Secţiuni » Sistemul judiciar » Alegeri CSM
Alegeri CSM
 1 comentariu

Andrea Chiș: Cred în transparență
20.09.2016 | Alina MATEI

Secţiuni: Alegeri CSM, Interviuri, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Andrea Chiş

Andrea Chiş

Alina Matei: Mulțumesc, Andrea, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu pentru cititorii Juridicelor despre alegerile CSM şi candidatura ta. Mai întâi, când a încolţit gândul candidaturii pentru Consiliu? Am citit în proiect că te-ai consultat cu colegii tăi judecători de la Curtea de Apel Cluj.

Andrea Chiş: Eu îți mulțumesc, Alina, pentru oportunitatea oferită de a răspunde unor întrebări pe care, cu siguranță, și colegii mei judecători de la curțile de apel și le pun în legătură cu candidatura mea pentru CSM. Mulțumesc pentru aplecarea asupra proiectului, întrebările adresate fiind o plăcută provocare pentru a dezvolta ideile expuse deja. Voi fi directă și sinceră, cum sunt de obicei.

Am ajuns la un punct  al carierei mele în care mă consider realizată profesional deplin. Sunt judecător de 22 de ani, de când am terminat facultatea și îmi place foarte mult ceea ce fac. Mă simt bine în sala de judecată, mă simt bine soluționând problemele, umane și juridice, din dosare. Îmi place să învăț continuu, să citesc mult și să scriu. Îmi place să transmit ceea ce știu studenților, fiind profesor de drept procesual civil la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. Mulți dintre studenții mei sunt azi judecători pentru că m-au considerat un model. De aceea, așa cum am și scris în proiect, nu consider această candidatură o realizare profesională în sine. O reușită înseamnă să mă împart între București și Cluj, pentru că aici e casa mea și va rămâne, pentru că vreau să mă întorc de unde am plecat. E singura garanție că vreau cu adevărat să îmbunătățesc condițiile în care lucrează colegii mei, nu doar cei din Cluj, ci toți.

Toate acestea, aparent, ar pleda în favoarea unui răspuns negativ. Dacă mi-e așa de bine, de ce să vreau să-mi schimb viața într-un mod atât de radical? Răspunsul este pozitiv, totuși, pentru că acum mă simt pregătită să iau și acest taur de coarne, pentru că cred că a venit timpul să mă implic în problemele sistemului judiciar de pe o poziție care să-mi permită luarea deciziilor, și nu doar una din care să cer altora să ia decizii pentru mine și pentru colegii mei. De ce aș vrea asta? Pentru că, după ce mi-am determinat studenții să se facă judecători, vreau să-mi conving colegii să nu se pensioneze atunci când împlinesc vechimea de 25 de ani în magistratură, așa cum legea le-o permite. Pentru că vreau să păstrăm pentru magistratură acei judecători care sunt la maxim potențial în carieră, și aceasta nu doar pentru ei, ci, mai ales, pentru cei care vin în fața lor pentru a primi o hotărâre – soluție la problemele lor. Suntem, din câte știu, singura țară în care judecătorii pleacă din sistem înainte de vreme. De ce fac asta? Pentru că obosesc lucrând în condiții improprii, gestionând un volum imens de muncă, sacrificând viața personală și timpul ce trebuie dedicat familiei sau altor activități. Pleacă pentru că nu se simt apărați de CSM, care ar trebui să fie tamponul dintre ei și restul puterilor statului, între ei și presa care îi hulește de multe ori pe nedrept, atacându-i în special prin generalizări.

Cred că am experiența profesională necesară pentru ca o pauză din activitatea de judecată de o durată atât de mare (mandatul fiind, așa cum știi, de 6 ani) să nu perturbe semnificativ posibilitatea mea de a reveni de unde am plecat. Nu vreau să folosesc acest post ca o trambulină spre altele, ci vreau să mă întorc știind că am făcut ceva bun între timp. E, dacă vrei, din acest motiv, încă un exercițiu de modestie, valoare pe care o consider esențială într-o funcție publică și pe care o transmit studenților.

Înainte să fac acest pas, mi-am consultat colegii judecători de la Curtea de Apel Cluj, pentru că, așa cum am mai spus, votul de încredere al celor care mă cunosc cel mai bine, lucrând cu mine cot la cot, mă putea motiva să merg mai departe. Mi-am consultat colegii pentru că cred mult și într-o altă valoare, transparența, lucru care a lipsit, din păcate, din activitatea actualului CSM, care lipsește din proiecte pentru funcții de conducere, din evaluarea integrității judecătorilor care vor să promoveze la Înalta Curte de Casație și Justiție și din multe alte chestiuni care afectează cariera judecătorului.

