Târgu Mureș și Bistrița
7 octombrie 2016 | Lăcrămioara AXINTE

Ajunsă în Tărgu Mureș pe înserate, ruptă de oboseală și cu o foame de lup, am avut noroc ca hotelul avea restaurant, așa încât nu a fost nevoie să merg altundeva să mănânc.
Dimineață, înainte de ora 10, am intrat în Tribunalul Mureș, unde am fost întâmpinată cu căldură și am revăzut un prieten, pe Florin Lupașcu, judecător la Tribunalul specializat.
Discuțiile cu dna. Președinte Ioana Delia Lucaci și ceilalți colegi s-au purtat firesc, fără rețineri, ca și când ne-am fi cunoscut de când lumea, subiectele abordate trecând de la: volumul de activitate, procedura incorectă de a se lua posturi de la anumite instanțe și trecerea la altele, modificarea legislației în ce privește cuantumul pensiei de boală, pentru magistrații care și-au pierdut capacitatea de muncă după intrarea în sistem, evaluarea psihologică cu scopul identificării necesității suportului psihologic, la: inexactitățile propagate în spațiul public referitoare la salariile magistraților și la inexistența răspunderii, fără să existe nicio reacție din partea CSM, intențiile declarate de adoptare a unei legi referitoare la răspunderea magistraților, de reformare a justiției, dezamăgirea față de activitatea desfășurată de membrii CSM care își încheie mandatul, motivele excluderii de pe forumul judecătorilor, reglementarea procedurii de revocare a membrilor CSM, preluarea bugetului instanțelor de către ÎCCJ, utilizarea sistemului informatic Ecris pe calculatoare uzate moral, necesitatea de a ține strâns legătura cu judecătorii și după alegerea ca membru CSM.
De la Târgu Mureș am plecat la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Drumul care mi s-a părut greu, nu-l mai făcusem niciodată, cu o mulțime de curbe la 180 de grade, care pot fi abordate, păstrând banda, doar cu viteză redusă, m-a făcut să întârzii, după ora anunțată inițial 14:30 și doar datorită amabilității dnei Vicepreședinte am reușit să ajung puțin înainte de ora 15.
Cu toate că era vineri, colegii de la Bistrița au acceptat să vină la întâlnire și discuțiile s-au prelungit până după ora 16, iar pentru asta le sunt profund recunoscătoare.
Ca și la Mureș, discuția a fost caldă,firească, apropiată, temele abordate au fost diverse, începând cu: prezentarea activității profesionale, starea actuală a statutului judecătorului, verificările făcute de Inspecția judiciară înainte ca judecătorul să pronunțe o hotărâre în cauză, creșterea atribuțiilor administrative odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri de procedură, necesitatea unor modificări legislative corelativ cu actualizarea schemelor de personal, până la: intenția declarată a adopta o lege privind răspunderea magistraților, reforma justiției, relațiile instituționale inadevcate ale CSM în raport cu reprezentanții celorlalte puteri, lipsa de reacție a CSM, ca instituție, sau a membrilor CSM față de inexactitățile propagate în spațiul public referitoare la statutul și salarizarea magistraților, inegalitatea de șanse la alegerile CSM și lipsa posibilității reale a judecătorilor de a-și cunoaște candidații, datorită refuzul ui CSM de a reglementa campania electrală, afirmațiile ministrului Justiției privind pensiile de 1 miliard lei vechi și la abrogarea pensiilor speciale.
După ce am primit îndrumări utile pentru a ajunge la drumul care duce spre Suceava, am plecat spre casă bucuroasă că îmi voi revedea băiatul, lăsat pentru prima dată singur acasă pentru atâtea zile, și încântată că am cunoscut atâția oameni minunați, pe care probabil altfel nu aș fi avut ocazia să îi cunosc!
Judecător Lăcrămioara Axinte
Tribunalul Botoşani