România la CEDO: cauza pendinte Matei și alții. Revoluția, acte comise de armată, protecția procedurală a dreptului la viață, termenul rezonabil și cale de atac națională efectivă
3 octombrie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache
Secția a patra, CEDO
Cererea nr. 30357/15
Alexandru Petrișor MATEI împotriva României
și alte 31 cereri
I. Situația de fapt (precum este redată de către reclamanți, rezumată de Curte și tradusă de noi):
1. Reclamanții sunt cetățeni români.
Datele personale ale reclamanților, precum și informațiile cu privire la evenimentele și procedurile interne în cadrul cărora aceștia au fost părți sunt prezentate în tabelul anexat.
2. Situația de fapt, așa cum a fost prezentată de către reclamanți, este similară cu cea prezentată în cauza Asociația „21 Decembrie 1989” și alții împ. României (nr. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011). Aceasta face parte din același context istoric și se referă la aceeași procedură penală națională ca cea în discuție în cauza menționată mai sus.
3. În urma protestelor împotriva Guvernului, în 17 decembrie 1989, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, președintele Republicii, s-au desfăşurat operațiuni militare în Timișoara și, în zilele următoare, în alte orașe, provocând numeroase victime civile. Potrivit unei scrisori din 5 iunie 2008 din partea Parchetului Militar de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, „mai mult de 1.200 de oameni au murit, mai mult de 5.000 de persoane au fost rănite și câteva mii de persoane au fost lipsite în mod ilegal de libertate și au fost supuse unui tratament degradant” în București, Timișoara, Reșița, Buzău, Constanța, Craiova, Brăila, Oradea, Cluj, Brașov, Târgu Mureș, Sibiu și alte orașe din România. În plus, din documentele Ministerului Apărării, declasificate prin hotărârea Guvernului nr. 94/2010 din 10 februarie 2010, rezultă că mii de militari, echipaţi cu tancuri de luptă și alte vehicule armate, au fost mobilizaţi în București și în alte orașe. În perioada 17-30 decembrie 1989 aceştia au folosit cantități considerabile de muniție.
4. Multe persoane, inclusiv reclamanții sau rudele lor, au fost ucise sau rănite de focuri de armă în timpul participării la demonstrațiile împotriva regimului comunist, din 17 decembrie 1989 la Timișoara şi din 21 decembrie 1989 la București, Brașov și în alte orașe din ţară. Potrivit unui raport al Direcției Parchetelor Militare din 24 iulie 1990, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 „48 de persoane au murit și 150 de persoane au fost rănite în București ca urmare a represiunii violente a forțele armate, inclusiv prin folosirea armelor de foc”.
5. Multe victime au fost, de asemenea, ucise sau rănite de focuri de armă după 22 decembrie 1989, dată la care șeful statului a fost înlăturat de la putere.
6. Pe parcursul anului 1990 parchetele militare din București, Timișoara, Oradea, Constanța, Craiova, Bacău, Târgu Mureș și Cluj-Napoca au deschis anchete privind utilizarea forței și privarea ilegală de libertate din ultimele zile ale lunii decembrie 1989. Într-un număr de cauze legate de evenimentele din Timișoara și Cluj-Napoca, anchetele au culminat cu transferul la instanțele de judecată și condamnarea unor ofițeri militari de grad superior (în ceea ce privește represiunea din Timișoara din 17 – 22 decembrie 1989, a se vedea cauza Șandru și alții împ. României, nr. 22465/03, §§ 6-47, 8 decembrie 2009).
7. Până în prezent, principala anchetă privind folosirea violenței, în special împotriva manifestanților civili, atât înainte, cât și după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu, este încă în curs de soluționare și face obiectul dosarului nr. 11/P/2014, fostul 97/P/1990. Cele mai importante etape procedurale pot fi rezumate după cum urmează.
8. În 20 septembrie 1995, procurorul S. din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a emis o decizie prin intermediul căreia a dispus întreruperea procedurilor în dosarul nr. 97/P/1990, care privea persoanele ucise sau rănite de focuri de armă.
