Secţiuni » Sistemul judiciar » Alegeri CSM
Alegeri CSM

Sistemul judiciar trebuie abordat cu pragmatism, etapizat, logic și corelat
10.10.2016 | Oliver-Felix BĂNILĂ

Secţiuni: Alegeri CSM, Opinii, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust
Oliver-Felix Bănilă

Oliver-Felix Bănilă

CUPRINS:
I. Considerații preliminare cu privire la statutul, rolul și importanța Consiliului Superioral Magistraturii pentru sistemul judiciar din România.
II. Obiective privind statutul magistratului procuror:
1. Garantarea independenţei procurorilor, consolidarea imparţialităţii şi a reputaţiei profesionale a acestora.
2. Strategia resurselor umane.
a) Recrutarea profesională.
b) Promovarea în funcţii de execuţie.
c) Promovarea în funcţii de conducere.
d) Promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
III. Obiective vizând eficientizarea activităţii procurorilor:
a) Schemele de personal.
b) Poliţia judiciară.
IV. Formarea profesională a magistraţilor.
V. Evaluarea magistratului procuror.
VI. Răspunderea disciplinară a magistraţilor.
VII. Comunicarea internă, interinstituțională și publică.
VIII. Avizarea proiectelor de acte normative din domeniul justiției.

I. Considerații preliminare.

Consiliul Superior al Magistraturii (în continuare, C.S.M.) este garantul independenței justiției și a celor care o înfăptuiesc. Rolul, structura și atribuțiile acestuia sunt și trebuie să rămână reglementate constituțional (art. 133 și 134 din Constituţia României), consiliul fiind unul dintre cei mai importanți actori în mecanismul separației și echilibrului puterilor în stat.

Funcționarea statului de drept depinde într-o mare măsură și de membrii consiliului, în puterea și capacitățile căruia, ca organism, prin forța grupului, stă independența și imparțialitatea justiției, văzute, în primul rând, ca obligație / responsabilitate, și nu ca un drept / privilegiu.

Sistemul judiciar din țara noastră se află de peste 20 de ani într-o continuă reformă și de aceea, în viitoarea sa formulă, C.S.M., prin noii săi membri aleși într-un ”Parlament al justiției” și, mai mult ca oricând, până în prezent, trebuie să contribuie în mod decisiv la modernizarea acestuia, la consolidarea independenței magistraților, să-l facă cât mai funcțional și să întărească încrederea publică, atât pe plan intern cât și internațional.

Un sistem judiciar modern, funcțional și eficient nu poate fi realizat decât de un corp profesional bine pregătit, de înaltă ținută morală și puternic motivat în îndeplinirea nobilei misiuni – înfăptuirea justiției.

Prin proiectul pe care vi-l propun, printr-o previzionare a principalelor obiective şi direcţii de acţiune de urmat, consider că îmi pot aduce aportul la îmbunătăţirea activității sistemului judiciar, pornind de la funcționarea acestuia, de la cunoașterea și recunoașterea vulnerabilităților sale. Stabilirea obiectivelor pe considerente greșite sau inexacte nu pot asigura atingerea finalității dorite, sinceritatea și deschiderea minții fiind premise esențiale într-un astfel de demers.

Cadrul legal al activității C.S.M. este oferit, în principal, de prevederile constituţionale şi prin cele prevăzute de Legea nr. 317/01.07.2004 privind C.S.M., care stabilesc atribuţiile specifice, ce vizează în principal:

  1. cariera și formarea profesională a magistraţilor,
  2. asigurarea funcţionalității sistemului judiciar,
  3. adoptarea actelor normative din domeniul justiției și
  4. respectarea disciplinei și deontologiei profesionale de către magistraţi.

II. Obiective privind statul magistratului procuror.

1. Garantarea independenţei procurorilor, consolidarea imparţialităţii şi a reputaţiei profesionale a acestora.

Sistemul judiciar din care facem parte a fost conceput ca o magistratură, în care procurorii şi judecătorii sunt „cele două feţe ale aceleiaşi monede”  şi aşa trebuie să și rămână, iar C.S.M. are obligaţia să apere atât acest echilibru, cât și ambele categorii socio-profesionale.

