Întrebare preliminară cu privire la noțiunea de prestare de servicii și combaterea întârzierii în efectuarea plăților

Mihaela Mazilu-Babel

Adina Mihalache

Judecătorul polonez se întreabă cu privire la închirierea de spații comerciale (C-330/16 Zarski)

Situația de fapt:
1. aproprierea legislațiilor
2. necesitatea de a afla dacă închirierea de spații este o prestare de servicii în sensul directivei privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale
3. necesitatea de a afla dacă într-o atare situație se poate considera, la încheierea unui contract de închiriere pe durată nedeterminată, că tranzacția comercială este:
3.1. contractul de închiriere în general
3.2. sau doar fiecare operațiune separată sub forma plății chiriei în contrapartida punerii la dispoziții a spațiilor și a utilităților aferente
4. dacă se consideră că tranzacția comercială o constituie plata chiriei în contrapartida punerii la dispoziție a spațiilor și utilităților aferente, necesitatea de a afla dacă statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al directivei contractele de închiriere încheiate înainte de 16 martie 2013, atunci când întârzierea în efectuarea plăților chiriei a survenit după această dată

Dispoziții incidente invocate:

1. articolul 1 alineatul (1), articolul 2 punctul 1, articolul 3, articolul 6, articolul 8 și articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7/UE

Articolul 1 (extras)
Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă urmăreşte să combată întârzierea în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, în vederea asigurării funcţionării adecvate a pieţei interne, promovând astfel competitivitatea întreprinderilor, în special cea a IMM-urilor.

Art. 2: Definiţii

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1. „tranzacţii comerciale” înseamnă tranzacţii între întreprinderi sau între întreprinderi şi autorităţi publice care conduc la furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii contra cost;

Art. 3: Tranzacţii între întreprinderi

(1) Statele membre garantează că, în cadrul unor tranzacţii comerciale între întreprinderi, creditorul este îndreptăţit să perceapă dobândă pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor, fără a fi necesară o notificare, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) creditorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi legale; şi
b) creditorul nu a primit suma datorată la scadenţă, cu excepţia cazului în care debitorul nu este responsabil de întârziere.
(2) Statele membre se asigură că rata de referinţă aplicabilă:
a) pentru primul semestru al anului în cauză, este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;
b) pentru al doilea semestru al anului în cauză, este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv.
(3) Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1), statele membre garantează următoarele:
a) creditorul este îndreptăţit să perceapă dobândă pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor din ziua următoare scadenţei sau a expirării termenului de plată stabilite în contract;
b) dacă scadenţa sau termenul de plată nu sunt stabilite în contract, creditorul este îndreptăţit să perceapă dobândă pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor la expirarea oricăruia dintre următoarele termene:
(i) 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;
(ii) 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor, dacă data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată nu este certă;
(iii) 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor, dacă debitorul primeşte factura sau o cerere echivalentă de plată anterior primirii bunurilor sau serviciilor;
(iv) 30 de zile calendaristice de la data recepţiei sau verificării, dacă, prin lege sau prin contract, este prevăzută o procedură de recepţie sau verificare prin care se stabileşte conformitatea contractuală a bunurilor sau serviciilor şi dacă debitorul primeşte factura sau o cerere echivalentă de plată anterior sau la data la care are loc această recepţie sau verificare.
(4) Dacă este prevăzută o procedură de recepţie sau verificare prin care se stabileşte conformitatea contractuală a bunurilor sau serviciilor, statele membre se asigură că durata maximă a procedurii respective nu depăşeşte 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor, în afara cazului în care contractul prevede în mod expres dispoziţii contrare şi cu condiţia ca acest lucru să nu fie vădit inechitabil pentru creditor, în sensul articolului 7.
(5) Statele membre se asigură că termenul de plată stabilit în contract nu depăşeşte 60 de zile calendaristice, în afara cazului în care contractul prevede în mod expres dispoziţii contrare şi cu condiţia ca acest lucru să nu fie vădit inechitabil pentru creditor, în înţelesul articolului 7.

