Ioan Schiau: Despre patrimoniul de afectaţiune profesională
28 septembrie 2016 | Cosmina SIMA
Dr. Ioan Schiau a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 6/2016 articolul intitulat „Despre patrimoniul de afectaţiune profesională”.
Art. 31 alin. (1) C. civ. statuează faptul că „Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia”. Acest principiu al unicității patrimoniului este încălcat, în aparență, de regula divizibilității patrimoniului, prin care se îngăduie ca patrimoniul să facă obiectul unei diviziuni sau afectațiuni. Dar nu este vorba de o adevărată excepție, întrucât prin diviziune nu rezultă mai multe patrimonii, ci mai multe mase patrimoniale distincte. În art. 33 C. civ. se face trimitere la patrimoniul de afectațiune destinat exercitării unei profesii autorizate, făcându-se distincție între titularii acestuia, denumind drept patrimoniu profesional individual acea masă patrimonială afectată exercitării individuale, de către o persoană fizică, a unei profesii. În schimb, atunci când profesia este exercitată în mod colectiv, de către o asociaţie, s-ar putea vorbi de un patrimoniu profesional colectiv.
Constituirea patrimoniului profesional individual se stabilește prin actul încheiat de titular, cu respectarea condițiilor de formă și de publicitate prevăzute de lege, conform art. 33 C. civ. Legea permite, însă, ca bunurile să circule între masele patrimoniale, impunând condiții de formă și de fond. În privința formei, transferul intrapatrimonial nu este considerat o înstrăinare, deci nu este necesară îndeplinirea altor condiții decât cele cerute pentru constituirea sa. Cât privește condițiile de fond, acestea se concretizează în aceea că transferul nu trebuie să prejudicieze drepturile creditorilor născute asupra fiecăreia dintre masele patrimoniale. Art. 2324 C. civ. este acela care lămurește problema realizării creanțelor creditorilor în cazul existenței mai multor mase patrimoniale, aparținând aceluiași debitor. Autorul mai subliniază că legiuitorul face o distincție clară între masa patrimonială, care conține atât elemente de activ, cât și de pasiv, și universalitatea de fapt, care cuprinde doar activul patrimonial (spre exemplu, fondul de comerț).
Patrimoniul profesional individual este o specie a patrimoniului de afectațiune. El este definit de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 44/2008 ca fiind „totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora”. Spre deosebire de fondul de comerț, patrimoniul de afectațiune include și drepturile și obligațiile persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, drepturi şi obligaţii născute din exploatarea întreprinderii sau dedicate exploatării acesteia.
În Statutul profesiei de avocat este reglementată posibilitatea constituirii unui patrimoniu profesional afectat exercițiului profesiei de avocat. Acest patrimoniu va fi alcătuit din bunuri corporale, în numerar sau în natură, și bunuri incorporale, dobândite de forma de exercitare a profesiei de avocat, cu orice titlu, pe durata funcționării sale. Fiind un patrimoniu ce poate avea caracter individual sau comun, patrimoniul profesional va fi fie o masă patrimonială constituită pentru exercitarea individuală a profesiei, fie un cumul de mase patrimoniale puse în comun de cabinete grupate sau asociate ori care constituie contribuţia asociaţilor unei societăţi civile profesionale. Patrimoniul de afectațiune reglementat de Statut are ca funcție principală garantarea obligațiilor și răspunderilor asumate de către avocați. Nu este înlăturată astfel, însă, răspunderea personală a avocaților, exceptând societatea profesională cu răspundere limitată.
În concluzie, autorul consideră că patrimoniul profesional poate fi, alternativ: o modalitate de protecţie a profesionistului contra efectului răspunderii nelimitate faţă de creditorii ce ar rezulta din exploatarea întreprinderii sale; un mod de prioritizare a urmării bunurilor debitorului, patrimoniul profesional constituind o barieră în faţa executării bunurilor din patrimoniul personal; o cale de separare a creditorilor profesionali de cei particulari, întrucât, pe perioada cât există afectaţiunea specială, aceste categorii de creditori nu pot interfera.