De asemenea, consiliul trebuie să se implice cât mai activ, inclusiv în dialogul și comunicarea cu celelalte puteri ale statului şi cu societatea civilă, pentru a înlătura orice eventuală suspiciune în ce privește o posibilă schimbare a statutului de magistrat al procurorului, respingând – în primul rând – orice inițiativă de modificare constituțională sub acest aspect.

Statutul de magistrat al procurorului român nu este singular în Europa, un statut similar avându-l și procurorii din Grecia sau Italia.

Trebuie să recunoaștem că menținerea actualului statut, de magistrat, al procurorului, a devenit o luptă, iar menținerea acestuia trebuie să reprezinte prioritatea zero pentru viitorul C.S.M., fiind cu toții conștienți că acest statut, cu toate restricțiile, incompatibilitățile și interdicțiile aferente, presupune și un nivel de salarizare proporțional, dar și garantarea unor pensii de serviciu apte a asigura un nivel de trai decent ulterior momentului părăsirii profesiei.

Ca atare, viitorul C.S.M. va trebui să efectueze toate demersurile necesare pentru a se asigura că, în conjunctura în care se vor discuta revizuirea Constituției și probabil un nou pachet de legi privind justiția, statutul de magistrat, nivelul de salarizare și pensiile de serviciu vor rămâne drepturi câștigate, recunoscute și respectate ca atare.

Totodată, în condițiile acelorași restricții, incompatibilități și interdicții aferente statutului de magistrat al procurorului, care nu îi permit acestuia să desfășoare și alte activități (cu excepția celor didactice din învățământul superior), noul C.S.M. va trebui să lupte și să obțină reacordarea primelor de vacanță, a contravalorii celor 6 călătorii (nu doar 3), precum și a salariilor compensatorii la momentul pensionării.

Apărarea reputaţiei profesionale a procurorului nu trebuie să rămână la nivel de deziderat, eficiența acesteia fiind dată atât de promptitudinea acțiunii, cât și de celeritatea și fermitatea verificării cererilor de apărare a reputaţiei profesionale prin intermediul Inspecției Judiciare, care să acționeze, în fiecare caz, de îndată, pentru a înlătura orice eventuală suspiciune de complicitate ori părtinire în activitatea magistratului procuror și care ar putea afecta în mod grav încrederea publică în acțiunile sale.

Ideea unui corp profesionist și imparțial al magistraților nu poate fi concepută în absența asigurării independenţe financiare şi a predictibilității veniturilor, procurorului și judecătorului fiindu-le interzis a mai desfășura și alte activități (cu excepția celor didactice în învățământul superior), noblețea profesiei impunându-le și o anumită etichetă, decență, ținută și chiar model de comportament în societate, bună-starea acestei categorii profesionale fiind un element care nu poate fi deloc de neglijat.

Personal, consider că una dintre ideile mai vechi, de recompensare a magistraţilor a căror activitate se evidenţiază în mod deosebit se impune mai mult ca oricând a fi reglementată, mai ales în contextul în care prevenirea și combaterea unor categorii infracționale a fost prevăzută ca și strategie națională de apărare a țării.

La problemele privind salarizarea magistraţilor şi a personalului auxiliar care-și desfășoară activitatea în sistemul de justiție, se adaugă problemele privind insuficienta finanţare a sistemului, C.S.M., în conlucrare cu Ministerul Justiţiei și cu Ministerul Public, trebuind să acţioneze pentru obţinerea finanţării corespunzătoare a sistemului judiciar și satisfacerea exigențelor și nevoilor acestuia.

2. Strategia resurselor umane.
a) Recrutarea profesională.
Una dintre cele mai grave probleme ale sistemului judiciar o constituie lipsa de personal, la care se mai adaugă și existența unor scheme subdimensionate în cazul unor instanțe și parchete, în special în cele din reședințele de județ.

Cu toate acestea, nu trebuie renunțat la a păstra standardul ridicat de pregătire la admiterea în magistratură, în ambele sale forme, iar sistemul de recrutare şi formare profesională iniţială este generator de efecte calitative în pregătirea magistraților, procurori și judecători, fiind un real sprijin pentru activităţile desfășurate de parchete şi instanţe, la toate nivelurile.

Astfel, capacitatea de recrutare prin Institutul Naţional al Magistraturii (în continuare, I.N.M.) se impune a fi sporită, iar aceasta s-ar putea realiza și fără costuri suplimentare semnificative dacă ar fi schimbată modalitatea de formare, putându-se organiza chiar două sesiuni anuale de admitere la institut, condiţionat însă de faptul ca auditorii să efectueze, în mod repetat, stagii de pregătire teoretică de câte 3 luni, urmate de alte 3 luni de stagii de pregătire practică la parchete şi instanţe, în aceste condiții viitorii magistrați fiind puși și ei în contact cu provocările practice într-un mod mai accelerat.

Astfel, ar putea fi majorat și numărul locurilor scoase anual la concurs, necesarul sistemului fiind mai rapid și flexibil acoperit, cu magistrați tineri și bine pregătiți profesional.

Un astfel de sistem ar putea avea chiar mai multe beneficii, între care:

  • ar contribui la creşterea specializării magistraţilor, chiar din I.N.M.;
  • ar contribui la unificarea practicii judiciare;
  • ar contribui la eficientizarea activităţii parchetelor şi a instanţelor, contribuţia și implicarea auditorilor de justiţie în soluționarea cauzelor, aducând reale și dorite beneficii, între care și cele statistice.

Referitor la cea de-a doua modalitate de recrutare a magistraţilor, respectiv prin concurs organizat pentru persoanele cu studii juridice cu o vechime de cel  puţin 5 ani în profesii juridice, experiența practică și contactul cu cei recrutați prin această modalitate mă îndreptățește să consider că se impune ca, după un an de la intrarea în magistratură, să fie organizat un examen de capacitate. Acest sistem va asigura menţinerea la un nivel ridicat a exigenţelor privind accederea în magistratură.

b) Promovarea în funcţii de execuţie
Consider că actualul sistem de avansare trebuie și poate fi îmbunătăţit.

Astfel, concursul de promovare trebuie concentrat mai mult pe aspectele de ordin practic şi în raport de competența funcțională a nivelului de instanță sau parchet la care se dorește promovarea, pe verificarea dobândirii abilităţilor specifice muncii de judecător/procuror, inclusiv specializarea pe anumite activităţi. Regândirea modului de organizare și desfășurare a acestui concurs este posibilă, fiind de competenţa C.S.M., care are posibilitatea de a revizui inclusiv criteriile de vechime necesare înscrierii.

Pe de altă parte, în această materie se impune o modificare legislativă, respectiv posibilitatea ca, pentru a promova la o instanță sau la un parchet superior, din vechimea cerută pentru înscrierea la examen/concurs, magistratul să fi activat efectiv o anumită perioadă la instanța/parchetul inferior, de la care se dorește a promova.

Propunerile Ministerului Justiției formulate în acest sens trebuie susținute, necesitatea modificărilor de ordin legislativ impunându-se ca urmare a situației perpetuate în ultimii ani, ce a generat mari fluctuații de personal în schemele parchetelor de pe lângă tribunal, în special, și cu un important impact negativ asupra întregii activități a unității.

De asemenea, neechitabilă este și actuala procedură de promovare.

Astfel, consider că este inadmisibilă, chiar înjositoare, actuala periodicitate de organizare a concursurilor/examenelor de promovare în funcție de execuție și în special, cea pe loc, numărul locurilor scoase la concurs fiind insuficient și contrar nevoii de promovare, determinând ca în unele situații concurența să fie extrem de mare (chiar și 15 – 20 candidați / loc).

Totodată, notele obținute reflectă nivel de pregătire și calitate profesională ridicate, însă nepromovarea concursului (cu note chiar peste 9,50 în unele cazuri, din cauza numărului insuficient de locuri scoase la concurs și, mai ales, în cazul promovării pe loc, în care concursul se organizează cel puțin o dată la doi ani) dezvoltă și întărește puternice frustrări și este de natură a demotiva, în special în cazul celor cu vechime de peste 15 ani.

c) Promovarea în funcţii de conducere.
Procedura de promovare în funcţiile de conducere trebuie și poate fi și ea, în mod evident, îmbunătăţită.

În ce priveşte reinvestirea pentru cel de-al doilea mandat, consider că  procedura resusținerii examenului nu este oportună, în condițiile inexistenței unui contracandidat pentru acea funcție.

În situaţia în care nu sunt exprimate opţiuni pentru ocuparea funcţiei de conducere, Secţia de procurori ar putea să dispună reinvestirea în urma susţinerii de către candidatul unic a unui interviu în fața secţiei, interviu care să urmărească implementarea proiectului de management anterior și să comensureze performanțele manageriale.

Este, de asemenea, necesară o reducere a teoretizării unui astfel de examen şi centrarea pe aspectele specifice managementului în instanţe şi parchete, putându-se avea în vedere și o eventuală recomandare a colectivelor de procurori ce se doresc a fi reprezentate, precum și opinia Colegiului de conducere (de la parchetul ierarhic superior, acolo unde nu se poate întruni un colegiu de conducere), nu și a procurorului ierarhic superior, recomandarea acestuia putând fi tributară subiectivismului.

Experiența mi-a dovedit că succesul procesului de management nu poate fi atins în lipsa acceptanței colectivului condus, fiind extrem de important să fii dorit ca manager și desemnat a-l reprezenta, astfel funcția de conducere devenind și legitimă.

Totodată, schimbarea periodică a bibliografiei şi tematicii privind managementul şi comunicarea pentru aceste examene nu este nici ea oportună și este lipsită de eficiență, mai ales în condiţiile în care atât I.N.M., cât şi C.S.M. au dezvoltat proiecte privind elaborarea unor lucrări privind managementul şi comunicarea specifice sistemului judiciar în ansamblul său.

Demersuri de ordin legislativ se impun a fi efectuate și pentru a face mai atractivă funcția de conducere în instanțe și parchete, în prezent sistemul întâmpinând în unele cazuri o reticență a colegilor în a-și depune candidatura pentru anumite funcții de conducere și chiar pentru reinvestirea în acestea, iar actualul sistem de salarizare nu compensează lipsa de confort și sacrificiul personal implicate de exercitarea mandatului funcției de conducere, un șef responsabil fiind cel care vine primul și pleacă ultimul de la serviciu, cel mai adesea.

d) Promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ultima perioadă de timp, acest aspect a suscitat numeroase polemici, s-au creat noi regulamente, s-au promovat iniţiative legislative, însă promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (în continuare, Î.C.C.J.) a fost și rămâne o permanentă provocare pentru sistemul judiciar, importanța mizei, mai ales pentru sfera de activitate a celorlalte două puteri ale statului, fiind una deloc de neglijat.

Promovarea la Î.C.C.J. trebuie să rămână atributul C.S.M., cu reguli foarte clar precizate şi printr-o procedură transparentă.

De asemenea, se impune menţinerea actualei reglementări, care se referă la posibilitatea procurorilor de a promova la Î.C.C.J. Această posibilitate asigură şi egalitatea de tratament între cele două categorii de magistrați, procurori și judecători, ceea ce este bun și util netrebuind a fi schimbat și chiar urmărit a fi menținut, ca și obiectiv al viitorului consiliu.

III. Obiective vizând eficientizarea activităţii procurorilor.

Continua creştere a volumului de activitate a parchetelor şi a instanţelor reclamă luarea neîntârziată unor noi măsuri, atât de natură administrativă, cât şi de natură legislativă, intrarea în vigoare a noilor coduri neavând impactul degrevator dorit și așteptat.

