ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
18 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Parlamentul blochează Justiția pentru un fost ministru
21.09.2016 | Cristi DANILEȚ


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Din nou Parlamentul împiedică începerea urmăririi penale cu privire la un ministru sau fost ministru. Aceasta înseamnă că nu se poate face cercetarea mai departe pentru a se stabili vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane. Începerea urmăririi penale ar însemna doar deschiderea cadrului procesual în care se pot strânge legal probe şi persoana vizată şi-ar exprima poziţia faţă de fapta în care a fost implicată. În final, un judecător este împiedicat să stabilească asupra acestui aspect, pentru a se înfăptui justiţia, singura garanţie a respectării drepturilor şi libertăţilor omului şi restabilirii ordinii de drept în comunitate.

În aceste condiţii, Justiţia fiind cea împiedicată a se înfăptui din cauză că o putere politică a statului se opune, consider că este un conflict constituţional între puteri, Puterea Legislativă subrogându-se în atribuţiile Puterii Judecătoreşti cu privire la un membru din Puterea Executivă.

Pentru aceste motive, astăzi am solicitat colegilor din CSM – autoritate obligată prin Constituţie să garanteze independenţa justiţie – să reflecteze asupra necesităţii de a se formula de către Preşedintele CSM o sesizare la Curtea Constituţională a României pentru conflict între puteri, punându-se pe tapet toate cauzele similare din ultimii ani.
Consider că nu este firesc ca dosarele judiciare privind anumite persoane să ajungă la parlamentari şi să fie dezbătute în mod public ca şi cum Parlamentul ar fi o instanţa judecătorească. Afirm ferm că nu este atribuţia Parlamentului de a stabili dacă o anumită persoană a comis ori nu o infracţiune şi dacă este cazul sau nu ca o anumită persoană să fie trasă la răspundere penală.

În faţa legii toţi oamenii trebuie să fie egali. Imunitatea parlamentarilor sau miniştrilor nu poate fi transformată în mod arbitrar în impunitate. Dreptatea este cea care trebuie să domine societatea, nu privilegiile.

Presa: Senatul respinge în Plen cererea PG de începere a urmăririi penale a senatorului, fost ministru, Oprea – Profit. Comisia juridică avizase pozitiv cererea – EvZ.

Judecător dr. Cristi Danileț
Membru CSM

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 18 de comentarii cu privire la articolul “Parlamentul blochează Justiția pentru un fost ministru”

  1. Mihail EMINOVICI spune:

    O situatie tragica…
    Mai marii unjr-isti si amr-isti nu sunt deranjati
    De ce ar fi?
    Ei se invart in astfel de cercuri, uneori merg in studioul unde cei „deasupra legii” din Parlament isi fac propaganda si isi fac si ei reclama…

  2. Niciun articol din Constituţia României nu acordă membrilor guvernului imunitate parlamentară cu privire la investigaţiile criminale (cercetarea penală). Legea răspunderii ministeriale încalcă dispoziţiile constituţionale cu privire la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor. Parchetul, după refuzul Parlamentului de a încuviinţa urmărirea penală, se poate adresa, Înaltei Curţi sau Curţii Constituţionale, după caz, pentru a lipsi de efecte legea neconstituţională. Să înţeleg că nu au făcut acest lucru… încă. Mai e timp totuşi.
    Să ne amintim că procurorii au jurat să apere Constituţia în primul şi în primul rând.
    Prima facie, legea impunităţii criminale a miniştrilor este neconstituţională.
    Procurorii au datoria de a contesta articolele neconstituţionale în virtutea datoriei faţă de societate şi justiţie în general.
    Interesul fiind general public, cred că există posibilitatea ca şi alte entităţi/persoane să poată contesta direct această lege a impunităţii criminale a miniştrilor.
    Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorii şi procurorii depun următorul jurământ: Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!
    Cetăţenii români au dreptul de a fi egali în faţa legii.
    Procurorii au datoria de a apăra Constituţia, care nu permite impunitatea criminală.

    • Mihai COSTACHE spune:

      „Sunt sigur că în cadrul anchetei DNA au fost luate în considerare şi răspunderea acestora”

      Eu nu as fi la fel de sigur de acest fapt. Acuzatia de ucidere din culpa ca unic autor o dovedeste cu prisosinta.

  3. Florin RADU spune:

    Parlamentul „blocheaza justitia” pentru ca dosarul e unul nelegal intocmit.
    De-asta e parlamentul pus acolo, sa reprezinte un filtru impotriva abuzurilor. De-asta s-a inventat imunitatea, in tari civilizate, in urma cu foarte multi ani, iar noi am preluat-o de acolo. In tari civilizate e ok sa exist imunitate, la noi, nu.
    Si apropo, judecatorii nu au imunitate?! E ok ca judecatorii sa aiba imunitate?! Da, e ok. Doar parlamantarii si ministrii, nu e ok sa aiba.
    Revenind: mai intai, dna nu are competenta sa faca u.p. pt infractiunea de ucidere din culpa. Apoi, in dosar este acuzat un om (foarte antipatic, de altfel) in legatura cu care sunt sanse infime sa fie gasit vinovat de ucidere din culpa, dar nu sunt anchetati cei care, sunt sanse foarte mari sa fie gasiti vinovati.

    • Parlamentul are imunitate politică, nu imunitate penală.
      Investigaţia penală (ancheta) nu înseamnă nici judecată şi nici condamnare penală.
      Nici judecătorii nu au imunitate penală.
      Se foloseşte cuvântul „imunitate” pe larg fără să se înţeleagă clar limitele ei.
      În ce îi priveşte pe judecători:
      „Judecătorii care, în exercitarea mandatului, comit fapte care ar fi considerate infracțiuni în orice circumstanțe (de exemplu acceptă mită) nu pot invoca imunitatea într-un proces penal ordinar”
      La fel şi miniştrii. Imunitatea este de ordin politic, nu penal.
      Mă repet: Miniştrii nu beneficiază de un drept de ucidere (din culpă) în virtutea funcţiei lor. Uciderea nu este un drept politic.
      Constituţia nu acordă imunitate faţă de procesul penal. Legea răspunderii miniştrilor care solicită un acord prealabil pentru investigaţia miniştrilor este neconstituţională.
      Miniştrii nu au primit mandat să ucidă, fie şi din culpă.

    • Mihai BULUGEA spune:

      Si parlamentarii care voteaza pentru sau impotriva inceperii urmaririi penale pot fi toti tamplari, sau CAP-isti. De unde sa stie ei daca se impune sau nu inceperea? De unde sa stie ei daca dosarul „e nelegal intocmit”? Ei sunt alesi acolo, nu dau concurs, n-au (toti) studii juridice, n-au experienta in domeniu, deci n-au cum sa fie competenti sa emita vreo parere care sa coste mai mult de 2 bani. Nu vreau sa pronunt cuvantul „caserie”. Ganditi-va ca putea fi omor calificat. Va schimbati parerea daca e omor calificat? E o tampenie inimaginabila sa se extinda o imunitate gandita (prost) pentru infractiuni facute in exercitarea atributiilor de ministru la imunitate pentru orice fapta penala. Oportunitatea urmaririi penale este alta discutie, dar treaba asta cu imunitatea, atat pentru parlamentari cat si pentru ministri, e unul dintre motivele pentru care este atat de scazuta increderea romanilor in Parlament, iar parlamentarii atunci cand sunt chemati sa isi dea cu parerea dupa ureche(interese), pentru vreo chestiune penala de-a unuia dintre colegii lor sau ministri, nu pierd nici o ocazie sa se faca de ras si sa demonstreze ca lipsa de incredere nu e o intamplare.

  4. ARTICOLUL 109 din Constituție:

    (1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
    (2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor . Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    (3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

    Curtea a interpretat, printr-o decizie anterioară, că acest articol se aplică și foștilor miniștri (decizia 665/2007) și a tăiat dispoziția din Lege care stabilea (art. 23 alin. (2)) că:

    (2)Urmărirea penală şi judecarea foştilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 7-11, se efectuează potrivit normelor de procedură penală de drept comun.

