Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept comercial
CRAZNIC
 

Agrobusiness și probleme legale
29.09.2016 | Marius-Cristian ISPAS

JURIDICE - In Law We Trust
Marius-Cristian Ispas

Marius-Cristian Ispas

Prin încheierea din data de 29.01.2016 s-a admis excepția de litispendență a dosarului nr. 5062/2/2015 cu dosarul nr. 4943/2/2015.

Reclamanta este beneficiara unui proiect de modernizare a unui abator și a unei fabrici de preparate din carne din cadrul SC U SRL Satu Mare, conform contractului de finanțare încheiat cu AFIR în data de 17.03.2006, iar în urma unei investigații nefinalizate a OLAF preluată și de pârâtă s-au emis actele atacate, inclusiv procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru suma de restituit în cuantum de 516.242,57 lei. În cauză a mai existat o procedură de anulare a procedurii de recuperare a sumei, finalizată prin Decizia nr. 515/5.02.2014 a ICCJ prin care s-au anulat actele atacate. În speța prezentă, raportul juridic litigios vizează legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 4338/6.02.2015 și a procesului verbal constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 43649/19.12.2014, cu referire directă la dovedirea în fapt a existenței unei nereguli, precum și cu privire la problemele incidenței Deciziei ICCJ nr. 515/2014, aplicarea OG nr. 79/2003 sau a OUG nr. 66/2011, respectiv a Regulamentelor Euratom nr. 2988/95 și nr. 1083/2006.

Curtea a considerat că excepția prescripției invocată de reclamantă nu este incidentă, deoarece  prevederile art. 11/2 din OG nr.79/2003, astfel cum au fost modificate prin OG nr. 12/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 84/2.02.2007 dispun că: „Dreptul de a stabili obligaţia de plată se prescrie în termen de 5 ani de la închiderea programului”, iar reclamanta se raportează la 1 ianuarie al anului următor celui în care s-a născut creanța bugetară și nu la momentul ulterior al închiderii programului în baza căruia a primit finanțare. Nu s-a probat că de la închiderea programului de finanțare au trecut mai mult de 5 ani, iar reclamanta se raportează la un moment greșit de începere a curgerii termenului.

Decizia nr. 515/5.02.2014 a ICCJ pronunțată în dosarul nr. 5423/1/2012 a anulat procesul-verbal de constatare nr. 21021/4.10.2010 și decizia nr. 22813/21.10.2010, având ca obiect aceleași fapte, ținând cont că nu a existat un raport final al OLAF sau un rechizitoriu al DNA (file coroborate 72, 86 și soluția de neîncepere a urmăririi penale în fața DNA fila 116, procurorul DNA arătând cu claritate că nu reține elemente probatorii pentru o infracțiune, informațiile nefiind confirmate de OLAF printr-un raport final,  fila 115 dosar). Această decizie a ICCJ nu are autoritate de lucru judecat, întrucât se referă la acte cu numere diferite de cele atacate în speță, deci în mod strict  a avut un alt obiect. În rest, analiza ICCJ privește aceleași aspecte juridice și de fapt, insistându-se asupra lipsei dovezii unei nereguli. Continuând pe situația de fapt, instanța de contencios constată că în cauză au existat oferte, în ciuda celor afirmate de OLAF și pârâtă. Filele 109,  111, 112 atestă existența unor oferte reale, nu false așa cum a pretins pârâta. În plus, sesizarea OLAF este contrazisă de declarațiile martorilor Bresciani Claudio și Giacomoni Sergio în fața Tribunalului din Ravena-Italia care fac referire la existența ofertelor (fila 111, detalii probatorii de fapt observate prompt de procurorul DNA). Deci datele din dosar conduc spre concluzia de fapt că au existat oferte, iar neregula reținută de pârâtă nu există în materialitatea sa faptică.

În drept, contractul de finanțare a fost încheiat în martie 2006, deci în baza principiului tempus regit actum ar fi trebuit în opinia reclamantei să se aplice OG nr. 79/2003 cu privire la definiția neregulii. Paragraful 33 al Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 statuează: „calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului”.  Deși aparent părțile invocă definiții diferite ale abaterii în cadrul OG nr.79/2003, respectiv OUG nr.66/2011, din verificarea actelor normative europene cu valoare ierarhic superioară din punct de vedere juridic, a rezultat că definiția abaterii este aceeași sub aspectul potențialității prejudiciului în Regulamentul Euratom 2988/95 din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (art. 1 alin. (2): constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate) raportat la cea din art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 („neregularitate” înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general). În ambele definiții din Regulamentele europene, potențialitatea prejudiciului este suficientă prin sine însăși pentru a conduce la stabilirea neregulii, nefiind necesară producerea efectivă a unui prejudiciu.

