Scrisoare deschisă adresată colegilor judecători de la Tribunalul București
14 octombrie 2016 | Mădălina-Elena VLADU-CREVON
Mădălina Vladu-Crevon
Dragi colegi,
Am ales această cale în mod excepțional, pentru că nu am avut o altă posibilitate de a mă adresa direct, deși eu am venit la Tribunalul București, așa cum am stabilit și cum am anunțat programul încă de luni, 10.10.2016.
Am primit confirmarea pe e-mail de la Cabinetul Președintelui că sunt așteptată la data și ora stabilite, astfel încât miercuri, 12.10.2016, orele 10, m-am prezentat la sediul instanței, după ce parcursesem sute de km prin ploaie și trafic infernal, cu speranța că vă voi întâlni, așa cum am făcut cu toți colegii de la cele 35 de tribunale pe care le-am vizitat până acum.
Speranța mi s-a risipit repede, pentru că nici măcar unul din cei aproape 200 de judecători ai Tribunalului București nu a fost prezent la întâlnire, nici măcar pentru cinci minute, cu excepția președintei și unuia din vicepreședinți, cu care am purtat o discuție principială și foarte agreabilă.
Am încercat cu amar să îmi explic acest lucru, în condițiile în care a fost o zi normală de lucru și v-ați mai întâlnit și cu alți colegi candidați în zilele anterioare.
M-am gândit că există cel puțin patru explicații la această situație:
1. deja știți cu exactitate pe cine veți alege să fie membru CSM și nu mai este necesar să pierdeți timpul, deși mie nu mi-ați dat nicio șansă de a mă prezenta pentru a mă cunoaște și a vedea ce fel de persoană sunt, convinsă fiind că, de multe ori, o întâlnire directă poate schimba chiar și prejudecăți.
2. Nu vă mai interesează ce se întâmplă cu acest sistem, nu mai aveți nimic de spus și, pur și simplu, nu vă pasă cine și cum este ales… destul de puțin probabil acest lucru, în condițiile în care cunosc câteva persoane din acest tribunal și pozițiile lor publice;
3. Nu ați fost anunțați în legătură cu vizita mea în calitate de candidat, din diverse rațiuni pe care nu îmi propun deloc să le mai dezleg…
Din păcate, am primit semnale în acest sens și, în acest caz, chiar îmi pare sincer rău că astfel de lucruri se pot întâmpla și la acest nivel! La toate tribunalele din țară pe care le-am vizitat, indiferent de opțiunile de vot ale colegilor, am avut ocazia să întâlnesc mai mulți sau mai puțini colegi… dar erau acolo, să mă susțină sau să mă combată!
4. Există o reacție personală împotriva mea, deși nu mă cunoașteți și nu știți cum sunt și ce lucruri sunt capabilă să realizez… dar acest aspect sună ca o idee preconcepută, și o includ între paranteze.
Eu aș fi dorit din suflet să vă întâlnesc pentru că mă așteptam și mă pregătisem să fac față la o mulțime de întrebări și să găsim împreună soluții la o multitudine de probleme, urmând să vă prezint și proiectul meu de candidatură.
Mă bazam pe această oportunitate pentru a afla de la un corp profesional de elită dintr-o instanță reper din România care sunt standardele pe care le agreează și limita de suportabilitate admisă în ceea ce reprezintă cu adevărat activitatea unui judecător.
Îmi doream să cunosc o mulțime de lucruri și în mod special am lăsat această instanță spre final, întrucât am vrut să iau mai întâi pulsul din restul țării, pentru a avea o imagine de ansamblu cât mai aproape de realitate.
Am fost animată de bună-credință, sinceritate și dorința onestă de implicare reală, nu conjuncturală.
Am simțit că pot să mă implic și să fac tot ce ține de mine pentru ca nouă, judecătorilor de scaun, să ne fie mai bine, să ne fie asigurate condițiile necesare pentru a studia dosarele și pronunța sentințele, perfect convinși că am avut timpul necesar pentru a acoperi, prin studiu adecvat, elementele de doctrină și jurisprudență care să ne dea sentimentul datoriei împlinite: un număr rezonabil de dosare pentru fiecare judecător, care să ne permită un studiu aprofundat și luarea unor decizii corecte, la adăpost de orice greșeală, dar și o viață de familie ori socială normală, la care mulți am ajuns doar să visăm.
Mi-ar fi plăcut să vă pot spune ceea ce mi-am propus să realizez, cum voi face aceste lucruri viabile și să vă asigur că nu sunt acel gen de persoană care își va schimba atitudinea și numărul de telefon în două săptămâni sau luni dacă ar fi aleasă în CSM și urma să vă și explic de ce.
Urma să vă răspund la întrebări legitime pe care cu siguranță mi le-ați fi adresat, pentru că anticipez, din păcate, care sunt frământările, nesiguranța, frustrările, volumul uriaș de muncă și dorințele, chiar nerostite, care vă sunt așteptările și speranțele.
Dar faptul că nu am putut să vă întâlnesc, nici măcar pe câțiva, cu care să schimb astfel de opinii, mi-a creat un sentiment clar că lucrurile nu sunt ceea ce par a fi și că, din păcate, există mecanisme ostile care funcționează după repere clare.
Aș vrea să fiți perfect conștienți de astfel de lucruri, să aveți încredere în propria capacitate de a vedea și înțelege situația creată și să nu lăsați sub nicio formă pe alții să gândească în locul vostru!
Indiferent de opțiunea pe care o aveți, dacă este cea proprie, eu o voi respecta!
Fiți acel semnal care dă tonul schimbării, pentru că toată țara se uită cu speranță spre București! Întotdeauna!
Judecător Mădălina Vladu-Crevon
Candidat pentru CSM din partea tribunalelor