    Curtea a statuat că:

    Dacă este neîndoielnic că în funcţie de apartenenţa la Guvern, un membru şi un fost membru al Guvernului se găsesc în situaţii juridice diferite, esenţial, din punctul de vedere care aici interesează, este că în cele două cazuri angajarea răspunderii penale intervine ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni în exercitarea mandatului. Or, Legea privind responsabilitatea ministerială – reţine Curtea, în Decizia nr. 93 din 16 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 28 iunie 2005, cu referire la reglementarea anterioară celei criticate – „instituie o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale de ordin procedural, menite să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului. Această măsură de ocrotire a interesului public subzistă şi după încetarea mandatului membrilor Guvernului, aşa încât este evident că, în privinţa infracţiunilor comise în exerciţiul funcţiei, punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului trebuie să se realizeze cu respectarea aceloraşi norme procedurale”.
    Faţă de cele statuate de Curte, exceptarea foştilor membri ai Guvernului, prin art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999, republicată, de la procedura specială, derogatorie, prevăzută pentru membrii Guvernului, potrivit unui criteriu aleatoriu, stabilit în funcţie de momentul declanşării procedurii în timpul mandatului sau după încetarea acestuia, constituie o încălcare a principiului egalităţii de tratament consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

    Poate va face un reviriment? dacă e sesizată – precum propune domnul Kurtyan?

    Dar oare CEDO ce va zice, dacă părinții victimei se vor adresa Curții de la Strasbourg pentru încălcarea lui art. 2 pe partea procedurală?

    Ar fi interesant un articol de specialitate care să analizeze jurisprudența CEDO incidentă într-o atare situație de fapt, și să afle cât de largă e marja de apreciere a unui stat membru al Convenției, dar și dacă un reviriment jurisprudențial ar aduce atingere drepturilor fundamentale ale celui în detrimentul căruia se întâmplă revirimentul.

    Poate profesorii universitari specializați în drept penal și constituțional/convențional vor scrie niște articole de specialitate referitor la acest subiect.

    • Mai mi se pare că ar trebui stabilit dacă art. 7 alin. (1) din Legea privind răspunderea ministerială este constituțional în măsura în care prin aceste fapte se înțelege inclusiv o acuzație de ucidere din culpă, Curtea Constituțională trebuind astfel să pună în balanță cerințele impuse, pe de o parte, de protecția procedurală a dreptului la viață (interpretat în lumina jurisprudenței CEDO raportat la art. 2 din Convenție) și, pe de altă parte, de art. 109 din Constituție.

      Art. 7
      (1) Intră sub incidenţa prezentei legi faptele săvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor şi care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni.

    • Prevederile constituţionale sunt clare:
      ARTICOLUL 16
      (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
      (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
      Legea nu poate deroga de la principiul constituţional.
      Nu există interes public ca un ministru să fie protejat de o investigaţie pentru ucidere din culpă.
      Uciderea din culpă nu este un drept politic.

      • Ar fi fost interesant dacă DNA realiza totuși începerea urmării penale, și apoi trimitea cauza spre judecată. Astfel ar fi ajuns pe rolul unei instanțe, iar instanța ar fi sesizat Curtea Constituțională.

        În schimb, DNA s-a oprit, considerând astfel implicit că o eventuală ucidere din culpă întâmplată atunci când un ministru (sau fost ministru – pentru că așa a precizat CCR tocmai invocând egalitatea în drepturi) este la lucru echivalează cu „o faptă săvârșită în exercițiul funcției”, deși această sintagmă, dacă ar fi fost interpretată restrictiv (și regula e să se interpreteze restrictiv excepțiile) ar fi putut exclude o eventuală acuză de ucidere din culpă din rândul „faptelor săvârșite în exercițiul funcției”.

        • Cum înţeleg eu, protecţia acordată de „imunitate” este doar la percheziţie sau arestare (sau cum sunt numite eufemistic în România: conducere la secţie, reţinere, mandat de aducere, când, de fapt, toate sunt arestări-lipsiri de libertate). Iar protecţia este doar pentru deciziile politice sau faptele politice sau opiniile politice, din câte ştiu eu, nu pentru infracţiuni de drept comun. Aceste fapte ar fi considerate infracţiuni indiferent de calitatea persoanei sau de indiferent de circumstanţe.
          Prin urmare, consider că nu prea se aplică art. 109 din Constituţie şi nici legea răspunderii ministeriale. Infracţiunile de care este suspect ministrul neavând, în esenţa lor sau la o privire superficială, nimic în comun cu atribuţiile funcţiei de ministru şi nefiind decizii sau fapte politice.