Prin Decizia nr. 66/2015 Curtea Constituțională a reținut că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivităţii, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greşit pentru determinarea aplicabilităţii noilor norme de drept substanţial,  respectiv existenţa sau nu a unor activităţi de control în desfăşurare la momentul intrării în vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul naşterii raportului juridic. Rezultă aşadar că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia. În consecinţă, Curtea Constituțională a constatat că art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 este neconstituţional, fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie. Curtea Constituționială a constatat că, urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor  face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului. Or, apreciază instanța de contencios administrativ, dacă substanțial juridic există o contradicție între considerentele Deciziei CCR nr. 66/2015 și Regulamentele europene nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995 și nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, aceasta ar trebui tranșată în favoarea Regulamentelor Comunitare ce au o forță juridică superioară legislației interne (Costa c. Enel). Deci prin aplicarea art. 1 alin. (2) din Regulamentul Euratom nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995 și art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 s-ar ajunge la concluzia că abaterea sau neregularitatea este supusă unei corecții financiare, chiar când prejudiciul este potențial, spre deosebire de legislația internă care a distins fără temei comunitar între prejudiciul real și prejudiciul eventual.

În cauză însă, Curtea va admite acțiunea reclamantei pe motivul inexistenței dovezilor de fapt cu privire la existența abaterii, deoarece probele administrate în cauză și aspectele reținute de DNA Oradea, Biroul Satu Mare (file 109-116) converg spre concluzia că ofertele au existat în materialitatea lor, iar falsitatea sau simularea lor nu a fost demonstrată de autoritatea pârâtă pentru a ne afla în prezența unei abateri. Dacă ar fi fost demonstrată, atunci prin aplicarea art. 1 alin. (2) din Regulamentul Euratom nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995 simpla eventualitate a prejudiciului ar fi fost suficientă. De altfel, prin Decizia CJUE în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău s-a precizat că nerespectarea dispozițiilor naționale în contextul descris mai sus poate constitui, cu ocazia atribuirii contractului, o „abatere” sau „neregularitate”, în măsura în care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate. Potrivit articolului 98 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1083/2006, corecțiile financiare la care trebuie să procedeze statele membre când constată neregularități (anularea totală/parțială a participării publice pentru programul operațional) au ca scop retragerea unui avantaj dobândit în mod nejustificat de operatorii economici. CJUE şi-a invocat jurisprudenţa constantă potrivit căreia obligația de a restitui un avantaj primit în mod nejustificat este simpla consecință a constatării că nu au fost respectate condițiile necesare pentru obținerea acestuia – chiar dacă se poate ca valoarea absolută care trebuie restituită, într‑un caz concret, să nu coincidă perfect cu pierderea efectiv suferită de fondurile structurale -, corecțiile efectuate în contextul descris fiind măsuri administrative, nu sancţiuni. Așadar, interpretarea CJUE vine să confirme și teza că distincția definiției abaterii din OG nr. 79/2003 și OUG nr. 66/2011 nu are relevanță, iar potențialitatea prejudiciului este suficientă, cu condiția probării neregularității în fapt dincolo de orice dubiu. Autoritatea are sarcina probării neregularității dincolo de orice dubiu, prin producerea de dovezi substanțiale și exacte, având în vedere consecințele patrimoniale cu impact major pentru beneficiarul fondurilor. În această cauză, autoritatea pârâtă nu a adus probe privind existența abaterii, nefiind suficient legal ca o autoritate să-și bazeze actele de recuperare a creanțelor pe investigații nefinalizate ale OLAF și necoroborate cu dovezi irefutabile.

Autoritatea administrativă trebuie să se abțină de la emiterea unor acte administrative individuale cu impact patrimonial distructiv  asupra beneficiarilor fondurilor europene, dacă nu are probe substanțiale care dovedesc în fapt existența neregulii. Orice act nelegal emis de autoritatea administrativă pe piața agribusiness poate afecta dezvoltarea economică a întreprinderilor mici și mijlocii care au apărut și implicit poate conduce la o subdezvoltare a capacitaților de producție interne pe piața agriculturii. O incapacitate de absorbire a fondurilor comunitare dublată de o atitudine ostilă a autorității administrative afectează pe termen lung diversitatea ofertei pe piața românească din partea operatorilor economici interni.

În temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 453 ncpc, Curtea a admis cererea, a anulat Decizia nr. 4338/6.02.2015 și procesul verbal constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 43649/19.12.2014, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 516.242,57 lei şi debitele accesorii, cu plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data încasării până la data plăţii efective și să plătească reclamantei 12.300 lei cheltuieli de judecată.

Judecător Marius-Cristian Ispas
Curtea de Apel București, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.