Cristian Romică Guluță: Un membru CSM nu este nici lider, nici şef, ci un trimis al magistraţilor

Alina Matei

Cristian Romică Guluţă

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule judecător Cristian Romică Guluţă,  pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu pentru cititorii J. Cum şi de ce aţi decis să candidaţi pentru Consiliul Superior al Magistraturii?

Cristian Romică Guluţă: Cu plăcere şi vă mulţumesc pentru invitaţie! Am decis să candidez ştiind că lucrurile bune nu se întâmplă de la sine, după ce, vorbind cu colegi de la instanţele din ţară, am fost convins că obiectivele din proiectul meu răspund aşteptărilor lor. În prezent, în sistemul de justiţie nu există un standard unic, prevăzut în lege, la care să ne raportăm pentru a aprecia echitabil limitele până la care un judecător poate efectiv fizic şi psihic să muncească. Consecinţa este cea de azi, întreţinută în timp de Legislativ şi Executiv, toţi judecătorii din ţară sacrificându-şi, efectiv, timpul alocat familiei, timpul liber, sănătatea, timpul pentru studiu, pentru a fi zilnic la instanţă până la ore târzii, inclusiv sâmbăta şi duminica. Această stare de fapt nu mai poate continua.

Alina Matei: Deşi aveţi ani de experienţă în funcţii juridice, judecător sunteţi de 3 ani. Gândul meu coboară spre întrebarea pe care probabil o să v-o adreseze un judecător guraliv şi activ: cum veţi surmonta scurta perioadă în magistratură?

Cristian Romică Guluţă: În fostul şi actualul CSM au fost şi sunt  magistraţi cu experienţă. Sunt, cu adevărat, doar experienţa de magistrat ori doar deţinerea unei funcţii de conducere, garanţii suficiente şi unice pentru  un CSM valoros? Realitatea concretă ar putea contrazice prin răspuns. Abilităţile, însă, sunt, cu siguranţă, garanţia dobândirii experienţei utile şi a eficienţei. Înainte de a intra în magistratură, am acumulat experienţă administrativă public, ocupând, timp de 18 ani, funcţii de conducere în instituţii publice cu 200  pânâ la 2000  de angajaţi. C.S.M-ul nu este doar organ colegial colectiv, ci şi o instituţie publică cu peste 400 de angajaţi aflaţi în slujba sistemului de justiţie, cu Compartimente, Birouri şi Direcţii, ale căror competenţe şi atribuţii nu se întâlnesc la nivelul instanţelor judecătoreşti, ci în instituţiile publice. Obiectivele din proiectul meu pornesc de la cauză spre efect şi vorbesc despre înţelegerea, de către un judecător de scaun, a realităţilor actuale ale sistemului de justiţie.

Alina Matei: Vă începeţi proiectul de candidatură cu un citat de George Bernard Shaw:” Devenim mai înţelepţi nu datorită amintirii trecutului nostru, ci din cauza responsabilităţii asupra viitorului nostru”. Mă derutează puţin. Înţelepciunea şi responsabiltatea ţin de un anumit timp, se arată la o anumită vârstă, stau ascunse de cei tineri?

Cristian Romică Guluţă: Cu siguranţă, înţelepciunea şi responsabilitatea nu stau ascunse de cei tineri. Înţelepciunea cere cunoaştere, înţelegere şi perspectivă. Citatul spune că devenim mai înţelepţi proiectând viitorul, perspectivă care, în opinia mea, trebuie să fie întemeiată pe obiective care, prin asumarea responsabilităţii, transformă ideea (viziunea) care le-a generat în soluţii concrete, în efecte estimate corect, în rezultate benefice. Cred că aceasta este garanţia viabilităţii obiectivelor din proiectul de candidat.

Alina Matei: Şi pentru că vorbeam de responsabilitate, vă rog să ne spuneţi care este responsabilitatea unui membru CSM?

Cristian Romică Guluţă: Întrebarea este mai actuală decât oricând! După declararea ca neconstituţionale, prin Decizia C.C.R. nr. 196 din 4.04.2013, a prev. art. 55 alin.(4) si alin. (9) din Legea nr. 317/2004, ce permiteau revocarea membrilor CSM de către alegătorii magistraţi, pe motivul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor încredinţate prin alegerea ca membru CSM, s-a presupus, şi chiar afirmat, că un membru CSM nu mai poate fi responsabilizat ori revocat pe durata mandatului său.   