          • Articolul 109 alin. (3) face trimitere la legea răspunderii ministeriale, și conform acelei legi, protecția este pentru toate faptele de natură penală realizate în exercițiul funcției, nu doar pentru declarațiile politice sau alte acte pur politice.
            De exemplu, un ministru care realizează un fals în înscrisuri în exercițiul funcției de ministru este acoperit de această protecție, neputând fi urmărit penal decât după un vot politic emis în acest sens.

            Cine stabilește inițial – pentru a declanșa procedura specială – dacă o faptă penală a fost realizată în exercițiul funcției?
            Răspuns: Procurorul care a avut acces la actele premergătoare, și apoi Senatul/Camera Deputaților/Președintele

            Acum, raportat la ce s-a întâmplat, avem scenariul în care deja s-a stabilit că acuzația privește o faptă realizată în exercițiul funcției de către un ministru

            Ca atare, pornim discuția de la ipoteza că ne aflăm în domeniul de aplicare al articolului 109 pentru că deja așa a decis autoritatea care avea competența să decidă unde să se încadreze posibila faptă comisă.

            Dacă admitem că DNA a greșit, întrebarea este dacă există niște modalități de a ataca decizia DNA de a încadra – în temeiul actelor premergătoare – o faptă ca fiind o faptă realizată în exercițiul funcției? Cine ar avea locus standis? Posibil rudele victimei și posibil invocând direct articolul 2 din Convenție coroborat cu art. 13 din Convenție. Dar acest lucru nu s-a întâmplat până acum iar eu nu sunt deloc specializată în drept penal.

            Dacă nu există nicio modalitate de a ataca decizia DNA de a încadra sub o anume dispoziție o anume acuzație cu privire la o posibila faptă de natură penală, atunci trebuie propuse modificări legislative pentru a permite totuși accesul la o instanță.

            A doua discuție care trebuie purtată, consider eu, este cu privire la ce ar trebui – ca să considerăm o soluție justă – să se întâmple atunci când într-adevăr acuzația cu privire la o faptă penală privește o faptă realizată chiar în exercițiul funcției. Ar fi okey într-o atare ipoteză ca o astfel de faptă penală – deși realizată în exercițiul funcției – să nu fie deloc investigată, prin mijloacele specifice puse la dispoziție de urmărirea penală, doar pentru că o voință politică exprimată în Parlament consideră că nu este necesar?

            Personal, consider că în orice situație trebuie să se permită realizarea unei urmări penale, și că niciodată voința politică nu trebuie să oprească, arbitrar, printr-un vot secret, o investigație penală. Și că orice dispoziție din lege/constituție care ar prevedea o atare excepție riscă să fie contrară principiilor fundamentale ale unui stat de drept.

            De aceea, mi se pare că trebuie discutate diferitele scenarii, și discutate până la capăt, prin raportare la situațiile din alte stat membre UE, dar și la jurisprudența CEDO incidentă, și că nu servește nimănui, din punct de vedere practic, dacă în discuțiile purtate aici ne raportăm doar la un scenariu ce deja a fost respins de DNA.

  5. Mihai COSTACHE spune:

    Indiferent cit de abuziva este utilizarea acelei coloane oficiale, nu vad legatura de cauzalitate directa intre aceasta si decesul politistului in conditiile in care cei care au sapat groapa si nu au semnalizat-o necorespunzator, cei care au dispus motocicleta in dispozitiv pe acea vreme ploioasa nu sunt alaturi de inculpatul principal in acest dosar.

    DNA nu poate ancheta uciderea din culpa nici daca MODERAT face tumbe peste codul de procedura si legea de functionare a DNA; este in mod evident cel putin o goana a procurorilor dupa un trofeu fara a conta daca au dreptul sa il ancheteze. dincolo de fondul spetei, dosarul da senzatia de vinatoare de trofee.

    • Sunt de ACORD. Este o ineptie sa spui ca un pasager este vinovat de accident. Firma care a contract lucrarea avea obligatii minime de protectie a lucrarii la reparatia de carosabil. Unde este avizul politiei rutiere? Cine s-a deplasat sa verifice semnalizarea OBLIGATORIE? Normele prevad ce trebuia facut. Nu este relevanta ploaia, nu este relevant ordinul, nu este relevant Oprea. Relevant este faptul ca o firma care a castigat delegarea de la Administratorul drumului a delegat unor nepriceputi/nedotati, la un pret de nimic, o reparatie care are proceduri ce nu au fost respectate. Oriune in lume firma ce avea raspundere ar fi platit bani grei pentru lipsa unei semnalizari corespunzatoare la o lucrare pe un drum public. Codul rutier spune:

      Art. 33. – (1) Semnalizarea si amenajarile rutiere necesare pe drumurile publice se asigura de catre administratorul drumului respectiv si se efectueaza numai cu avizul politiei rutiere.
      (2) Semnalizarea lucrarilor care se executa pe drumurile publice este obligatorie si se efectueaza de catre executantul lucrarilor, cu avizul politiei rutiere, astfel încât aceasta sa asigure deplasarea în siguranta a tuturor participantilor la trafic, conform reglementarilor în vigoare.
      (3) Semnalizarea si amenajarile rutiere se definesc si se realizeaza în conditiile stabilite prin regulament, în conformitate cu reglementarile tehnice în vigoare.

      • Să nu confundăm lucrurile. Ministrul nu era „pasager” în taxi. El a fost comandantul coloanei, a fost persoana care a ordonat deplasarea cu viteză maximă. Să nu minimalizăm. Ministrul este general de armată şi cunoaşte ce înseamnă responsabilitatea unui ordin direct.

  6. Dle Kurtyan,

    Avem doua elemente diferite ce trebuie judecate corect. Primul element este girofarul, cu abuz in serviciu, si ce mai doriti Dvoastra, procedura ce nu a fost respectata. Politia are o procedura in acest caz pentru deplasarea pe drumuri publice, ce nu a fost respectata. Aici probabil se va discuta mult cum a fost ordinul dus la indeplinire. De ce a fost echipamentul defect? De ce nu a fost inspectat? In mod normal in aceasta situatie (vezi accidentul presedintelui Iohannis la vizita celui francez, unde politistul a alunecat si Iohannis nu si-a mai dat demisia), politistul se retrage din dispozitiv.

    Al doilea element are o analiza separata (norme – http://lege5.ro/Gratuit/g4zdimzxha/normele-metodologice-privind-conditiile-de-inchidere-a-circulatiei-si-de-instituire-a-restrictiilor-de-circulatie-in-vederea-executarii-de-lucrari-in-zona-drumului-public-si-sau-pentru-protejarea-drum). Pe drumurile publice trebuie semnalizate corespunzator TOATE OBSTACOLELE ce pot duce la fatalitati (8.2. Scheme de semnalizare a zonei de drum în lucru, întocmite cu respectarea reprezentărilor graď¼1ce din Anexele prezentelor norme, cu eventuale completări în funcţie de situaţia concretă de pe teren). Sa inconjori o groapa fara semnalizare luminoasa si fara avertizare care sa-ti permita incetinirea este CRIMA (9. În vederea aprobării închiderii sau instituirii restricţiilor de circulaţie, reprezentanţii administratorului drumului public şi ai poliţiei rutiere vor analiza documentaţia prezentată şi vor stabili măsurile ce se impun a fi îndeplinite pentru realizarea în condiţii de securitate rutieră a lucrărilor. În cazul în care documentaţia referitoare la procesul tehnologic şi la soluţiile tehnice de execuţie nu satisfac cerinţele circulaţiei, reprezentanţii administratorului drumului şi/sau ai Poliţiei Rutiere pot solicita modificarea şi completarea documentaţiei, urmărindu-se scurtarea termenelor de execuţie şi restrângerea suprafeţei din ampriza drumului afectată de lucrări). Toti suntem generalisti in a ne da cu parerea, dar legea spune ca Administratorul drumului trebuia sa ia masurile necesare (instituire de restrictii de circulaţie), inclusiv sa verifice ca firma constructoare a semnalizat corespunzator lucrarea in carosabil, fara sa va puna pe dvoastra in primejdie, pe ploaie, noaptea, pe ceata etc. (11. Închiderea sau instituirea restricţiilor de circulaţie în vederea executării lucrărilor de construcţii de drumuri noi, modernizări, reabilitari şi de sporire a capacitătii de circulaţie, se face pe baza proiectelor de Management de Trafic, întocmite de antreprenorul general care răspunde de lucrare, însuşite de consultant şi aprobate în comun de Administraţia Naţională a Drumurilor şi Direcţia Poliţiei Rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei pentru drumurile naţionale, respectiv de administratorul drumului împreună cu Serviciul Poliţiei Rutiere judetean, pentru celelalte categorii de drumuri publice.