Cred, știu, că, în această cursă, nu e vorba despre mine sau despre vreun alt candidat, ci despre cei care aleg. Lor trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea din ce să aleagă. Fiecare candidat vine cu o propunere, persoana sa și proiectul său, iar cei care aleg vor spune dacă este sau nu ceea ce-și doresc.

Tocmai pentru ca toți colegii mei de la curțile de apel să aleagă în cunoștință de cauză, mă voi duce la fiecare curte să-i întâlnesc, să-i cunosc și să-i rog să nu ezite să mă consulte în legătură cu problemele în care pot să-i ajut, indiferent de rezultatul votului. Vreau să conving colegii mei din țară de deschiderea mea spre comunicare, așa cum mi-am convins colegii de la instanța la care funcționez, studenții, colegii din alte profesii juridice. Invit toți candidații să o facă. Tot în virtutea transperenței, le-am propus deja să mergem împreună, însă nu s-a ajuns la un consens. Eu sunt în continuare deschisă să-i întâlnesc oriunde pe parcursul drumului meu. Voi face public calendarul meu în cel mai scurt termen, în urma comunicării și discutării acestuia cu conducerile curților de apel. M-aș bucura ca site-ul juridice.ro să mă ajute în acest demers.

Cred că o candidatura onestă va beneficia de un vot onest.

Alina Matei: A fi membru CSM înseamnă a purta alte veştminte decât a fi judecător, şi nu mă refer la tendinţele din revistele de modă. Ce te recomandă pentru calitatea de membru CSM?

Andrea Chiş: Cred că mă recomandă tot ceea ce am făcut până acum. Nici nu s-ar putea altfel. Trecutul profesional și personal este garanția că voi face ce promit și că o astfel de funcție nu mă va schimba, că ea nu mă va îndepărta, ci, dimpotrivă, mă va lega și mai mult de cei care m-au ales și de cei pe care îi reprezint în general.

Sunt judecător de foarte mulți ani, am practicat dreptul fiind doar judecător. Am promovat în funcții de execuție doar pe baza unor examene transparente. Am activat în asociații profesionale și am ridicat vocea, atunci când a fost nevoie, pentru apărarea sistemului.

Sunt și profesor de drept. Transmit studenților nu doar cunoștințele acumulate ca practician și pedagog, ci și valorile și principiile care îmi călăuzesc viața.

Sunt un judecător și un profesor onest, așa cum rezultă din comunicarea cu colegii care m-au desemnat candidat și studenții care în foarte mulți ani m-au ales decan de suflet, fiind un adevărat mentor pentru unii. An de an, tot mai mulți promovează examenul de admitere la INM. De doi ani, studenții mei au intrat pe primul loc. Am avut și un șef de promoție la INM. Mulți dintre ei mi-au scris după ce au aflat de candidatura mea, urându-mi succes și confirmându-mi încă o dată că am avut dreptate în a face acest demers. Dacă voi fi aleasă, voi fi reprezentantul tuturor judecătorilor, nu doar al celor care au dreptul să mă voteze, așa că voi putea să implic și în cariera tinerilor judecători, care sunt viitorul justiției, viitor despre care trebuie să ne asigurăm că va fi unul mai bun, indiferent de mărimea pașilor cu care ne îndreptăm spre el.

Am avut întotdeauna o bună comunicare și cu celelalte profesii juridice, nu doar în sala de judecată, ci și în afara ei, organizând și seminarii comune de comunicare. Am fost preocupată în a urma cursuri de comunicare, nu doar cele organizate în cadrul perfecționării profesionale continue prin INM, tocmai pentru a avea conștient, și nu doar intuitiv și din educația generală, instrumentele pentru a comunica cu oricine, inclusiv cu presa.

Rezumând, aș spune că ceea ce mă recomandă este deschiderea mea spre oameni, respectul pentru valori, acceptarea provocărilor și preocuparea pentru soluții reale și durabile, plăcerea unei comunicări eficiente, îndreptate spre rezultat, modul clar de exprimare, oral și în scris.