Art. 6: Compensaţia pentru costurile de recuperare

(1) Statele membre se asigură că, atunci când dobânda pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor în tranzacţiile comerciale devine exigibilă în conformitate cu articolul 3 sau 4, creditorul are dreptul de a obţine de la debitor o sumă fixă de 40 EUR, în calitate de despăgubire minimă.
(2) Statele membre se asigură că suma fixă menţionată la alineatul (1) este exigibilă fără a fi necesară o notificare şi reprezintă o despăgubire pentru cheltuielile de recuperare ale creditorului.
(3) În plus faţă de suma fixă menţionată la alineatul (1), creditorul este îndreptăţit să solicite o despăgubire rezonabilă de la debitor pentru orice cheltuieli de recuperare care depăşesc suma fixă respectivă angajate din cauza efectuării cu întârziere a plăţilor de către debitor. Aceste cheltuieli ar putea să includă cheltuielile suportate, printre altele, în vederea angajării unui avocat sau a unei firme de colectare a debitelor.

Art. 8: Transparenţă şi informare

(1) Statele membre garantează o transparenţă totală privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din prezenta directivă, inclusiv prin publicarea ratei dobânzii legale aplicabile pentru întârzierile de plată.
(2) Comisia publică pe Internet detalii referitoare la ratele legale curente ale dobânzii aplicabile în toate statele membre în caz de întârziere a efectuării plăţilor în tranzacţiile comerciale.
(3) Dacă este cazul, statele membre recurg la publicaţii profesionale, la campanii de promovare sau la orice altă modalitate funcţională de sensibilizare a întreprinderilor cu privire la căile de atac în cazul efectuării cu întârziere a plăţilor.
(4) Statele membre pot încuraja elaborarea unor coduri privind plata la termen, în care să se stabilească termene clar definite pentru efectuarea plăţilor şi o procedură adecvată pentru tratarea eventualelor plăţi care fac obiectul unei contestaţii, sau orice alte iniţiative care abordează problema esenţială a întârzierilor în efectuarea plăţilor şi contribuie la dezvoltarea unei culturi a plăţilor la termen, care sprijină obiectivele prezentei directive.

Art. 12: Transpunere

(4) În transpunerea prezentei directive, statele membre decid dacă exclud contractele care au fost încheiate înainte de 16 martie 2013.

2. considerentele (2), (3), (7), (11), (18) și (23) ale directivei

Corespondențe pentru România: articolul 1 alineatul (1), articolul 3, articolul 10 și articolul 19 litera (d) din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante

Articolul 1 (extras)
Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesionişti sau între aceştia şi o autoritate contractantă, contractul având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile.

Articolul 3
Determinarea dobânzii

(1) În raporturile dintre profesionişti, creanţa constând în preţul bunurilor livrate sau tariful serviciilor prestate produce dobânzi penalizatoare în cazul în care:
a) creditorul, inclusiv subcontractaţii acestuia, şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale;
b) creditorul nu a primit suma datorată la scadenţă, cu excepţia cazului în care debitorului nu îi este imputabilă întârzierea.
(2) Dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) Dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene:
a) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată;
b) dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;
c) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date, după 30 de zile calendaristice de la această dată.
(4) Procedura de recepţie sau verificare prevăzută la alin. (3) lit. c) nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data recepţiei bunurilor sau prestării serviciilor. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen mai mare de 30 de zile calendaristice, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, potrivit art. 12.

Art. 10 (extras)
Daune-interese minimale

(1) Fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, dacă sunt întrunite condiţiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
(2) Obligaţia de plată a sumei prevăzute la alin. (1) este scadentă de la data la care curge dobânda penalizatoare, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) sau, după caz, ale art. 8 alin. (2).
(3) Suma prevăzută la alin. (1) este suplimentară cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silită.

Art. 19 (extras)
Drepturi

Organizaţiile patronale reprezentative, potrivit legii, au următoarele drepturi:
d) de a elabora, singure sau în colaborare cu instituţii publice, coduri de promovare a disciplinei contractuale, de dezvoltare a uzanţei plăţii la termen;

dr. Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?