Legea aplicabilă proceselor în curs de judecată și executărilor silite începute sub legea veche. Constituționalitate
26 septembrie 2016 | Anda-Laura TĂNASE

În Monitorul Oficial al României nr. 679 din data de 1 septembrie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 495/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Consultant Insolvenţă – S.P.R.L. din comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, şi Societatea Yna Consulting – S.P.R.L. din Drobeta-Turnu Severin într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.”
În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie astfel cum se interpretează prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egal pentru toţi al justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti din Legea fundamentală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 24 din Codul de procedură civilă prevede că „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”. Această prevedere legală trebuie privită în coroborare cu soluţia legislativă prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care dispune că „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”. Art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, criticat în prezenta cauză, prevede că „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”. Curtea reţine că această dispoziţie legală trebuie privită, de asemenea, în coroborare cu prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite”.
Astfel, Curtea constată că, pe de o parte, legea nouă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare (art. 24 din Codul de procedură civilă – principiul aplicării imediate a legii noi), iar, pe de altă parte, „procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi” [art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă – principiul supravieţuirii legii vechi].
Curtea observă că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţia legală din perspectiva faptului că aceasta nu reglementează cu privire la anumite situaţii tranzitorii, respectiv cu privire la situaţia dosarelor rezultate ca urmare a unei cereri contencioase, înregistrate pe tărâmul legii noi, în legătură cu un dosar de insolvenţă constituit în temeiul legii vechi. Drept urmare, apreciază că se impune reformularea art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă în sensul specificării cu exactitate a normelor juridice aplicabile dosarelor asociate/derivate constituite ca urmare a unei cereri contencioase în legătură cu un dosar de insolvenţă.
În legătură cu această critică, în primul rând, Curtea observă, referitor la noţiunea de dosar asociat, că aceasta a fost menţionată de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.049/2014, prin art. 11421 alin. (4) potrivit căruia „Orice cerere contencioasă în urma căreia se pronunţă o hotărâre intermediară în legătură cu un dosar de insolvenţă existent se înregistrează ca dosar asociat chiar de la depunerea ei şi se repartizează manual aceluiaşi judecător-sindic.”. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat un nou regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prin Hotărârea nr. 1.375/2015, care prevede la art. 142 alin. (2) că „Dosarul de fond, în procedurile privind insolvenţa, este constituit din dosarul de bază şi, dacă este cazul, din dosare asociate […].”
În al doilea rând, în legătură cu chestiunea legii de procedură aplicabilă cauzelor, Curtea observă, cu titlu de exemplu, că Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a civilă, în soluţionarea unui recurs în cadrul căruia recurenţii au adus în discuţie legea de procedură aplicabilă, întrucât noul Cod de procedură civilă a lăsat nesoluţionată chestiunea legii aplicabile în situaţia conexării unor cauze guvernate de ambele Coduri, a interpretat legea şi a hotărât, că în situaţia conexării unor cauze guvernate de ambele coduri, ca efect al conexării, dosarul repartizat ultimei instanţe învestite îşi pierde propria individualitate, şi chiar dacă cererile urmează a fi soluţionate distinct, procesul rămâne unul singur şi, în măsura în care a început anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, nu îi este aplicabil acesta, potrivit regulii instituite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, ci Codul de procedură civilă din 1865. Aşadar, Curtea reţine că aspectele semnalate de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate privesc chestiuni de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de judecată.
Totodată, din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarele acesteia solicită modificarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate, în sensul specificării cu exactitate a normelor juridice aplicabile dosarelor asociate/derivate constituite ca urmare a unei cereri contencioase în legătură cu un dosar de insolvenţă, fapt ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă.