Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Situaţia contractului individual de muncă suspendat
23.09.2016 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016 a fost publicată Decizia nr. 20/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 18.248/233/2013 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv dacă în sintagma „fără încheierea unui contract individual de muncă” prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 14 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 18.248/233/2013, a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv dacă în sintagma „fără încheierea unui contract individual de muncă” prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Tribunalul Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
32. Pe fondul sesizării, pentru a stabili dacă în sintagma „fără încheierea unui contract individual de muncă”, în sensul art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, se include şi situaţia contractului de muncă suspendat, se impun a fi analizate dispoziţiile Codului muncii referitoare la obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, dar şi cauzele de suspendare ale acestuia şi efectele suspendării.

33. Totodată, prezintă relevanţă şi raţiunea pentru care a fost instituită contravenţia prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat.

34. Indiferent de tipul contractului individual de muncă (pe durată nedeterminată/determinată, cu timp de lucru integral sau parţial cu de muncă la domiciliu, de ucenicie la locul muncii) reglementat de Codul muncii, republicat, forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a acestuia, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 82 alin. (1), art. 104 alin. (2), art. 109 şi art. 57 alin. (1) din Codul muncii, republicat, fiind deci o condiţie ad validitatem.

35. Suspendarea contractului individual de muncă este reglementată în art. 49-54 din Codul muncii, republicat, iar aceasta poate fi de drept, din iniţiativa salariatului, din iniţiativa angajatorului, precum şi prin acordul părţilor.

36. Conform art. 49 alin. (2) din Codul muncii, republicat: „Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator”, acestea fiind principalele efecte ale suspendării.

37. Deşi există reglementare expresă cu privire la efectele suspendării, situaţiile în care se dispune suspendarea contractului individual de muncă, Codul muncii nu conţine reglementări procedurale cu privire la suspendarea contractului individual de muncă.

38. Dacă în cazul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă Codul muncii cere forma scrisă, în situaţia suspendării legea nu conţine o prevedere expresă.

39. Dar, din raţiuni practice, ar fi necesar să se întocmească o decizie de către angajator prin care să se dispună suspendarea sau să se constate starea de suspendare a contractului de muncă, să se precizeze temeiul de drept şi să se consemneze efectele (legale sau convenţionale) ale suspendării respective, iar în baza deciziei se pot face menţiunile în evidenţe/registrul de evidenţă al salariaţilor şi în dosarele personale.

40. Toate aceste reglementări au menirea de a asigura o deplină transparenţă a celor care sunt încadraţi cu contract individual de muncă, iar Codul muncii sancţionează pe cei care primesc la muncă persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, astfel cum prevede art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat (constituie contravenţie primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă) şi art. 264 alin. (4) din Codul muncii, republicat (primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, independent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă constituie infracţiune), dar şi pe cei care prestează activităţi fără încheierea unui contract individual de muncă astfel cum prevede art. 260 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, republicat (constituie contravenţie prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă).

41. Scopul acestor reglementări a fost tocmai acela de a combate „munca la negru”, adică pe cea prestată fără forme legale şi care poate fi definită ca orice activitate plătită, legală în ceea ce priveşte natura ei, dar care nu este declarată autorităţilor publice.

42. În privinţa problemei de drept ce se impune a fi dezlegată, respectiv dacă în sintagma „fără încheierea unui contract individual de muncă” prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat, se impune a fi avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 şi 52 din Codul muncii, republicat, respectiv considerentele Deciziei nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, reluate, ulterior, şi prin Decizia nr. 191 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 17 iunie 2013.

43. Astfel, prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, s-a precizat că: „schimbarea opticii legiuitorului în sensul ca forma scrisă să fie o cerinţă ad validitatem a contractului individual de muncă nu poate duce în niciun caz la concluzia potrivit căreia statul a creat un dezechilibru între părţile cocontractante. Este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile cerute în vederea încheierii unui contract indiferent de natura acestuia. Această competenţă a legiuitorului trebuie corelată cu faptul că stabilirea în materie de contracte a unor excepţii de la principiul consensualismului prevăzut de art. 942 din Codul civil trebuie să fie justificată în mod obiectiv şi rezonabil. Raportat la acest aspect, Curtea apreciază că încheierea în formă scrisă a contractului de muncă este justificată de combaterea unor practici ale angajatorilor prin care, profitând de faptul că forma scrisă a contractului de muncă era doar un instrumentum probationis, se sustrăgeau de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale de stat datorate prin efectul încheierii contractului de muncă. O atare conduită se reflecta negativ şi în planul protecţiei sociale a angajatului care nu beneficia de stagiu de cotizare pentru perioadele lucrate neînregistrate de către angajator la autorităţile competente şi nici de asigurare de sănătate sau socială.”

44. S-a arătat şi că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională „a subliniat importanţa prevederilor referitoare la încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă. În acest sens, prin Decizia nr. 418 din 3 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, a statuat că «existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură atât cunoaşterea, cât şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţă de muncă salarială». Practic, şi din decizia enunţată transpare necesitatea unei schimbări de optică în privinţa modului de încheiere a contractului individual de muncă, întrucât sintagma «încadrarea în muncă doar cu forme legale» se distinge de situaţia în care raporturile de muncă se desfăşoară în contra sau cu încălcarea legii. Or, ceea ce se desfăşoară împotriva legii nu poate fi acceptat nici în domeniul raporturilor de muncă, unde, pe lângă angajat şi angajator, un rol precumpănitor, dar conex, îl are statul prin prisma acordării în viitor a pensiei sau a altor forme de ajutor social, precum şi a asistenţei medicale”.

45. În Decizia nr. 352 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 26 noiembrie 2013, s-a statuat că dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, trebuie corelate cu cele ale art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, care prevăd forma scrisă ca o condiţie ad validitatem a contractului individual de muncă, dar şi că „soluţia legislativă criticată îşi are ca temei atât nevoia de protejare a dreptului şi a obligaţiilor izvorând din raporturile de muncă, dar şi aceea de a asigura justa implicare a statului, prin sarcina ce revine acestuia de a acorda unele drepturi ce decurg din exercitarea acestor raporturi juridice”.

46. Prin raportare la prevederile legale, luând în considerare cele reţinute de Curtea Constituţională şi având în vedere scopul pentru care a fost instituită obligaţia de a primi la muncă numai persoane cu care angajatorul a încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, în stabilirea înţelesului textului legal prezintă importanţă faptul că, deşi era încheiat un contract individual de muncă, acesta era suspendat, dar angajatul/salariatul a fost descoperit prestând activitate în favoarea angajatorului. Acesta reprezintă tot o formă de „muncă la negru” pentru că este prestată o activitate plătită, dar care nu este declarată autorităţii publice.

47. În condiţiile în care contractul de muncă este suspendat, dar se prestează o activitate de către salariat/angajat, se constată că nu sunt respectate efectele legale ale suspendării contractului de muncă, efecte care vizează, în principal, tocmai suspendarea prestării unei munci de către salariat şi plăţii drepturilor de către angajator, astfel că se poate susţine că, în sintagma „fără încheierea unui contract individual de muncă” prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat.

48. Într-o asemenea ipoteză se poate vorbi de o încercare de a nu eluda dispoziţiile legale ce impun forma scrisă a contractului individual de muncă, dar se dovedeşte că prin aceasta se ajunge la neplata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat sau bugetelor asigurărilor sociale, fiind, în acelaşi timp, o situaţie nefavorabilă salariatului care nu poate beneficia, pentru această perioadă, deşi a prestat activitate, de stagiu de cotizare, de asigurări de sănătate, pentru că, formal, contractul individual de muncă este suspendat.

49. Dacă s-ar interpreta textul art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, numai în litera lui şi nu s-ar considera că în sintagma „fără încheierea unui contract individual de muncă” se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat, atunci ar putea rămâne fără conţinut tot sistemul de protecţie împotriva muncii la negru, sistem care a stat la baza introducerii acestei reglementări în legislaţia muncii, deoarece angajatorul va putea să încheie contracte individuale de muncă, pe care apoi să le suspende, eventual şi fără încheierea unui act scris, dar angajaţii/salariaţii să continue să presteze munca, deşi tocmai aceste efecte ale contractului individual de muncă sunt suspendate, conform art. 49 alin. (2) din Codul muncii, republicat.

50. Prestarea de activităţi de către angajat/salariat, deşi perioada de suspendare a contractului individual de muncă nu a expirat, nu poate fi prezentată ca o situaţie de încetare a efectelor suspendării pentru că trebuia să fie făcută menţiunea în registrul de evidenţă al salariaţilor şi în dosarul persoanei respective, ca şi în cazul suspendării contractului individual de muncă, chiar şi în lipsa unui act scris întocmit în acest sens.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite sesizarea formulată de Tribunalul Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 18.248/233/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

În sintagma „fără încheierea unui contract individual de muncă” prevăzută de dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat”.

Andrei Pap

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.