Marian Nicolae: Judecătorii sunt mai presus de lege?
3 octombrie 2016 | JURIDICE.ro
Marian Nicolae
Prof. univ. dr. Marian Nicolae a declarat, într-un interviu pentru www.universuljuridic,ro cu ocazia apariţiei volumului II al lucrării „Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat” (ediţia 2), coordonat de prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu şi prof. univ. dr. Marian Nicolae, ref. controversele doctrină-practică:
„În drept, controversele sunt inerente și inevitabile, deoarece dreptul, ca fenomen eminamente social, reprezintă o vastă și inepuizabilă experiență juridică. Dreptul nu se reduce la lege. Astăzi, cel puțin în societățile deschise, bazate pe pluralism, libertate și egalitate în drepturi și guvernate de principiul supremației dreptului (Rule of Law), doctrina legum permutatio fondată de împăratul Iustinianus, conform căreia legea este unica sursă a dreptului, iar împăratul (deținătorul absolut – illo tempore – al întregii puteri politice) este singurul creator și interpret al legii (soli imperatori concessum est leges et condere et interpretari; Const. Tanta, 533, par. 21 in fine), este revolută și repudiată, în prezent, chiar și de cei mai înverșunați partizani ai pozitivismului juridic, de factură kelseniană.
Nici în România legea nu mai este unica sursă a dreptului. Art. 1 NCC, spre exemplu, enumeră printre izvoarele dreptului civil, alături de lege, uzanțele și principiile generale ale dreptului.
Practicii judiciare și jurisprudenței (doctrina) le revine sarcina interpretării dispozițiilor legale, ca și a practicilor consuetudinare și uzurilor profesionale.
Activitatea interpretativă este inerentă dispozițiilor legale noi, mai ales dacă este vorba de o lege de anvergura unui cod, cum sunt NCC și NCPC.
O lege nouă, până ajunge să fie ius vetus et receptum (sau ius confirmatum sau approbatum, în faimoșii termeni ai Decretum Gratiani, dictum post D.4 c.3), rămâne deschisă discuțiilor, contestațiilor și chiar controverselor, adică este, un timp, un ius non constitutum, incertum aut ambiguum, un drept neconsolidat încă, pentru că nu este nici validat de practica juridică, i.e. de mores utentium sau subditorum, nici aprobat de comunitatea juridică a experților (iurisprudentes, iurisperiti, iurisconsulti), adică de așa-numita communis opinio doctorum.
Noul Cod civil și Noul Cod de procedură civilă nu se pot sustrage acestei aspre și lungi, chiar anevoioase, verificări și legitimări sociale.
Este suficient să amintesc că unele dispoziții procedurale, cum sunt cele privind cercetarea procesului și, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu ori cele privind pregătirea dosarului de apel sau de recurs la instanța a cărei hotărâre se apelează ori se recurează, nu sunt încă în vigoare, fiind amânate până la 31 decembrie 2016.
Sunt discuții în legătură cu procedura regularizării cererii de chemare în judecată, iar reprezentarea obligatorie a părților prin avocat în recurs a fost declarată neconstituțională.
Totodată, se observă și o acțiune concertată de subminare a unor instituții procesuale sau dispoziții procedurale, chiar a fundamentelor și filosofiei noii legi fundamentale procesuale civile. De exemplu, deși s-a suprimat distincția dintre obligații civile și obligații comerciale și, pe cale de consecință, cea dintre litigii civile și litigii comerciale, se urmărește și se acționează pentru restaurarea pretoriană a acestei distincții, deși este lipsită de orice bază legală. Vedem cum tribunalele specializate se declară competente să soluționeze orice litigii cu „profesioniști-comercianți” (sic!) (nu și cu alți profesioniști), chiar dacă una dintre părți nu are calitatea de profesionist, cum Secția a II-a civilă (sic!) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, crezându-se mai presus de lege și punând interesele proprii mai presus de cele ale justițiabililor, se declară pur și simplu necompetentă a soluționa litigiile dintre neprofesioniști, pentru că este „specializată” în litigii dintre „profesioniști-comercianți” (sic!).
Ne întrebăm, retoric, desigur, ce face Consiliul Superior al Magistraturii? Cum este posibilă o astfel de încălcare flagrantă a legii? Judecătorii sunt mai presus de lege? Principiul „respectării Constituției, a supremației sale și a legilor” [art. 1 alin. (5) din Constituția în vigoare] este, oare, pentru judecători, un slogan sau o jucărie aflată la îndemâna lor și folosită după cum fiecare crede de cuviință?!”
NOTA JURIDICE: Lansarea lucrării are loc astăzi, ora 13.00.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