    Proiectul de Management de Trafic consemnează obligaţiile şi responsabilităţile care revin factorilor responsabili, respectiv antreprenor general, subantreprenor, consultanţi, pe întreaga perioadă de execuţie a lucrărilor şi cuprinde măsurile destinate desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă. Proiectul de management de trafic conţine documentele scrise necesare obţinerii aprobării închiderii şi/sau instituirii restricţiilor de circulaţie, schemele de semnalizare rutieră temporară pentru toate situaţiile ce apar în decursul execuţiei lucrărilor, calculul fazelor de semaforizare şi modul de organizare şi supraveghere a circulaţiei, obligativitatea realizării, montării, întreţinerii şi completării operative a mijloacelor de semnalizare rutieră temporară, pe întreaga perioadă de execuţie a lucrărilor.

    12. Când siguranţa circulaţiei sau starea drumului public este afectată prin distrugerea ori degradarea accidentală a construcţiilor şi instalaţiilor existente în zona acestuia, altele decât cele ale drumului, deţinătorul construcţiilor sau instalaţiilor respective va incepe lucrările de intervenţie fără întârziere, cu asigurarea semnalizării rutiere conform schemelor din prezentele norme, anunţând administratorul drumului public şi poliţia rutieră în max. 4 ore de la constatarea evenimentului în localitatile urbane şi în max. 12 ore în celelalte cazuri.). Politia rutiera trebuia sa dea un aviz, adica sa se deplaseze, sa evalueze si apoi sa permita lucrarile, dupa ce acestea au fost semnalizate corespunzator. Semnalizarea era OBLIGATORIE. (13. Executanţii de lucrări în zona drumului public au următoarele obligaţii: d) să respecte procesul tehnologic şi soluţiile tehnice de execuţie din documentaţia în baza căreia s-a emis acordul poliţiei rutiere şi aprobarea administratorului drumului;

    e) să execute amenajările destinate siguranţei traficului, să instaleze şi să completeze operativ şi să întreţină mijloacele de semnalizare şi de protecţie de pe sectorul de drum pe toată durata execuţiei lucrării;)

    • Este interesantă abordarea. Eu pun accentul pe responsabilitatea ministrului pe când dumneavoastră doriţi să trageţi la răspundere groapa şi becul girofarului. Sunt sigur că în cadrul anchetei DNA au fost luate în considerare şi răspunderea acestora, dar subiectul discuţiei nu rezidă în aceste elemente. Pentru groapă şi bec nu este nevoie de acordul Parlamentului. Parlamentul nu a blocat anchetarea gropii, a becului, a legăturii de cauzalitate sau a niciunei persoane cu excepţia ministrului. Cred că este un exerciţiu util să ne concentrăm asupra subiectului articolului.

      • Dle Kurtyan,

        Substratul unui MODERAT, ca Dl Danilet, nu tine de justitie ci de crearea unui „culoar” pentru ca „MODERAT” sa acceada la MODERAT. Este o politica ca parchetul si justitia inclinata MODERAT sa faca culoar. Individul Oprea nu-mi place, dar eliminarea unui „aducator de voturi” din campanie, face culoar unui MODERAT si alti MODERAT din partidele de buzunar, care adunate toate la un loc ar putea sa incline balanta si sa ofere scaune unor netrebnici tradatori de tara. Imparte si Cucereste.

        Cat priveste subiectul discutiei, responsabilitatea ministrului este una utopica, daca este redusa la logica. Daca viteazului ministru i s-a facut frica sau avea suspiciuni cu privire la faptul ca era urmarit, era in drept sa fie protejat. Individul este patetic, dar raportandu-ne la modul corect folosit de alte state care isi protejeaza reprezentantii, ma indoiesc ca folosirea chiar abuziva a girofarului ar fi o problema. Sa nu mai vorbim de ancheta DNA. Ce are in comun girofarul cu coruptia? Nimic. Dar justitia, adica procurorul nu poate sa inainteze in ancheta. Dar daca ar trebui ca procurorul sau judecatorul sa raspunda pentru actele lor, ABUZIVE, ar mai face ancheta?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate