Cezar Paul Diaconescu: Trebuie să existe un echilibru între aspectele tehnice ale unei pledoarii și presărarea lor cu afirmații și tehnici care țin de arta avocatului
19 septembrie 2016 | Alina MATEI
Alina Matei
Cezar Paul Diaconescu
Alina Matei: Multumesc, Cezar, pentru ca ai acceptat sa acorzi un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. Hai sa începem cu inceputul. De ce Dreptul? Ti-a fost sugerat? Te-a bazait cineva sa dai la Drept, cum se spune, sau dimpotriva, a fost alegerea ta si doar a ta?
Cezar Paul Diaconescu: Si eu va multumesc, imi face placere sa ma „reintalnesc” cu echipa JURIDICE la foarte mult timp dupa ce am publicat (pe atunci un student), ”Mancatorul de ceata”, pe acest site. Alegerea mi-a apartinut, imi doream la varsta aceea sa pledez pentru toti cei care cred in dreptate. Am avut o traiectorie profesionala oarecum previzibila, neganindu-ma in principiu niciodata la o alta cariera (excluzandu-le pe cele „conexe”, precum cea de practician in insolventa).
Alina Matei: Ai studiat atat in invatamantul privat, cat si in cel ale public, in specializarile tale ulterioare. Care sunt impresiile tale legat de aceste experiente?
Cezar Paul Diaconescu: Intr-adevar, aceasta s-a intamplat pe durate aproximativ egale si pot spune ca este determinant in toate cazurile in ce masura alegi sa te pregatesti singur, sa aprofundezi. Studiul permanent de tratate, reviste de specialitate, jurisprudenta, chiar in avans fata de materia predata, mersul zilnic in instanta m-au format cu adevarat si m-au pregatit pentru viitoarea cariera si mai putin forma de proprietate a universitatii urmate. Din pacate invatamantul juridic superior s-a degradat considerabil si ma refer aici atat la calitatea absolventilor, cat si, din pacate, a corpului profesoral, care si-a pierdut din prestigiul de altadata.
Alina Matei: Cum a fost intrarea in avocatura? Ce om bun a aparut in viata ta atunci? Maestrul? Sau destinul si norocul ti-au suras?
Cezar Paul Diaconescu: Destul de dificila. Desi, aparent, odata cu „liberalizarea” accesului in profesie, odata cu eliminarea obligativitatii de a avea inainte de sustinerea examenului un avocat coordonator si un al doilea avocat definitiv care sa te recomande, accesul a devenit mai simplu; in realitate poate ca, dimpotriva, a devenit mai dficil sub anumite aspecte, din cauza „ofertei” deosebit de numeroase. Am incercat sa obtin o experienta anterioara inca dinainte de obtinerea licentei, prin diverse internship-uri la societati mari cu expunere mare la dosare, iar prin aceasta mi-am creat un avantaj. In continuare, am profitat cat mai mult pe perioada stagiaturii, trecand prin mai multe practici, inspirandu-ma oarecum din modelul anglo-saxon al asa-numitelor „seats”, pana sa ma hotarasc sa raman avocat de litigii. Nu pot spune ca a existat o singura persoana careia sa-i datorez totul. Fiind in societati mari si foarte mari in perioada aceea, interactiunea directa cu avocatul coordonator era practic limitata si nici nu vreau sa ma folosesc astazi de numele lor, rostindu-l, ca intr-un soi de discurs de multumiri de tipul celor de la premiile Oscar. Pot spune ca destinul mi-a suras in masura in care astazi mi-am castigat independenta profesionala, nemaifiind nevoit sa practic ceea ce eu denumesc „avocatura standardizata”.
Alina Matei: Ani buni ai facut parte, ca avocat de litigii, din echipe de top ale avocaturii. Adrenalina in instanta? Sau doar in filme?
Cezar Paul Diaconescu: (Zambeste) Doar in filme. Dupa cum spunea recent si un judecator prestatia avocatiala a devenit foarte tehnica. Eu insa cred ca acesta este un lucru rau. Exista uneori si extrema cealalta, constatata din pacate in special in materie penala, unde auzim adesea „pledoarii” axate doar pe situatia de fapt, insa acest lucru tinde sa devina mai rar.
