incidența noțiunii „produs” în sensul articolului 2 litera (c) din această directivă practicile la care recurge o astfel de societate pentru a efectua recuperarea creanței sale. În această privință, este irelevantă împrejurarea că datoria a fost confirmată printr‑o hotărâre judecătorească, iar această hotărâre a fost transmisă unui executor judecătoresc în vederea executării.

:: hotărârea CJUE

***

15 septembrie 2016: Judecătorul suprem din Lituania se întreabă cu privire la practicile comerciale neloiale și cesiunea unui drept de creanță (C-357/16 Gelvora)

Situația de fapt:
1. aproprierea legislațiilor;
2. necesitatea de a afla dacă se află în domeniul de aplicare al Directivei privind practicile neloiale raportul juridic dintre o societate care a dobândit un drept de creanță ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță și o persoană fizică a cărei datorie își are temeiul într-un contract de credit pentru consum, în cazul în care societatea desfășoară activități de recuperare a creanței;
3. necesitatea de a afla dacă noțiunea „produs” utilizată de dispozițiile directivei incidente ar include activitățile desfășurate în cadrul exercitării dreptului de recuperare a creanței dobândit ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță în contextul recuperării creanței de la o persoană fizică a cărei datorie își are temeiul într-un contract de credit pentru consum încheiat de aceasta din urmă cu creditorul inițial;
4. necesitatea de a mai afla și dacă ar putea intra în domeniul de aplicare material al directivei privind practicile comerciale neloiale același raport juridic de la punctul 2 în cazul specific în care societatea desfășoară în paralel activități de recuperare a creanței;
5. necesitatea de a afla dacă ar putea fi încadrată în noțiunea de „produs” activitățile menționate la punctul 3 realizate pentru a recupera debitul care se bucură de puterea lucrului judecat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, recuperare care a fost încredințată executorului judecătoresc în vederea executării.

Dispoziții invocate: domeniul de aplicare și articolul 2 alin. (c) din Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

Articolul 2 (extras)
Definiții

În sensul prezentei directive:
(c) „produs” înseamnă orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi și obligații;

Corespondențe pentru România: articolul 2 litera (c) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, modificată și completată prin Legea nr. 130/2010, Legea nr. 33/2015, Ordonanța nr. 37/2015 și Legea nr. 51/2016

Articolul 2 (extras)

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
c) produs – orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii;

Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

dr. Mihaela Mazilu-Babel