De fapt, stabilirea acestor atribuţii individuale, a căror neîndeplinire poate atrage revocarea, este obligatoriu a fi făcută în termen de 15 zile de la constituirea CSM conform art. 22 alin.(3) din Legea nr. 317/2004. Deci, ceea ce lipseşte, în fapt, pentru a putea revoca un membru CSM, este asumarea responsabilităţii de către membrii CSM,  prin  stabilirea de responsabilităţi individuale, obligaţie legală la care tocmai m-am referit. Adică trebuie aplicată, întocmai, legea. Am propus în proiect ca responsabilităţile membrilor CSM să fie stabilite imediat după constituire, prin analizarea şi punerea în acord a obiectivelor membrilor aleşi şi stabilirea de responsabilităţi individuale transparente pentru fiecare membru. Astfel, este posibilă aprecierea eficienţei activităţii membrului CSM şi se poate iniţia procedura de revocare a acestuia raportat la modul în care sunt îndeplinite atribuţile stabilite fiecăruia. Dincolo de aceste aspecte, cred că o reală responsabilitate a unui membru CSM este să facă dovada permanent, în cursul mandatului, prin acţiunile sale, prin comunicarea cu colegii din teritoriu, prin luările de poziţii, strategiile propuse şi obiectivele îndeplinite, că va dedica această calitate, de membru CSM, numai pentru îmbunătăţirea carierei tuturor judecătorilor, nu în alte scopuri.

Alina Matei: Dar responsabilitatea Consiliului?

Cristian Romică Guluţă: Constituţional, Consiliul este garantul independenţei justiţiei. Ultimii ani au arătat cu limpezime absenţa folosirii pârghiilor prin care Consiliul să poată, efectiv, garanta independenţa justiţiei. Şi mă refer aici la faptul că, până în prezent, CSM-ul nu a avut suficientă înrâurire privind o mai bună finanţare a bugetelor instanţelor judecătoreşti şi, în acelaşi lanţ al slăbiciunilor, nu a putut obţine o creştere  normală şi graduală a numărului de posturi de judecător din schema instanţelor de judecată, raportat la creşterea  actuală a volumului de muncă, comparativ cu anul 2005.

Pentru că este un organ colegial colectiv, cu mandat obţinut prin vot, următoarele principale responsabilităţi ale CSM-ului ar trebui să fie  eficienţa şi transparenţa întregii sale activităţi, cu excepţia interdicţiilor prevăzute expres în lege. Când ai rezultate şi esti eficient, comunici, ai feed-back.

Alina Matei: CSM nu-şi poate permite în noul mandat să risipească energii în dispute interne sau dezbateri instituţionale fără rezultat, spuneţi în proiect. Dispute vor fi şi în noul CSM, după cum au fost şi în celelalte mandate, şi probabil vor fi şi în viitor. Uneori disputele de idei sunt chiar aducătoare de rezultate pozitive. Important este ce transmite CSM-ul magistraţilor, publicului. Pentru că membrii se pot înţelege între ei, deci fără dispute interne, însă să nu facă mare lucru împreună… Dar magistraţii ce îşi doresc de la CSM?

Cristian Romică Guluţă: Evident, dezbaterile aduc progres şi sunt absolut necesare. Ceea ce spun este că, având în vedere situaţia actuală, nu mai este timp de dezbateri fără rezultat. Nu poţi fi eficient pierzând timpul.

Cred că se aşteaptă de la noul CSM transparenţă totală, mai mult curaj în dialogul Consiliului cu puterile Executivă şi Legislativă, reducerea reală a volumului de muncă, intolerabil la acest moment,  luarea unor decizii care să nu creeze situaţii în care unii magistraţi  sunt favorizaţi, iar alţii sunt omişi.  Cred că se doreşte, de asemenea, înlăturarea inechităţilor din sistem, generate de indicatorii de eficienţă conform cărora un judecător care are un volum de muncă redus este mai eficient decât un judecător cu volum de muncă mai mare, deşi acest volum nu este determinat de judecător, ci de lipsa actuală a oricărei previziuni pe termen lung privind resursele umane şi de neechilibrarea schemelor instanţelor. Cu siguranţă, este nevoie de un garant puternic şi prompt, prin fapte şi atitudini, atunci când CSM trebuie să garanteze independenţa justiţiei. De asemenea, este de dorit ca apărarea integrităţii magistratului să însemne altceva decât o declaraţie tardivă şi lipsită de orice efect cu privire la situaţia sesizată de magistrat.

Societatea a evoluat. Justiţiabilul vrea să fie informat despre actul de justiţie, iar CSM-ul trebuie să răspundă acestei nevoi a publicului. Tăcerea, lipsa de  transparenţă şi promptitudine, atunci când apar derapaje privind sistemul de justiţie, creează premisele scăderii încrederii în justiţie şi cred că niciun magistrat nu îşi doreşte acest lucru.

Cu siguranţă, aşteptările magistraţilor de la CSM sunt invers proporţionale cu actuala percepţie exprimată public cu insistenţă în ultima vreme, privind activitatea CSM-ului.

Alina Matei: Volumul de muncă al unui judecător susţineţi că nu este unul normal. Care este volumul de muncă la Judecătoria Sighetu Marmaţiei? Dacă aţi fi ales membru, cum aţi face acest volum de muncă să fie la judecătorii de la judecătorie?

Cristian Romică Guluţă: La Sighetu Marmaţiei este de aproximativ 1000 cauze pe judecător şi anul trecut a fost de 886 cauze pe judecător. În anul 2015 de exemplu, la Judecătoria Buftea încărcătura pe judecător a fost de 1797 dosare, la Judecătoria Sectorului 2 a fost de 2372 dosare, iar la Judecătoria Sinaia a fost de 566 dosare. Media pe ţară a fost de 1060 cauze pe judecător. Este complet greşit şi inechitabil, dacă ne raportăm la faptul că judecătorii ar trebui să desfăşoare aceeaşi muncă, la aceeaşi pregătire şi la aceeaşi salarizare. Aceste diferenţe de volum de muncă sunt vizibile în întregul sistem la toate instanţele din ţară, sunt probleme vechi de ani de zile şi încă nu au fost rezolvate, aşa că va trebui să fie rezolvate de noul CSM. În urmă cu 11 ani, chiar înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, în anul 2005, media  încărcăturii anuale pe judecător era de 490 dosare şi erau 4000 de judecători naţionali. Azi, după 11 ani, sunt 4500  de judecători însă volumul de muncă s-a dublat, în medie, sau chiar triplat, la unele instanţe.

Ceea ce propun prin proiect este o decongestionare firească şi eficientă a volumului de muncă, în următorii 6 ani, şi menţinerea acestei stări pe termen lung. Mai întâi ar trebui să spun că atunci când a votat noile coduri, Legislativul a asigurat cadrul. Acum are obligaţia de a asigura şi condiţiile.

Prin urmare, obiectivul meu este asigurarea unui standard care în prezent nu există în sistemul de justiţie, de maxim 500 cauze pe an  admisibil a fi repartizate spre judecată unui judecător. Fără acest reper,  CSM-ul nu poate oferi nicio garanţie sigură pentru reducerea volumului de muncă în viitor (ceea ce, de fapt, s-a şi întâmplat în ultimii 11 ani). Dacă ai 500 de dosare pe an pe judecător, volum prevăzut în lege, atunci ştii şi, mai ales, nu te mai loveşti de refuzul Ministrului Justiţiei, când estimezi câte posturi de judecător trebuie să fie infiinţate la fiecare nivel, judecătorie, tribunal, curte de apel şi Î.C.C.J., raportat la  numărul dosarelor înregistrate la fiecare instanţă şi prevezi posturile în schemă. Ceri buget pe măsura ocupării posturilor, în fiecare an. Impactul bugetar este mic.  Efectele pe termen lung, expuse pe larg în proiect, sunt numai benefice şi, cred, ar readuce normalitatea în munca şi viaţa judecătorilor. Este absurd ca Guvernul, în speţă Ministerul Justiţiei să spună de 11 ani că nu sunt fonduri pentru înfiinţarea a 1500-2000 posturi noi la instanţe şi pentru bugetarea lor, în timp ce acelaşi Guvern pregăteşte angajări masive în administraţie, cum s-a anunţat, de altfel, recent, angajarea a peste 17 000 de poliţişti în următorii ani. De aceea, trebuie schimbate prerogativele ministrului Justiţiei, care poate stabili, discreţionar şi constant limitativ, numărul judecătorilor de la instanţe, fără a respecta nevoile reale ale sistemului de justiţie. Se poate, dar nu se vrea.

Alina Matei: Salarizarea judecătorilor şi a procurorilor a făcut ca în această perioadă magistraţii, o parte din ei, să ia atitudine în manifestul intitulat Memorandul pentru Justiţie. Credeţi că va duce la ceva concret?

Cristian Romică Guluţă: Sunt convins! Aşa este normal în orice stat de drept. Unitatea, echitatea şi tratamentul egal, precum şi solidaritatea magistraţilor, în profesie şi în dialogul cu Executivul şi Legislativul, trebuie, în fapt, să fie iniţiate şi girate de CSM şi sprijinite de asociaţiile profesionale. CSM ar trebui să aibă şi să exercite oficial acest rol tocmai pentru că reprezintă pe toţi magistraţii. Când se constată existenţa unor inechităţi, primul care ar trebui să le semnaleze şi să le elimine este Consiliul. De aceea noul CSM va trebui să răspundă  dezideratelor magistraţilor, acţionând imediat, mai ales ferm şi optim.

Alina Matei: Care ar trebui să fie relaţia Consiliului cu organizaţiile profesionale ale magistraţilor? Consiliul să vadă în acestea un partener sau, mai degrabă, o doctorie bună de scos din amorţeală, când e cazul?

Cristian Romică Guluţă: În proiect propun ca Asociaţiile profesionale ale magistraţilor să aibă statut de invitat permanent la şedinţele Secţiilor şi Plenului CSM. În trecut au fost situaţii în CSM în care, netransparent, prin schimbarea neanunţată a ordinii de zi stabilite, s-a evitat discutarea unor subiecte care interesau asociaţiile profesionale. Vocea magistraţilor din teritoriu adusă în Plenul CSM, prin reprezentanţii tuturor asociaţiilor profesionale, este mai mult decât necesară, cu atât mai mult dacă CSM-ul este transparent, şi, prin urmare, orice idee, orice critică constructivă, nu poate fi decât benefică sistemului de justiţie. Aşadar, mai degrabă opinez pentru un  partener permanent de dialog (profilactic, împotriva…. amorţirii), decât doctorie în caz de boală…

Alina Matei: De ce să vă aleagă colegii judecători pe dumneavoastră în Consiliu?

Cristian Romică Guluţă: Cred că vremea dialogului purtat cu Executivul şi Legislativul, frumos cosmetizat, dar lipsit de substanţă şi fără rezultate, a trecut. Ştim care este reacţia acestora la doleanţele magistraţilor. Majoritatea judecătorilor nu ocupă funcţii de conducere şi, de aceea, cred că şi această  voce trebuie să fie reprezentată în CSM. Consider că un membru CSM nu este nici lider, nici şef, ci un trimis al magistraţilor, care poate lucra în coeziune cu ceilalţi membri, obligat să respecte şi să îndeplinească obiectivele propuse, în fapt, obiective girate prin vot chiar de colegi.

Un medic bun nu tratează doar simptomele unei boli, ci şi cauza acesteia. Experimentele judiciare din trecut, pe care, în fapt, le suportă azi judecătorii, nu-şi mai au rostul. Obiectivele din proiect meu vizează înlăturarea cauzelor problemelor sistemului de justiţie, implicit a efectelor acestora. Şi sunt perfect realizabile.

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Cristian Romică Guluţă: Vă mulţumesc pentru această oportunitate, pentru pragmatismul dialogului şi vă urez succes în tot ceea ce întreprindeţi pentru  corecta informare a magistraţilor şi opiniei publice!

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?