Alina Matei: Te-a apucat vreodata disperarea dupa prestatia judecatorilor? Sau disperarea te apuca atunci cand citesti hotararile pe care le aduce postasul…
Cezar Paul Diaconescu: Disperarea nu, in cateva randuri insa frustrarea. Pot exemplifica: intr-o speta relativ simpla in care adversar al clientilor nostri era chiar un judecator, intr-un litigiu legat de taxa auto, in care instanta ne-a obligat pe noi, firma de leasing, sa restituim taxa respectiva, pentru simplul fapt ca am facut o plata in numele clientului, fara sa incasam noi insine acei bani; o speta oarecum simpla, mica, dar care conta pentru noi ca precedent. Un exemplu mai recent il constituie invocarea unei exceptii legate de reprezentarea persoanei juridice de catre o alta persoana juridica si respingerea acesteia, exceptie respinsa, intr-o speta de care depindea deschiderea procedurii insolventei impotriva unui client, pentru ca la cateva zile la Inalta Curte sa fie data o jurisprudenta in completul de dezlegare a unor chestiuni de drept, care statua exact in sensul in care pledasem. In fine, poate cel mai scandalos exemplu, in fata unei instante militare, am fost atat eu, cat si clientul denumiti succesiv, „mafioti”, „criminali”, „hoti” etc., petentul care ne adresa acele elogii transformandu-se intr-un rinocer; nu mica ne-a fost surpriza ca, dupa circa 40 minute presarate cu astfel de apelative si presedintele instantei s-a transformat in rinocer, calificand inscrisurile justificative ale cheltuielilor de judecata „falsuri”.
Nu cred ca este un secret ca trebuie sa educi asteptarile unui client si in foarte mare masura reactia sa poate depinde de acest lucru. Cu cat esti mai neprofesionist, mai emotional, in dialogul cu acesta cu atat iti asumi niste riscuri foarte mari la aflarea hotararii.
Totusi, in momentul in care iti pierzi chiar si frustrarea este probabil momentul depersonalizarii totale si conditia de avocat si orator se transforma intr-una de saltimbanc atat in fata judecatorului, cat si a clientului. Eu cred trebuie sa existe un echilibru intre aspectele tehnice ale unei pledoarii si presararea lor cu afirmatii si tehnici care tin de arta avocatului.
Alina Matei: Mediul corporatist in care ai lucrat a avut efect asupra ta, ca individ? Te-a ordonat sau esti campion la acest capitol? Ai considerat că e o (mare) oportunitate pentru tine sa lucrezi in acest mediu?
Cezar Paul Diaconescu: Fatalitatea a facut sa incep chiar din prima zi in „mediul corporatist”, daca putem denumi astfel cea mai mare societate de avocati de la acea vreme si cred ca si de acum. A fost, desigur, o oportunitate fantastica, macar sub aspectul curiozitatii, daca nu din alte motive. Cred ca perceptia este un pic gresita. Marile societati de avocati nu au o corespondenta – ca tip de organizare – in marile corporatii. Exista foarte mici similaritati, in ceea ce priveste rangurile profesionale interne si raportarile, dar cam atat. Probabil unul dintre castiguri a fost intalnirea cu avocatura standardizata, in cea mai mare parte in avocatura de consultanta si evitarea acestui stil de lucru in prezent. Daca un mare avocat critica nu demult ceea ce domnia sa denumea „manelizarea” avocaturii, eu imi permit sa fac o critica „standardizarii avocaturii”. Tendinta, de exemplu, este de avea anumite structuri standard pe anumite contracte si abordari standard in general in tranzactii, care tind sa transforme avocatii care o practica in niste auditori foarte rigurosi, dar care devin victimele unei rutine permanente. Din pacate, o astfel de tendinta isi face simtita prezenta si in avocatura de instanta. De la folosirea unor stereotipuri in toate cererile de chemare in judecata sau acte de procedura (in privinta unora devenind chiar un trade-mark folosirea anumitor sintagme) pana la pledoarii standard in penal, de tipul „orientarii pedepsei spre minimul special, tinand cont de circumstantele personale…”, practici care omoara creativitatea, partea de poezie, de drama din avocatura si o reduc la reproducerea mecanica, tehnica a unor texte, mai mult sau mai putin aplicabile.
Alina Matei: Și virarea spre Insolventa cum s-a produs? Cand ti-ai permis ragazul de a vizualiza drumul spre aceasta deosebit de interesanta ramura de drept?
Cezar Paul Diaconescu: Fatalitatea (rade) a facut din nou sa am colaborari cu o societatea care avea foarte multe dosare in aceasta materie, numarul insolventelor crescand de la an la an, incepand cu 2008. Societati care nici nu profesau deloc in materie si-au deschis departamente de litigii, care in realitatea isi desfasurau activitate in materie de insolventa. Aparent, poate parea un tip de disputa care tinde tot spre standardizare, insa lucrurile stau exact invers. Pastrand definitia unui reputat doctrinar care definea insolventa ca un cumul de procese in cadrul aceluiasi proces, insolventa te plimba practic cam prin toata materia, de la procedura in fata primei instante la procedura interventiei, la cai de atac si pana la dreptul penal.
Alina Matei: Insolvența este rudă bună cu dreptul comercial, dar nici tentele penale nu lipsesc. Ca practician în insolvență ai o mică vanitate că se pot salva firme în foarte multe feluri?
Cezar Paul Diaconescu: Sunt diverse situatiile in care se desfasoara o procedura penala in paralel. Din pacate, aici pot sa spun ca instantele se plaseaza mereu la una din cele doua extreme, fie aceea in care nu suspenda sub nicio forma si in nicio etapa procesul pentru a tine cont de concluziile unei instante penale, fie asistam la abuzuri cu instituiri de sechestre si alte masuri care fac sa se prelungeasca la infinit procedurile. Am cunoscut astfel de proceduri care dateaza inca de acum 15 ani, aspect absolut socant. Devierea spre penal a venit relativ firesc in contextul dezvoltarii unei practici de penal a biroului nostru si chiar a unei specializari sa ii zicem in drept penal militar, in sensul reprezentarii de cadre militare in fata parchetelor si instantelor militare in legatura cu diverse infractiuni. Practica noastra a devenit una recunoscuta, devenind in acest an una dintre practicile agreate de Ambasada Germaniei din Bucuresti.
Piata a cunoscut si reorganizari de succes, nu putine. Se face o greseala in opinia mea in sensul in care reorganizarile sunt aratate sub forma unui procent, care este relativ mic. Asa si trebuie sa fie, reorganizarile constituind exceptia. Cred ca trebuie sa ne punem intrebari de genul de ce sunt atat de putine masurile preventive, cunoscute si in legislatia anterioara, de ce nu sunt popularizate si, in ceea ce priveste reorganizarile, care este procentul de reusita dintre cele admise. Cred ca exista o lipsa mare de economisti, veritabili specialisti in restructurari care se reflecta si intr-o lipsa de echipe mixte in cadrul formelor de organizare a practicienilor in insolventa. Iar economistii existenti se limiteaza, din nou, la formule standard incepand deja cu raportul asupra cauzelor, de tipul „criza economica”, „contextul economic actual” uneori si in cel mult cateva fraze. Cred ca odata cu intarirea cadrelor cu forte proaspete din randul economistilor cu practica sau specializare in restructurari lucrurile acestea vor disparea. In ceea ce ma priveste, avand in vedere calitatea de partener local al grupului international BLPA Restructuring si Bunk Alliance abordarea se face aproape mereu din perspectiva cauzelor, orice analiza cu privire la posibilitatile de restructurare fiind facuta de economistii nostri plecand de la aceste realitati; mai multe detalii se vor discuta in cadrul conferintei si intalnirilor care vor avea loc in Frankfurt si Worms alaturi de membrii retelei noastre.
Alina Matei: Care este sprijinul constant pentru avocati? Dar pentru tine? Sau nu exista asa ceva, ci e doar in capul nostru?
Cezar Paul Diaconescu: Cred ca fiecare are un ideal, profesional sau general, care il tine motivat pe tot parcursul exercitarii profesiei.
Alina Matei: O carte buna, dar buna rau de tot, pe care ai citit-o. Uite, eu iti recomand SF-urile din seria ”Razboiul batranilor.”
Cezar Paul Diaconescu: Este mai veche, dar probabil o veti citi cu sufletul la gura: ”Eros, magie si asasinarea profesorului Culianu” de Ted Anton.
Alina Matei: In vacanta spre…?
Cezar Paul Diaconescu: Probabil abia in iarna, nu stiu sigur unde.
Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.
Cezar Paul Diaconescu: Intrati pe JURIDICE.ro, ramaneti informati!
Alina Matei: Multumesc pentru ca ai stat de vorba cu mine.
Cezar Paul Diaconescu: Placerea a fost si de partea mea, va multumesc si sper sa ne mai auzim.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