Unii îmi caută schelete în dulap. Îi înțeleg, pentru că e în firea unora. Eu am căutat și nu mi-am găsit, dar s-ar putea ca unii să aibă destulă imaginație și determinare să o facă.

Alina Matei: Eşti un judecător altfel. De altfel, ca şi om, eşti altfel decât majoritatea. Îţi asumi profesia de judecător, îţi asumi predatul la facultate, nu ai frică să pleci în vacanţe singură. Şuieratul motocicletei este un fel de „I will always love you” interpretat de Whitney Houston. Te vei simţi în largul tău ca membru CSM? Cum vezi misiunea membrilor CSM? S-au făcut suficiente experimente cu actualul CSM?

Andrea Chiş: Sunt altfel, dar a fi altfel nu înseamnă pentru mine a fi o singuratică. Nu stau izolată într-un turn de fildeș, ci trăiesc printre oameni – familie, colegi, studenți, prieteni, oameni obișnuiți. A fi altfel înseamnă pentru mine a avea soluții soluții pragmatice și inovatoare pentru orice, în viața personală și profesională. De exemplu, am scris o carte despre rolul judecătorului, ca să încurajez activismul judecătorului. Am scris în ea și că ceea ce determină judecători diferiți să dea soluții diferite sunt valorile lor, cauză a practicii neunitare la care nu ne-am gândit înainte. Tocmai de aceea cred că e necesar un Cod etic liber asumat de judecători, așa cum scriu în proiect, pentru a identifica, defini și înțelege foarte bine valorile specifice profesiei.

Mă voi simți în largul meu în CSM pentru simplul fapt că eu mă simt în largul meu oriunde. Îmi creez climatul necesar. De aceea pot călători singură. Pot comunica cu oricine, dacă îmi propun. O fac și intuitiv, și conștient. Pot determina oameni care nu mă plac la prima vedere să-mi accepte ideile. Nu prin manipulare, ca să nu fiu greșit înțeleasă, ci prin valorificarea calităților lor. Nu pot schimba oamenii, dar pot schimba raportarea mea la ei. De aceea pot comunica cu oricine și nu mă simt stingheră nicăieri. Voi dovedi asta în drumul meu pentru a-mi întâlni colegii de la curți.

Eu văd misiunea principală a membrilor CSM ca fiind aceea de a asigura colegilor judecători confortul necesar pentru a-și face treaba. Asta, dacă ar fi să enumăr doar câteva din soluțiile propuse în proiect, ar însemna să gestioneze toate bugetele justiției (CSM, ÎCCJ, alte instanțe, DNA, alte parchete); să reglementeze programul de muncă al judecătorului pentru ca acesta să fie cu adevărat flexibil și să-i permită să lucreze în orele în care este cel mai eficient; să transparentizeze procedurile de promovare în funcții de execuție și de conducere; să se sesizeze din oficiu în cazul imixtiunilor din interiorul sau exteriorul sistemului sau, cel puțin, să soluționeze în termen optim și previzibil, sesizările de apărare a reputației sau a independenței; să asigure cunoașterea jurisprudenței în disciplinar și etică; să aibă o mai bună comunicare cu judecătorii și cu celelalte profesii juridice. Desigur, aceasta înseamnă și sancționarea disciplinară a celor care se abat de la regulile vieții de judecător. În plus, în unele instanțe există colegi cu deficiențe grave în comunicarea cu ceilalți colegi, precum și cu participanții la activitatea de judecată. Acest tip de colegi creează un climat în care nu se poate lucra în liniște. Aceștia, de regulă, în loc să fie sancționați în vreun fel, ajung să fie privilegiați față de ceilalți, doar ca să-i lase în pace. Cred că este nevoie și de o regândire a evaluării profesionale, inclusiv sub acest aspect al abilităților de comunicare ale fiecărui judecător, nu doar ale celor cu funcții de conducere, cum este în actualul ghid de evaluare. Un calificativ nesatisfăcător de două ori la acest criteriu sau nepromovarea examenului în această materie după prima evaluare nefavorabilă ar trebui să fie sufieciente pentru excluderea din magistratură. Stă în puterea CSM să adopte un ghid adecvat, care să stabilească în mod explicit necesitatea ca, în vederea obținerii calificativului general de cel puțin satisfăcător, judecătorul să trebuiască să obțină acest calificativ la fiecare criteriu de evaluare.

