Neconstituționalitatea dispozițiilor art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. i) din C. proc. pen., în forma anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 18/2016
23 septembrie 2016 | Corina CIOROABĂ
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 733 din data de 21 septembrie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 501/2016 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un dosar al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală și vizează dispoziţiile art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
„Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.”
Curtea constată că, ulterior sesizării sale, art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. II pct. 110 din OUG nr. 18/2016, astfel încât Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 18/2016.
În principal, Curtea reține că opțiunea legiuitorului de a condiţiona introducerea contestaţiei în anulare, pentru motivul reglementat în art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală (când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă), de respectarea unui termen în acest sens nu este rezonabilă, depăşind cadrul constituţional referitor la exercitarea căilor de atac, în condiţiile în care instituirea unei căi de atac, ca modalitate de acces la justiţie, implică, de principiu, asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. Or, prin efectul dispoziţiilor criticate se produce un dezechilibru în defavoarea justiţiabilului, în sensul că acesta trebuie să suporte sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii în ipoteza formulării contestaţiei în anulare, pentru motivul reglementat la lit. i) a art. 426, cu nerespectarea termenului stabilit de legiuitor în art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală.
De altfel, Curtea constată că legiuitorul a remediat viciul de neconstituţionalitate menționat mai sus, art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală fiind modificat prin art. II pct. 110 din OUG nr. 18/2016, în sensul că:
„(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c)-h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. (2) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) şi i) poate fi introdusă oricând.”
În principal, pentru considerentele expuse mai sus, Curte admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.
