ICCJ. Subrogarea asigurătorului în dreptul asiguratului. Răspundere civilă contractuală vs. răspundere civilă delictuală
26 septembrie 2016 | Corina CIOROABĂ
Corina Cioroabă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că dreptului asigurătorului la acţiunea în regres pentru recuperarea despăgubirilor de la cel răspunzător de producerea prejudiciului derivă din lege (în speță, art. 22 din Legea nr. 136/1995) şi din contractul de asigurare, iar subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului, în limita indemnizaţiei plătite, poate fi valorificată în condiţiile dreptului comun, asigurătorului neputând a-i fi opuse prevederile speciale reglementate de contractul încheiat între asigurat și terțul care a provocat dauna, întrucât între asigurător şi acest terț nu a existat o relaţie contractuală. Față de aceasta, în speță, în litigiul dintre asigurător și terț, Înalta Curte a reținut că, în mod greșit instanțele au soluţionat litigiul având în vedere condiţiile răspunderii civile contractuale, în timp ce temeiul juridic al acţiunii este cel al răspunderii civile delictuale, aşa încât prin respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă, instanţele anterioare au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei, adică fără a analiza îndeplinirea condiţiilor legale ale răspunderii civile delictuale, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 – 999 C. civ. În consecință, Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată și sentința pronunțată de tribunal și a trimis cauza spre rejudecare în fond la tribunal. (Decizia nr. 1162 din 29 aprilie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenții)