Se impune, în primul rând, ocuparea schemelor de personal, atât de către magistraţi, cât şi de către personal auxiliar. Acest lucru poate fi făcut posibil prin reorganizarea concursurilor de intrare în magistratură, a activităţii I.N.M. şi a concursurilor de promovare, reorganizare care poate fi realizată de către C.S.M. și în lipsa unor modificări legislative sau intervenţii ale executivului (prin hotărâri ale Guvernului), prin noi regulamente.

Intrarea în vigoare a noilor coduri nu a produs mult-așteptata degrevare a instanțelor și parchetelor preconizată, ci, dimpotrivă, volumul de activitate este într-o permanentă creştere, chiar dacă la nivel național s-a concretizat tendința ascendentă a diminuării stocurilor de cauze rămase în nelucrare, fapt pentru care, pentru a putea face faţă tuturor provocărilor, C.S.M., în viitoarea sa componență, va trebui să se implice cât mai activ în două proiecte majore:
mărirea schemelor de personal (acolo unde se impune, desființarea micilor unități și realocarea personalului) şi
reorganizarea poliţiei judiciare.

C.S.M. va trebui să găsească forța de a învinge reticența executivului în a se proceda la desființarea micilor instanțe și a parchetelor de pe lângă acestea, unitățile cu un număr mai mare de magistrați oferind și cadrul necesar al unei mai bune pregătiri profesionale și al elaborării unor lucrări superioare calitativ, fundamentate și temeinice.

a) Schemele de personal
La momentul de față, schemele de magistraţi cât şi cele de personal auxiliar sunt mult subdimensionate. Aceste scheme nu au mai fost regândite de aproape 25 de ani (în baza Legii nr. 92/1992, cu mici excepții), sistemul judiciar funcţionând, practic, după scheme de personal construite într-o perioadă mult anterioară și, în multe cazuri, nici nu mai sunt de actualitate.

Din aceste motive, se impun:

  • majorarea schemelor de procurori la parchetele de pe lângă judecătoriile din localitățile reşedinţă de judeţ, până la nivelul în care un procuror să aibă de soluţionat un maxim de 500 – 600 dosare într-un an, eventual un număr cât mai apropiat de media anuală a dosarelor soluționate de un procuror de la acest nivel de parchet;
  • majorarea schemelor de procurori la parchetele de pe lângă tribunale, date fiind, în special, noile cerințe și complexitatea cauzelor de evaziune fiscală, precum și nevoia resimțită a unei mai bune specializări a procurorilor în domeniu;
  • majorarea schemelor de personal auxiliar la nivelul în care un grefier cu funcţie de execuţie să poată sprijini activitatea a maxim 2 procurori.

Totodată, consider că interesul sistemului judiciar este mai bine reprezentat prin prezența judecătorilor și procurorilor în instanțe și parchete și nu în aparatul tehnic al C.S.M. ori al altor instituții sau autorități, fapt pentru care situația detașării magistraților va trebui reanalizată și regândită.

b) Poliţia judiciară

Deși se tot discută tot mai intens în ultima perioadă despre trecerea poliției judiciare la parchet, actuala reglementare nu asigură coordonarea şi controlul eficient al activităţii ei de către procuror, deși, de cele mai multe ori, procurorul este indicat ca fiind cel responsabil pentru efectele negative generate de o astfel de organizare.

Realitatea a demonstrat că modelul adoptat pentru funcționarea și desfășurarea activității celor două structuri specializate de parchet (D.I.I.C.O.T., dar, mai ales, D.N.A.) este unul eficient, fiind un exemplu de bune-practici și demn de urmat. Din acest motiv, se impune ca poliţia judiciară să treacă efectiv în structura Ministerului Public.