9. Printr-o decizie din 7 decembrie 2004, necomunicată reclamanților, Parchetul Militar de pe lângă Curte de Casație și Justiție a anulat decizia din 20 septembrie 1995, emisă în cauza nr.97/P/1990, ca fiind ilegală și nefondată.
10. Printr-o decizie din aceeași zi, și anume 7 decembrie 2004, Parchetul Militar a dispus punerea sub acuzare a 102 persoane, cu precădere ofițeri, inclusiv ofițeri de rang înalt, din armată, poliție și forțele de securitate, pentru omor (articolele 174-176 din Codul penal), genocid (articolul 357 din Codul penal), tratament inuman (articolul 358 din Codul penal), sub formă de tentativă, complicitate sau participație lato sensu la aceste infracțiuni, acte comise „în perioada 21-30 decembrie 1989”. De asemenea, au fost puşi sub acuzare şaisprezece civili, printre care un fost președinte al României și un fost șef al Serviciului Român de Informații.
11. Mai multe anchete penale privind represiunea fatală a protestelor din decembrie 1989, care inițial au fost efectuate separat, au fost reunite în ancheta care a făcut obiectul cauzei nr. 97/P/1990.
12. Printr-o decizie din 15 ianuarie 2008, organele militare de urmărire penală de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au decis să disjungă ancheta cu privire la cei șaisprezece inculpați civili (incluzând un fost președinte al României și un fost șef al Serviciului Român de Informații) din ancheta implicând personalul militar și să-și decline competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
13. Printr-o ordonanță din 18 octombrie 2010, organele militare de urmărire penală au decis să nu inițieze proceduri penale în ceea ce privește actele comise de armată, invocând, pe de o parte, incidenţa prescripției, și, pe de altă parte, faptul că ar fi fost nefondate. Ancheta privind infracțiunile comise de civili, membri ai gărzilor patriotice, membri ai miliţiei şi personalului închisorii a fost disjunsă și competenţa a fost declinată în favoarea autorităților de urmărire penală de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție.
14. În 15 aprilie 2011, procurorul-șef al Parchetului Militar a anulat decizia din 18 octombrie 2010 pe motiv că ancheta nu a fost finalizată și că nu au fost identificaţi toate victimele și agresorii.
15. În 18 aprilie 2011, Parchetul Militar şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe motiv că ancheta privea atât persoanele civile, cât şi pe militari.
16. În 9 martie 2012 – ca urmare a permiterii accesului publicului, în 2010, la informațiile clasificate din dosarul de urmărire penală – cauza a fost reînregistrată sub nr. 270/P/2008 în vederea efectuării unei investigații în lumina informațiilor recent obținute.
17. Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală în 2014, competenţa asupra cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului Militar şi reînregistrată sub nr. 11/P/2014.
18. Momentan, această anchetă este în curs de desfăşurare.
II. Capete de cerere
19. Bazându-se pe articolele 2 și 3 din Convenție, reclamanții invocă lipsa unei anchete penale efective care să fie efectuată de către autorități în scopul de a pedepsi pe cei responsabili pentru reprimarea violentă a demonstrațiilor anti-comuniste din decembrie 1989 din Bucureşti şi Vişina.
20. Invocând articolul 6§1 din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor penale deschise după evenimentele din decembrie 1989 din București și Vișina.
21. Bazându-se pe articolul 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac naționale efective în ceea ce privește stabilirea pretențiilor lor.
III. Întrebări adresate părților
3.1. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea paragraful 104 din cauza Salman împ. Turciei [GC], nr. 21986/93, CEDO 2000-VII) și paragrafele 133 – 135 din cauza Asociația „21 Decembrie 1989” și alții împ. României, nr. 33810/07 și 18817/08, 24 mai 2011, s-a desfăşurat ancheta efectuată de autorităţile naţionale în prezentele cauze cu încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenţie?
3.2. A încălcat durata procedurilor penale din prezentele cauze cerința „termenului rezonabil”, prevăzută la articolul 6§1 din Convenție?
3. Au avut la dispoziție reclamanții o cale de atac națională efectivă pentru stabilirea capetelor lor de cerere în temeiul articolelor 2 sau 3 din Convenție, astfel cum se prevede la articolul 13 din Convenție?
Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
dr. Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
