ICCJ. Posibilitatea autorului/interpretului de a cere menționarea sa, în funcție de natura operei
4 octombrie 2016 | Cosmina SIMA
Cosmina Sima
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât faptul că dreptul autorului sau al interpretului de a putea cere asocierea numelui său cu opera sau cu interpretarea se manifestă în mod diferit, fiind necesară luarea în considerare a genului operei, a destinației acesteia, a naturii și suportului ei, dar și uzanțele existente în domeniu. Astfel, în situația în care o operă sau interpretare este prezentată, nu este necesară întotdeauna menționarea numelui autorului sau interpretului, neavând relevanță, sub acest aspect, nici modalitatea în care loc prezentarea. Curtea consideră că acest lucru derivă din faptul că Legea nr. 8/1996 nu reglementează, cu titlu de drept comun, pentru toate operele sau interpretările (indiferent de natura acestora), obligația ca numele autorului sau interpretului să fie menționat. Există două dispoziții în acest sens, și anume, art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, în care se prevede dreptul moral de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei, și art. 96 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, care prevede dreptul moral de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări/execuții. Așadar, nu există o dispoziție legală care arată cum se realizează acest drept într-un anume caz. (Decizia nr. 805 din 5 aprilie 2016 pronunţată în recurs de Secţia a I-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despăgubiri morale)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