Printr-o implicare activă, Secția de procurori a C.S.M., în viitoarea sa componență, ar putea face posibilă realizarea într-un timp cât mai scurt a acestui obiectiv, care ar avea multiple efecte pozitive în desfășurarea activității:

  • creşterea celerităţii,
  • creşterea calităţii,
  • ar conduce la o specializare reală a procurorilor,
  • ar permite creşterea numărului de cauze complexe soluţionate,
  • ar crește încrederea cetăţenilor în actul de justiţie.

Nu se poate vorbi despre eficiență în lipsa asigurării unor condiții normale de lucru, prin asigurarea unor spații adecvate pentru desfășurarea activității, pentru pregătirea ședințelor de judecată, prin dotarea cu tehnica I.T. necesară, prin crearea și facilitarea accesului la bazele de date, la rețeaua ECRIS a instanțelor, etc.

IV. Formarea profesională a magistraților

Intrarea în vigoare a noilor coduri a presupus și presupune încă, mai ales în lumina ultimelor decizii ale Curții Constituționale, eforturi suplimentare atât la nivel instituţional, cât şi personal, al fiecărui magistrat implicat în activitatea din sistemul judiciar actual.

Un corp al magistraților puternic și respectat nu poate fi decât unul foarte bine pregătit profesional, conectat în permanență cu actualul, iar acțiunile sale trebuie să constituie un exemplu de bune-practici.

Astfel, C.S.M. îi revine un rol deosebit de important în planul inițierii unor schimbări legislative, care să contribuie la îmbunătățirea activității și la pragmatismul efectelor previzionate ale actualelor reglementări, mai ales de ordin procedural.

Din acest motiv, se impune ca formarea profesională, atât cea iniţială cât şi cea continuă, să fie centrată în special pe domeniul consolidării noilor instituții, a constituționalității acestora și a antamării unor eventuale incidente procedurale, precum și pe aspectele controversate generate de practica instanțelor / parchetelor și al unificării practicii judiciare.

Totodată, este necesară integrarea procurilor în programe interne și externe de pregătire profesională, precum și o cât mai mare fluidizare și celeritate a procedurilor de cooperare judiciară internațională, odată cu specializarea procurorilor în domeniile prioritare, cum ar fi cauzele de spălarea banilor, de evaziune fiscală și de contrabandă.

Se impune întărirea capacităţii instituţionale şi îmbunătăţirea bazelor de date ale I.N.M., iar selecția magistraţilor pentru a participa la seminariile de pregătire, atât în ţară, dar, mai ales, la cele din străinătate, să se facă cu mai multă transparenţă și din timp, comunicarea organizării lor fiind necesar a fi transmisă cu mai multă oportunitate, pentru a oferi magistratului suficient timp de reflecție.

De asemenea, procesul de selecţie al formatorilor la I.N.M. ar trebui să fie orientat spre recrutarea, în special, a magistraţilor de carieră, cu experiență profesională vastă, cu rezultate deosebite, care ar putea transmite şi abilităţi specifice activităţilor pe care urmează să le îndeplinească viitorii magistraţi și ar captiva auditoriul, făcând și mai atractivă această nobilă funcție.

V. Evaluarea magistratului procuror

Deși până în prezent au fot folosite multe resurse şi energie pentru realizarea unui sistem cât mai obiectiv și realist de evaluare a magistraţilor, un astfel de deziderat nu a putut fi îndeplinit.

O atare finalitate nici nu va putea fi atinsă atâta timp cât nu se va interveni legislativ pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, modalitatea de evaluare a magistraților urmând a fi regândită, atât în raport de domeniul de activitate, cât și de nivelul de management și de vechimea în magistratură.

Este necesară elaborarea și implementarea unor standarde de management al calității, sistemul nostru judiciar resimțind lipsa unor specialiști în domeniul managementului calității la nivel european modern.

Calificativul „bine” nu trebuie să apară, așa cum este în prezent, ca o veritabilă sancţiune disciplinară, cu consecinţe asupra carierei magistratului, pentru o perioadă de 3 ani. În acest scop, viitorul C.S.M. va trebui să propună ministrului justiţiei să-şi exercite dreptul de iniţiativă legislativă în sensul celor expuse.

VI. Răspunderea disciplinară a magistraților

Inspecţia Judiciară trebuie să-şi accentueze rolul său constructiv, în scopul îmbunătăţirii activităţii sistemului judiciar, trebuie să-şi coordoneze activităţile şi controalele de fond şi tematice în concordanţă cu obiectivele strategice, stabilite periodic de către conducerea Ministerului Public.

C.S.M. va trebui să acţioneze pentru corelarea dispoziţiilor noilor coduri cu elaborarea de norme speciale privitoare la asigurările speciale pentru erori judiciare. În caz contrar, noile dispoziţii privind răspunderea materială a magistraţilor ar putea conduce la blocaje în instrumentarea cauzelor şi reticențe ale magistraţilor în a-şi asuma răspunderea trimiterii în judecată (în cazul procurorilor) sau pentru a-şi asuma răspunderea condamnării inculpaţilor (în cazul judecătorilor).

Personal, consider că Inspecția Judiciară a C.S.M. trebuie să-și facă simțit, în special, rolul său îndrumător și preventiv și, abia în plan secundar, să se manifeste ca organism de anchetă.

Recrutarea inspectorilor judiciari trebuie să aibă în primul rând în vedere criterii ca vechimea, experiența profesională și evoluția carierei, dar și comunicarea, empatia și capacitatea de sinteză și analiză la nivel sectorial și instituțional.   

VII. Comunicarea internă, interinstituțională și publică.

Realizarea unui corp profesional integru, o cât mai corectă și eficientă apărare a independenței și imparțialității sistemului judiciar și a reputației profesionale a magistraților au la bază COMUNICAREAinterinstituțională dintre C.S.M., Inspecția Judiciară, I.N.M., Ministerul Public şi Ministerul Justiţiei, ca și cheie a succesului în activitatea sistemului judiciar și de îmbunătățire a acesteia.

Cele trei instituţii reprezentative ale magistraților trebuie să conlucreze pentru îmbunătăţirea sistemului judiciar, obiectivele strategice ale Secției de procurori trebuie să se afle într-un echilibru firesc cu cele ale Ministerului Public, iar finalitatea acestora nu poate fi urmărită și analizată în mod izolat, fără a se avea în vedere și obiectivele corelative ale Secției de judecători și ale Ministerului Justiției.

Totodată, este important ca în cadrul Secției de procurori să existe conlucrare și coeziune, spirit de echipă, numai în astfel de circumstanțe putând fi luate decizii constructive și 100% reprezentative.

Pentru a evita luarea unor eventualele decizii mai puțin inspirate ale conducătorilor Ministerului Public (de genul creării unui portal pentru accesul justițiabililor și al avocaților la ECRIS-ul parchetelor ori desființarea tuturor parchetelor locale), se impune ca viitorul C.S.M. să manifeste o cât mai mare promptitudine. Astfel de decizii trebuie contrabalansate prin dialog și luarea de atitudine de către Secția de procurori, pentru a asigura justul echilibru al sistemului judiciar, ”recredibilizarea acestuia și a evidenția maturitatea și responsabilitatea corpului profesional pe care îl reprezentăm, obiective ce pot fi atinse, între altele și printr-un alt tip de comunicare – publică, coerentă, constantă, motivată și fermă.

Transparența, solicitată tot mai adesea și tot mai vocal în ultimii ani, a sistemului judiciar din România nu poate fi concepută în afara dezvoltării comunicării publice.

Imaginea magistraților români și insuflarea sentimentului de siguranță publică, pe care cu toții ni le dorim, nu pot fi realizate decât printr-o atitudine pro activă în comunicarea cu mass-media, prin susțineri oneste, prompte și obiective, prin ”vocea și pana” unor specialiști în comunicare publică (adaptată specificului activității noastre), pornind de la premisa că justiția este un serviciu public, în slujba cetățeanului și că esențialmente ea trebuie să aibă un caracter sobru și o doză de solemnitate.

Mai este necesar și ca viitorul C.S.M. să constituie un fond pentru sprijinirea magistraților care, din păcate, ajung să fie subiecți ai unor campanii de presă, de multe ori chiar virulente și agresive, așa cum a recomandat, de altfel, și Comisia europeană în ultimul său raport de țară.

Întâlnirile periodice, atât la nivel regional, cât şi cele de la nivel naţional, cu reprezentanţii magistraţilor ar trebui să reprezinte regula, comunicarea cu magistraţii fiind de natură a produce beneficii desfășurării activității judiciare, atât în cadrul parchetelor, cât și la instanțe, în fapt viitorii membri aleși ai C.S.M. fiind, în drept, dar, mai ales, în fapt, reprezentanții magistraților de la toate nivelurile, ceea ce este de natură a crea în sarcina acestora nu atât drepturi, cât mai ales obligații corelative.

Deplasarea în teritoriu și cât mai aproape de colectivele de magistrați ar trebui să nu fie considerată un efort disproporționat al membrului viitorului C.S.M., o astfel de prerogativă oferindu-i reala posibilitate de a se afla tot timpul în contact cu cei pe care îi reprezintă și de a găsi inspirația de a se face, astfel, cât mai eficient.

Consultarea permanentă, dialogul neîntrerupt cu magistrații și modificarea obiectivelor membrului viitorului C.S.M., în raport de rezultatul acestora, de nevoile și așteptările sistemului judiciar, pentru a face din acesta unul cât mai funcțional, eficient, legitim și modern, constituie un alt obiectiv propus, izvor al flexibilității acțiunii subsemnatului.

VIII. Avizarea proiectelor de acte normative din domeniul justiției.

Avizul pentru actele normative trebuie să fie unul obligatoriu cel puţin cu privire la aspectele ce ţin de esenţa puterii judecătoreşti:

  • independenţa justiţiei și
  • statutul magistratului și

în calitate de reprezentant al puterii judecătorești, C.S.M. trebuie să dobândească, în mod constituţional, drept de iniţiativă legislativă în domeniu.

În luna decembrie 2016 va intra în funcție un nou Parlament, iar acesta va relua cel mai probabil în discuție o nouă reformă constituțională. Un astfel de moment nu trebuie ratat și este imperios necesar ca viitorul C.S.M. să se implice activ, să se facă prezent, auzit și ascultat în cadrul dezbaterilor Comisiei pentru revizuirea Constituției și să susțină ca C.S.M. să primească drept de inițiativă legislativă în domeniile privind sistemul judiciar, a cărui independență, imparțialitate și integritate o apără și nu doar pretinde numai că o face.

În concluzie:

Pentru a performa, sistemul nostru judiciar trebuie abordat cu pragmatism, etapizat, în mod logic și corelat, pornind de la realitățile actuale, de la strategiile dezvoltate la nivelul celor două ministere şi de la exigențele activității de magistrat pe care o desfășurăm, având la bază comunicarea și consultarea interinstituțională.

Progresul unui sistem (și a celui judiciar, în particular) nu se poate realiza fără o identificare a vulnerabilităților sale, o recunoaștere sinceră a punctelor slabe și o conlucrare mobilizatoare, pentru stabilirea direcțiilor de acțiune, a metodelor și a mijloacele pentru atingerea unei astfel de finalități.

În calitate de reprezentant al categoriei socio-profesionale din care face parte, membrul viitorului C.S.M. va trebui animat de energie, dinamism, maleabilitate și deschidere în comunicarepopularitate, sinceritate, diplomație, inițiativă și empatie.

Totodată, în lipsa acceptanței colegiale, statutul său ar fi încă din start unul pur formal sau ar dobândi rapid o astfel de finalitate, dacă această acceptanță nu va fi în mod constant și neîntrerupt întreținută prin activitatea pe care o desfășoară, iar programul și obiectivele sale nu ar putea fi cu necesitate adaptate și regândite situațional și conjunctural, urmare a menținerii comunicării și dialogului.

Prim-procuror Oliver-Felix Bănilă
Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti