Scurte consideraţii privind interpretarea art. 91 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
23 septembrie 2016 | Matei-Ciprian GRAUR
Matei-Ciprian Graur
Textul supus analizei noastre îl reprezintă art. 91 alin. 2 lit. b din cuprinsul Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care se referă la schimbarea regimului de executare.
Astfel, conform prevederilor amintite, pe baza raportului întocmit de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege se ia hotărârea prin care se dispune menţinerea sau schimbarea regimului de executare, în situaţia în care: b) a intervenit o nouă condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.
Ceea ce trebuie clarificat în acest context este modalitatea de interpetare a sintagmei o nouă condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, situaţia controversată fiind cea în care este emis un nou mandat de executare ca urmare a contopirii pedepselor din două sau mai multe mandate preexistente ori situaţia emiterii unui nou mandat în locul celui anterior, ca urmare a admiterii contestaţiei la executare privind deducerea unei perioade suplimentare din pedeapsă.
Astfel, putem ajunge la două concluzii: fie apreciem că această sintagmă se referă strict la o nouă condamnare (în aplicarea interpretării literale a textului), fie noţiunea primeşte o interpretare lato sensu, în sfera sintagmei putându-se include şi alte situaţii, cum este cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate ca urmare a formulării unor contestaţii la executare ori cereri de contopire şi care modifică, evident, pedeapsa ce urmează să se execute.
În sprijinul primei opinii stă în primul rând textul legal, astfel cum este el redactat, putându-se aprecia că legiuitorul a dorit să includă doar hotărârile de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.
Consecinţele acestei interpetări ar fi că în alte situaţii decât cele în care intervine o nouă hotărâre de condamnare, cum este situaţia admiterii unei cereri de contopire, care modifică pedeapsa ce urmează a fi executată, dar nu reprezintă stricto sensu o hotărâre de condamnare, nu am mai fi în situaţia unei schimbări a regimului de executare, ci în situaţia unei stabiliri a regimului de executare (a se vedea diferenţa dintre art. 39 şi art. 40 din Legea nr. 254/2013).
Aşadar, dacă apreciem că în cazul unei contopiri nu sunt întrunite condiţiile art. 91 alin. 2 lit. b din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, nu vom putea face aplicarea art. 40 din Lege care se referă la schimbarea regimului de executare, ci regimul de executare va trebui să fie stabilit conform art. 39 din acelaşi text legal, deci, ca o primă analiză.
Inconvenientele acestei interpetări sunt că, dacă analiza se va face prin prisma art. 39, comportamentul condamnatului pe perioada detenţiei până la acea dată apare ca irelevantă, nefiind aplicabile criteriile de la art. 40 din Lege, text de lege care ţine cont de ceea ce s-a executat până în acel moment.
De asemenea, aplicarea art. 39 din Lege în acest caz, ar duce la situaţia, absurdă, de a impune condamnatului, care a executat deja o parte din pedeapsă, să treacă printr-o nouă perioadă de carantină, exigenţele art. 39 din Lege prevăzând acest lucru.
În sprijinul celei de-a doua opinii, stau chiar consecinţele care decurg din cuprinsul unei hotărâri de contopire ori prin care se soluţionează o contestaţie la executare, acestea modificând pedeapsa ce urmează a fi executată.
Totodată, ca urmare a hotărârii pronunţate în contestaţie la executare ori ca urmare a cererii de contopire, se va emite un nou mandat de executare, fiind stabilită practic o nouă pedeapsă.
Astfel, chiar dacă stricto sensu hotărârea prin care s-a admis cererea de contopire ori contestaţia la executare nu reprezintă o nouă hotărâre de condamnare, se poate aprecia, conform acestei opinii, că regimul de executare se va analiza prin prisma art. 40 din Lege, care se referă la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
Din punctul nostru de vedere, apreciem că, în mod evident, situaţia ivită în practica judiciară s-a născut ca urmare a unei lacune legislative.
Textul de lege nu se referă în mod explicit şi la ipotezele în care pedeapsa ce urmează a fi executată este modificată ca urmare a admiterii unei cereri de contopire ori judecării unei contestaţii la executare.
Considerăm că interpretarea rigidă a art. 91 alin. 2 lit. b din cuprinsul Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 nu se impune în această situaţie, condamnatului neputându-i-se analiza regimul de executare prin prisma art. 39 din Lege dacă acesta se află deja în cursul executării.
Este firesc ca, urmare a realizării unei contopiri, ori a unei modificări a pedepsei în urma admiterii unei contestaţii la executare, condamnatului să-i fie analizat regimul prin raportare la conduita sa anterioară, ţinându-se cont că el a executat deja o parte din pedeapsă şi, deci, cu aplicarea criteriilor de la art. 40 din Lege.
În concluzie, apreciem că sintagma a intervenit o nouă condamnare la o pedeapsă privativă de libertate trebuie să se refere şi la ipotezele în care pedeapsa ce urmează a fi executată a fost modificată şi ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, alta decât o nouă condamnare, cum sunt situaţiile în care se admite o cerere de contopire ori o contestaţie la executare, în timp ce condamnatul se află deja încarcerat.
Judecător stagiar Matei-Ciprian Graur
Judecătoria Ineu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