Alina Matei: Care sunt problemele judecătorilor de la curţile de apel? Ce îşi doresc aceştia de la CSM?

Andrea Chiş: Unele dintre aceste probleme le-am enumerat deja răspunzând la întrebarea privind misiunea membrilor CSM, pentru că în primul rând la acestea am căutat să răspund în proiect. Cred că mai pot fi adăugate și altele, un proiect fiind întotdeauna perfectibil. Tot timpul primești sugestii de la colegi sau îți vin pur și simplu informații sau se ivesc probleme noi, la care trebuie să găsești soluții. Eu cred că judecătorii curților de apel sunt judecători cu experiență, profesioniști specializați, calificați în diverse domenii ale dreptului. Uneori, însă, suntem puși în situația de a face muncă sub nivelul nostru de pregătire. Dau un exemplu simplu, acela al dosarelor repetitive, cum ar fi cele privind taxele de mediu. Cauzele de acest tip sunt numeroase, dar nu complexe, însă cu date și cifre care trebuie observate și care iau mult din timpul prețios al judecătorului calificat. Trebuie găsite căi pentru a delega grefierilor (al căror număr trebuie sporit în acest scop) activitatea de studiu și întocmire a fișelor în cazul dosarelor mai puțin complexe. De asemenea, cred că judecătorii curților de apel ar aprecia organizarea unor întâlniri cu colegii de la ÎCCJ având aceeași specializare (după modelul întâlnirilor trimestriale cu colegii de la instanțele inferioare din raza curții, în vederea uniformizării jurisprudenței), legăturile dintre instanța supremă și celelalte instanțe fiind foarte puțin întreținute în acest moment. Cred că este necesară preluarea la nivelul întregii țări a programului-pilot de accesare electronică a dosarelor, practicat cu succes la Cluj. Mai cred că judecătorii curților de apel așteaptă de la viitorul CSM să aibă o activitate mai transparentă, o ordine de zi care să fie inteligibilă, și nu doar discutarea unor note ale direcțiilor de specialitate. Aceste note ar trebui să fie disponibile în timp util și altor participanți la ședințe decât membrii CSM. CSM ar trebui să fie mai responsabil și să nu se limiteze să-și însușească aceste note. Cred că ar trebui să existe criterii mai clare privind stabilirea ordinii de zi, după modelul ședințelor de judecată, în prezent fiind exclusiv la latitudinea președintelui CSM dacă pune sau nu pe ordinea de zi discutarea unei probleme despre care ceilalți membri ar putea să nu aibă măcar cunoștință. Ar mai trebui ca viitorul CSM să aibă o mai bună comunicare cu instanțele, membrii săi să nu se limiteze la vizitarea instanțelor doar cu ocazia bilanțurilor anuale. Trebuie îmbunătățită și comunicarea cu asociațiile profesionale. Și exemplele ar putea continua. Cel mai important lucru nu este să identific aici și acum toate problemele, ci să nu încetez să le ascult, atunci când colegii le semnalează și să nu obosesc să găsesc soluții pentru rezolvarea lor.

Alina Matei: Şi cum vei putea, ca şi membru CSM, să vorbeşti prin fapte, cum vei face lucrurile ce se cuvin? Să nu uităm că membri CSM votează la secret…

Andrea Chiş: Votul este secret, dar dezbaterile nu, decât în cazuri de excepție, deci opinia fiecărui membru poate fi cunoscută. E mai grav când aceasta nu se regăsește în vot. Cred că votul secret este necesar în cazul în care vizează persoanele și nici măcar atunci nu ar trebui să fie obligatoriu. E o măsură de protecție a membrilor CSM, la care aceștia ar putea renunța. Poate nu ar strica să existe și opinii separate motivate, după modelul hotărilor judecătorești sau ale deciziilor Curții Constituționale. Ar transparentiza activitatea membrilor CSM și a consiliului în ansamblu.

În legătură cu votul secret sau public, îmi amintesc o întâmplare concretă din viața mea de judecător. La un moment dat, legea de organizare judiciară prevedea că din colegiul de conducere al curții de apel fac parte toate persoanele cu funcții de conducere și un singur judecător fără funcție, ales de adunarea generală. Eu am fost acel judecător ales, deși eram doar de 6 luni la curtea de apel și mă aflam în ședință de judecată în timpul desfășurării adunării generale, aflând ulterior că m-am bucurat de o astfel de încredere din partea colegilor, care m-au propus și ales în lipsă. Tocmai pentru că am fost astfel investită, în prima ședință a colegiului, am pus problema votului public, cu consemnarea acestuia în procesul verbal al ședinței, pentru a putea da socoteală celor care m-au ales. Am convins colegiul la acel moment, deși votul privind propunerea mea a fost unul strâns. Cred că cine nu are nimic pe conștiință, își asumă orice decizie pe care o ia în mod deschis. Și mai cred că cine știe să comunice corespunzător poate convinge chiar un mediu parțial ostil.

Alina Matei: Consiliul să se ocupe de bugetul instanţelor? Aşa eşti de părere în proiect. Păi Consiliu strigă să se ocupe ICCJ, ICCJ zice că nu poate încă, desi scrie în lege. Ministerul Justiţiei nu lasă din mână bugetul instanţelor, deşi parchetele sunt capabile să gestioneze singure bugetul… Iată că nimeni nu îşi ascunde opiniile, din contră, fiecare instituţie aduce argumente că e bine aşa cum argumentează. Legiuitorul şi el stă într-un picior, indecis, tot amână momentul.

Andrea Chiş: Cred că am spus deja tot în legătură cu acest lucru în proiect și în răspunsul la o întrebare anterioară. În proiect, am sesizat pericolul interpretării diferite a actelor normative privind salarizarea magistraților de către diferiți ordonatori principali de credite (avem cinci în total în sistemul judiciar), problema acutinzându-se ulterior ca urmare a ordinului Procurorului General privind egalizarea salariilor procurorilor. La același statut, trebuie să avem salarizare egală și să ni se asigure în egală măsură condiții de muncă adecvate. De aceea, doar CSM poate fi, prin președinte, ordonator principal de credite pentru toate bugetele, inclusiv cel al ÎCCJ, și nu ÎCCJ, cum se prevede în articolul din legea de organizare judiciară a cărui intrare în vigoare este sistematic prorogată. ÎCCJ nu vrea să preia bugetul instanțelor. Am avut un ministru al justiției fost judecător la ÎCCJ, doamna judecător Mona Pivniceru, care s-a oferit să predea bugetul instanțelor și personalul din minister care se ocupa de administrarea lui către ÎCCJ, însă a fost refuzată de această instituție, care nu a dorit să se încarce cu această atribuție.

Alina Matei: Obiectivele mari sunt sparte, în proiect, în paşi mici care pot fi făcuţi începând de foarte repede. Cine să se ocupe de implementarea lor? Trebuie oameni pregătiţi, instruiţi, care să nu calce de două ori într-un loc. Sunt voci care cred că magistraţii detaşaţi (fie la CSM, fie la Ministerul de Interne) nu că fac de râs statutul magistratului, dar nici mult nu mai au. Mor de dragul vorbelor lui Mark Twain: tunetul e foarte impresionant, dar treaba o face trăsnetul.

Andrea Chiş: Am pus în proiect chestiuni care m-au preocupat de-a lungul carierei mele, ceea ce, cred eu, reprezintă o garanție a împlinirii lor, dovedind perseverență în realizarea obiectivelor pe care mi le propun. Nu am stabilit termene de realizare, pentru că am văzut că unii membri ai actualului consiliu au pus termene scurte pentru obiective ușor de dus la îndeplinire și totuși nu le-au realizat, decât, eventual, ulterior, și la presiuni exeterioare, în special din partea asociațiilor profesionale. Răspunsul meu este că de implementarea proiectelor trebuie să se ocupe membrul CSM care le propune, eventual, ajutat de alți membri care doresc să se implice. Ar fi bine ca fiecare dintre cei aleși să monitorizeze și să-și asume îndeplinirea obiectivelor propuse în proiect sau a altora pe care urmează să le propună consiliului, la sugestia colegilor, în cursul mandatului. Cred că e nevoie de personal care să fie în subordinea fiecărui membru și chiar de consilieri, magistrați sau nu (există un fond de rezervă prevăzut de legea de organizare judiciară, pentru a nu prejudicia instanțele sau parcheetele de unde pleacă aceștia), angajați pe bază de concurs, dar nu doar cu implicarea președintelui, cum spune legea privind funcționarea Consiliului, ci și a membrilor CSM interesați în coordonarea activității lor, președintele având posibilitatea să delege unele atribuții membrilor. Nu cred că detașații ne-au făcut de râs pe unde au fost numiți. Asta la modul general. Nu spun că nu au fost și unii care au fost acuzați că ar fi abuzat de funcție, având chiar dosare penale, dar aceștia constituie excepția, în opinia mea. Membrii CSM nu pot lucra singuri, au nevoie de colaboratori pregătiți sau dispuși să învețe cel puțin să se perfecționeze. Eu sunt deja obișnuită să instruiesc, fiind și profesor.

Alina Matei: De ce nu publică CSM proiectele candidaţilor pentru funcţii de conducere la nivelul întregii ţări, aşa cum propui în proiect ca măcar pe cele câştigătoare să le cunoaştem? Sunt publicate doar pentru funcţiile de la Înalta. Oare am regăsi o mireasmă de copy-paste?

Andrea Chiş: Cred că ai pus o întrebare pe care ai conceput-o ca fiind una retorică. S-ar putea să ai dreptate. Oricum, publicarea proiectelor e necesară din două motive, ambele fiind legate de una din valorile mele fundamentale, transparența. Aceasta pentru că, pe de o parte, cel care a câștigat concursul trebuie să implementeze proiectul în cei 3 ani de mandat. Modul în care reușește sau nu să facă asta ar trebui să constituie un criteriu de evaluare a activității manageriale, precum și de promovare a unui viitor examen pentru funcție de conducere. Pe de altă parte, trebuie dată posibilitatea comparării proiectului câștigător cu cel necâștigător, pentru a se elimina orice fel de suspiciuni privind examenul oral de susținere a proiectului. În plus, dacă tot veni vorba de acest examen, trebuie introduse criterii clare de evaluare, evaluarea trebuie făcută pe baza unei fișe care să fie accesibilă ulterior candidatului, ca să știe ce trebuie să corecteze pentru un viitor examen.

Alina Matei: Judecătorii au în prezent un program flexibil de muncă. Simt nevoia unei şi mai mari flexibilizări? Sursa secretă a programului flexibil nu e faptul că a fi judecător e uşor, ci că e foarte greu să fii judecător. Şi atunci judecătorii trebuie să aibă un program flexibil.

Andrea Chiş: Textul privind programul flexibil a fost scos din regulamentul de ordine interioară. Acesta prevede, în art. 5 alin. (3), că programul de lucru al judecătorilor începe, de regulă, la ora 8,00 și se încheie, de regulă, la ora 16,00. Dacă aceasta este regula, mai este programul flexibil? Să nu uităm că absențele nemotivate de la serviciu, în mod repetat constituie abatere disciplinară, conform art. 99 lit. k) din legea statutului, chiar dacă nu ar perturba grav activitatea instanței, cel puțin textul permite și o astfel de interpretare, după modul în care este formulat. Cred că judecătorul trebuie să fie lăsat să lucreze în orele în care este eficient, în locul în care poate lucra cel mai eficient, care poate fi acasă sau oriunde se simte bine, cu excepția studiului dosarului, care nu poate fi scos în afara instanței. Știu că atunci când a fost introdus programul flexibil în ROI, au existat neînțelegeri în legătură cu implementarea sa, motiv pentru care s-a revenit asupra lui. Eu cred că soluția nu este un program „de regulă” fix, ci reglementarea cât mai exactă a perioadelor de timp în care judecătorul trebuie să fie în incinta instanței. Nu vorbesc aici doar de prezența în ședința de judecată, care este o cerință indiscutabilă, ci și, de exemplu, de previzibilitatea ședințelor de secție, acestea putând fi întrunite și ad hoc, potrivit regulamentului, în anumite condiții. S-ar putea reglementa obligativitatea stabilirii lor în anumite zile ale săptămânii, judecătorul putând, astfel, să se aștepte să fie chemat la serviciu în timpul programului de lucru, chiar dacă și-a propus să lucreze acasă.

Alina Matei: Cod de etică al judecătorilor. Hm… Păi nu e o cerinţă subînţeleasă ca etica să călăuzească viaţa (privată şi profesională) a judecătorilor?

Andrea Chiş: Este general cunoscut că judecătorii trebuie să acționeze după un cod de conduită cuprinzând standarde minime, care trebuie cunoscute nu doar de judecători, ci și de cei pentru care înfăptuiesc activitatea de judecată, pentru ca aceștia să știe ce pot pretinde judecătorului. Judecătorii pot fi considerați oarecum ca o busolă morală pentru ceilalți. Morala înseamnă reguli de conduită general acceptate de societate, care determină ce e bun sau rău, ce e fair sau nu, onest sau lipsit de onestitate etc., neavând vreo legătură cu profesia. Etica înseamnă, în limbaj modern, caracterul sau valorile fundamentale ale unei persoane, grup de persoane, organizații, corporații etc. Etica profesională constituie un set de reguli care trebuie să ghideze profesionistul. Oamenii, judecătorii, așa cum am mai spus deja, pot avea diferite valori sau o ordine diferită a importanței acestora. În puținele cazuri, în situația judecătorului, atunci când există o neconcordanță între propriile sale valori morale și cele privind conduita profesională, acestea din urmă trebuie să prevaleze. Sau poate încerca să le schimbe, în urma unei dezbateri adecvate, pe măsură ce societatea se schimbă. Ceea ce ieri era inacceptabil, azi poate fi general acceptat. Nu voi da decât cel mai banal exemplu, relațiile dintre viitori soți anterior încheierii căsătoriei.

Mai spun că un Cod etic trebuie adoptat de CSM cu consultarea judecătorilor, care știu cel mai bine care sunt valorile profesiei lor și cu colaborarea unor profesioniști din alte profesii sau experți în etici profesionale.

Alina Matei: Ca şi activitate, vei prefera să şi judeci şi să vii la CSM doar la şedinţe, aşa cum procedau foarte mulţi membri ai Consiliului, dar nu din mandatul acesta, sau să ai activitate permanentă?

Andrea Chiş: Cred că e foarte greu să nu intri în ședință de judecată timp de 6 ani. Nu doar pentru că îți lipsește (mie îmi place foarte mult să intru în ședință, acela e maximul muncii mele), ci și pentru că există pericolul unei deprofesionalizări, motiv pentru care membrul CSM trebuie să fie un profesionist capabil să se adapteze ușor noutăților legislative. Totuși, personal cred că nu e bine ca membrul CSM să rămână la dispoziția conducerii unei anumite instanțe în scopul de a fi repartizat în ședințe de judecată. Aceasta, desigur, dacă nu este președinte de instanță care se suspendă din funcție, așa cum îi permite legea privind funcționarea consiliului și  este delegat altcineva în timpul mandatului, pentru a păstra controlul asupra instanței respective. Această chestiune a fost amplu dezbătută în timpul alegerilor pentru actualul CSM și încă nu e rezolvată. Oricum, judecătorul membru CSM nu ar avea cum să intre în ședințe în fiecare săptămână, ci eventual, o dată pe lună, ceea ce ar crea mai multe probleme instanței decât ar ajuta-o. Aceasta pentru că nu ar permite aducerea unui judecător din fondul de rezervă (art. 134 ind. 1 din Legea nr. 304/2004 privind de organizarea judiciară) și pentru că ar însemna crearea unui complet distinct pentru membrul CSM, cu incomodarea altor colegi în cazul completelor colegiale (care reprezintă regula la curțile de apel). În plus, din perspectiva justițiabilului, ar însemna acordarea unor termene lungi, contravenind dispozițiilor privind soluționare cauzelor în termen optim și previzibil.

Alina Matei: Printre candidaţi se află mulţi conducători de curţi de apel. De ce să trimită în CSM un judecător altfel, aşa cum eşti tu?

Andrea Chiş: Cred că în CSM, ca și în colegiile de conducere ale instanțelor, trebuie să existe oameni cu funcții de conducere, familiarizați cu managementul, dar și judecători fără funcții, care să le atragă atenția asupra unor derapaje, care comunică în continuare cu cei care i-au ales la un nivel mai colegial decât o face președintele instanței și care uneori au ochi mai buni să vadă și urechi mai bune să asculte problemele celorlalți și chiar soluții mai bune pentru rezolvarea lor, tocmai datorită nerutinării. Colegii mei candidați din partea curților de apel sunt toți președinți de instanțe. Asta nu înseamnă că nu suntem oricare dintre noi capabili să ascultăm doleanțele colegilor. Spun doar că, atunci când ai de ales, e mai bine să alegi cât mai divers, pentru că îți sporești șansele să fii înțeles.

Alina Matei: Mulţumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.

Andrea Chiş: Eu îți mulțumesc încă o dată pentru oportunitatea oferită și caracterul plăcut provocator intelectual al întrebărilor puse.

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti