Câteva prime observații cu privire la modificările, propuse de MJ, la Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
10 octombrie 2016 | Lăcrămioara AXINTE
Lăcrămioara Axinte
I. Modificarea prin care se propune ca Membrii Consiliului Superior al Magistraturii să nu desfășoare activitate permanentă, deși CSM este un organ cu activitate permanentă, iar judecătorii și procurorii aleși în CSM să continue să desfășoare activitatea de judecător, respectiv de procuror sau, după caz, să exercite funcțiile de conducere la instanțe sau parchete, nu cred că are vreo justificare, în afară de aceea de a șubrezi capacitatea membrilor CSM de a-și putea îndeplini corespunzător, cu responsabilitate, atribuțiile ce le revin, dincolo de faptul că membrii aleși vor fi în stare de incompatibilitate, atunci când vor trebui să voteze asupra unor chestiuni privitoare la instanța sau parchetul la care funcționează.
Prin această modificare, Ministerul Justiției vrea să transforme CSM-ul într-un organism pur decorativ, fără posibilitate efectivă de a analiza și hotărî în cunoștință de cauză, pentru că este fizic imposibil ca un om, fie el și judecător sau procuror, să poată desfășura activitatea obișnuită la instanță sau parchet și să se teleporteze la București, de la sute de km distanță, să desfășoare activitate în comisii și să participe și la ședințele Secției, Plenului, instanței de disciplină.
II. Este necesară modificarea art. 45 din lege, prin introducerea unui nou alineat, 22, cu următorul cuprins: “În cazul în care sesizarea privește un judecător sau procuror care încă nu a pronunțat o hotărâre sau nu a dat o soluție procedurală în dosarul de u.p., verificările prealabile, inclusiv cercetarea disciplinară, se suspendă până la desesizarea judecătorului sau procurorului vizat.”
Justificarea acestei modificări este impusă de faptul că verificările prealabile sau cercetarea judecătorului sau procurorului, cât timp are dosarul pe rol, este de natură să aducă atingere imparțialității, garanție absolut necesară pentru un proces echitabil, dar și să favorizeze alegerea judecătorului sau procurorului, prin formularea unor sesizări împotriva judecătorului sau procurorului neagreat de petent.
III. În ce privește revocarea membrilor CSM, consider că modificările propuse sunt salutare, cu excepția următoarelor:
a) Introducerea ca motiv de revocare “cazul săvârșirii unor fapte de natură a aduce atingere gravă independenţei şi prestigiului justiţiei” se suprapune oarecum pe textul art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, care prevede că este abatere disciplinară manifestarea care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşită în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, iar aplicarea unei sancțiuni disciplinare figurează deja ca motiv de revocare;
b) Introducerea drept condiție pentru revocare, propunerea adunărilor generale de la nivelul tuturor instanțelor sau parchetelor, o face absolut imposibilă, astfel încât este necesar să rămână condiția actuală, a majorității adunărilor generale.
Judecător Lăcrămioara Axinte
Tribunalul Botoșani
