Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Interviuri

Nicoleta-Margareta Țînț: Transparența trebuie să asigure atât respectarea legii, cât și cunoașterea adecvată a activității Consiliului Superior al Magistraturii
17.10.2016 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Nicoleta-Margareta Țînț

Nicoleta-Margareta Țînț

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă judecător Nicoleta-Margareta Țînț, pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. Vom vorbi despre candidatura pentru CSM și despre dumneavoastră. Sunteți președintele Curții de Apel Brașov. De ce vreți să plecați de la conducerea Curții? Vă schimbați traiectoria?

Nicoleta-Margareta Țînț: Eu vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit ocazia de a răspunde unor întrebări despre mine și despre candidatura mea pentru Consiliul Superior al Magistraturii. Am încredere că aceste răspunsuri, ca și cele pe care le-am oferit colegilor cu ocazia întâlnirilor pe care le-am avut la sediile curților de apel, vor permite judecătorilor curților de apel să mă cunoască mai bine.

După cum ați spus, sunt președintele Curții de Apel Brașov, am început al doilea mandat, iar această calitate mi-a oferit ocazia să înțeleg și din perspectiva unui conducător de curte de apel care sunt problemele unei instanțe de acest nivel.

Cunosc bine și nivelele de la baza sistemului judecătoresc pentru că am funcționat și la judecătorie, și la tribunal, inclusiv în funcție de conducere (vicepreședinte la Tribunalul Brașov).

Toată experiența pe care am dobândit-o ca judecător, în cei imediat 19 ani care au trecut de la absolvirea facultății, dublată de expertiza acumulată în funcțiile de conducere, îmi oferă oportunitatea de a cunoaște în detaliu exigențele impuse de exercitarea acestei nobile misiuni, precum și posibilitatea de a valorifica punctele tari și de a acționa pentru diminuarea ori înlăturarea celor slabe. Știu exact cum funcționează instanțele de judecată, ca mecanisme subtile, deseori neobservate, de lucru și de viață, după cum știu și criticile care se aduc acestui sistem.

Justiția funcționează în baza și în condițiile legii și ale Constituției și nicio clipă nu trebuie uitate aceste premise.

Vine un moment în viață când fiecare om crede că poate și vrea să facă lucruri noi și să contribuie la îmbunătățirea celor existente. Modul în care m-am implicat în activitatea instanțelor de când sunt judecător și, mai cu seamă, de când sunt președintele Curții de Apel Brașov, succesele obținute, dar și zidurile de care m-am lovit adesea mă determină nu să vreau să plec de la conducerea Curții și nici să-mi schimb traiectoria, ci să-mi pun la dispoziție întreaga experiență, care, alături de buna mea credință, de determinarea cu care acționez, de implicarea permanentă și dorința continuă de perfecționare, să contribuie la crearea unui sistem judiciar performant, cu adevărat independent, imparțial, competent și accesibil. Evident că atingerea acestui scop va profita și Curții de Apel Brașov și mie personal, ca judecător sau președinte de instanță.

Puterea judecătorească din România este mobilul și ținta multor lupte și atacuri, presiuni scăpate adesea de sub controlul rațiunii. Vedem des la televizor, în media, în general, persoane din viața publică, formatori de opinie care isterizează actul de justiție și bombardează haotic tot ce ține de Justiție. Mulți confundă (uneori deliberat) justiția cu Ministerul Public, judecătorii cu procurorii, accentuând starea de confuzie din percepția publică. Cred că este necesară o restabilire a echilibrului, o înțelegere corectă a locului și rolului Justiției într-o societate democratică. Iar Consiliul trebuie să-și asume schimbările necesare în acest scop, dat fiind rolul său constituțional, de garant al independenței justiției.

Iată câteva motive pentru care m-am hotărât să candidez. Un altul, hotărâtor, a fost acela al îndemnurilor numeroase ale colegilor, mulți dintre ei fiind pentru mine adevărate modele de comportament și conduită.

Alina Matei: Curtea de Apel Brașov, în ultimii 12 ani, și-a trimis președinții/vicepreședinții în CSM: doamna Angela Hărăstășanu și domnul Alexandru Șerban (vicepreședinte), fiecare cu viziunea lui, însă. Vă obligă și mai mult cele două mandate?

Nicoleta-Margareta Țînț: Vrând-nevrând, un anumit istoric de reprezentare obligă pe candidatul ulterior. Personal, apreciez activitatea celor doi colegi ai mei. Știu foarte bine motivele pentru care au fost apreciați sau, uneori, au fost criticați de judecători. Respectul pe care îl port celor doi mă obligă și mai mult, iar responsabilitatea pe care mi-o asum față de toți colegii mei prin această candidatură impune și receptivitatea mea față de potențiale critici. Fiecare om își pune în mod sigur amprenta personală asupra activității instituției pentru care lucrează, întrucât are propriile convingeri și idei, precum și personalitatea sa proprie, care îl individualizează, dar, în același timp, îl și deosebește de ceilalți.

Alina Matei: Candidatura dumneavoastră la CSM are un sens în mod sigur, dar caut să aflu cât sens doriți să dați dumneavoastră acestei candidaturi.

Nicoleta-Margareta Țînț: Sensul pe care vreau să îl dau nu poate fi unilateral. Justiția are multe obiective în sensul normelor constituționale. De fapt, dacă nu se înțelege corect sensul prevederilor din Constituție privind Justiția, atunci democrația nu poate să funcționeze corect. Cele trei puteri în stat sunt cea Legislativă, cea Executivă și cea Judecătorească. Potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”. Legea prevede, alături de Înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, judecătoriile și instanțele militare. Este limpede că numai acestea, cu judecătorii care activează la fiecare dintre ele, pot să înfăptuiască justiția, să judece litigiile și să aplice legea în fiecare caz în parte, cu forță obligatorie pentru toți cei implicați. Și să nu uităm că, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituție, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției”. În corelare cu ce am spus anterior, Consiliul Superior al Magistraturii are preponderent rolul de a asigura independența judecătorilor și, implicit, desfășurarea nestingherită, în limitele legii, a activității acestora.

Timpul a demonstrat că atacurile împotriva independenței judecătorilor vin din multe direcții, inclusiv din interiorul lumii judiciare. Apropos de sens, cred că trebuie să punem mai ferm stavilă acestor influențe exterioare nefaste și să împiedicăm absolut toate forțele exterioare Justiției să mai agreseze nejustificat judecătorii! Să spunem lucrurilor pe nume – nu există decât trei puteri în stat, iar cei care se erijează în a patra putere în stat trebuie să înțeleagă limitele constituționale și legale și să își îndeplinească misiunea în aceste limite!

Alina Matei: Pe ce cai albi au început mandatele actualii membri CSM și cum unele voci credibile s-au stins doborâte chiar de glasurile sau tăcerea lor… Se pot desprinde învăţături din ce s-a întâmplat cu actualul CSM?

Nicoleta-Margareta Țînț: În mod cert din orice experiență se pot desprinde învățături; singura condiție este să vrem să învățăm. Actualul Consiliu Superior al Magistraturii a avut și niște momente ciudate în funcționare și evoluție, iar aceasta a generat numeroase repoziționări, multe discuții aprinse și dezbateri. Unii membri ai Consiliului au fost implicați în cauze penale, au fost percheziții în unele birouri ori alte acțiuni de natură judiciară, un fost membru al Consiliului a fost condamnat, iar adunările generale ale judecătorilor au decis revocarea unor membri, însă, ulterior, urmare a deciziei Curții Constituționale, votul de blam dat de judecătorii alegători a fost, practic, anulat. Într-o atare situație este oarecum de înțeles să fim în prezența unui Consiliu Superior al Magistraturii, cel puțin, timorat.

Noul Consiliu Superior al Magistraturii și ceilalți mari actori din viața publică românească trebuie să dezbată serios baza legală și strategiile de lucru pentru o funcționare normală și cu adevărat independentă a Puterii Judecătorești.

Eu sunt adepta echilibrului și a înțelepciunii, principiul legalității coroborându-se cu multe alte principii când vorbim despre înfăptuirea Justiției. Trebuie să avem capacitatea de a face o radiografie obiectivă a activității actualului Consiliu Superior al Magistraturii. Cu siguranță vom găsi multe aspecte pozitive, iar problemele legate de insuficienta implicare, de transparența aparentă a activității și lipsa coeziunii interne vor trebui înlăturate de îndată printr-un contact permanent al membrilor viitorului Consiliu cu alegătorii lor și societatea civilă, prin consultarea reală a instanțelor de judecată, prin transparentizarea activității relevate inclusiv printr-o riguroasă motivare a hotărârilor adoptate și, nu în ultimul rând, prin armonizarea acțiunilor membrilor, crearea unei echipe și manifestarea Consiliului ca un adevărat organ colegial.

Alina Matei: Problema finanţării este una importantă, de la informatizare şi până la salarizare. Anul 2016 a adus mobilizarea unei părţi a magistraţilor care au pus la cale documentul Memorandumul pentru Justiţie în care sunt adunate toate problemele magistraţilor. Şi mai departe? Cum vă explicaţi că ICCJ nu a avut nicio poziţie, deși sunt și acolo judecători, deși puncte importante din document privesc chiar Înalta Curte?

Nicoleta-Margareta Țînț: Memorandumul privind Justiția cuprinde problemele recurente ale sistemului judiciar, multe dintre ele regăsindu-se și în documentul similar lansat în 2009. Între acestea este evidențiată și o inechitate decurgând din salarizarea judecătorilor comparativ cu cea a procurorilor, în defavoarea judecătorilor. Această inechitate evident trebuie să dispară. Cum anume? Guvernanții – Executivul și Legislativul – să găsească soluțiile, pentru că intră în atribuțiile lor! Tot decurgând din salarizare, judecătorii care în materie penală soluționează dosare în care sesizarea instanței s-a realizat de DNA sau DIICOT sunt nemulțumiți și de diferențele de salarizare față de procurorii din aceste structuri, ținând cont că decizia ultimă este la judecător, răspunderea finală tot la judecător. Aș mai aminti și despre condițiile de vechime inechitabile și procedura diferită pentru o promovare, fie ea și temporară, la cel mai înalt nivel profesional (a se vedea art. 75 alin. (2), (4) și art. 80 alin. (1) coroborat cu art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară), comparativ cu vechimea necesară pentru promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori la Înalta Curte de Casație și Justiție și concursul ori examenul care trebuie promovat în același scop (a se vedea art. 44 alin. 8 lit. c) și art. 52 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor). Evident că acestea sunt probleme de natură legislativă, pe care trebuie să le regleze Puterea Legislativă, pentru că așa prevede Constituția.

Din acest punct de vedere și date fiind dificultățile pe care le-am simțit în legătură cu orice demers de modificare/propunere legislativă, sunt și eu de părere că este absolut necesar pentru Consiliul Superior al Magistraturii să aibă drept de inițiativă legislativă. O astfel de soluție trebuie să se regăsească expres în art. 74 din Constituție referitor la inițiativa legislativă și noul Consiliu trebuie să facă toate demersurile necesare în ipoteza revizuirii Constituției, despre care se vorbește în continuare în spațiul public.

Poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție? Poate că este legată de modul și, mai ales, momentul lansării Memorandumului… Sunt sigură că ICCJ va avea un cuvânt de spus și chiar soluții lămuritoare, echilibrate și eficiente pentru multe dintre problemele cuprinse în documentul menționat.

În general, în ce privește finanțarea Justiției, sunt de amintit două aspecte esențiale – din fericire, sistemul judiciar a început să atragă din ce în ce mai des fonduri externe, mai ales pentru pregătirea profesională a magistraților, dar și pentru dotări IT.

Finanțarea instanțelor de judecată rămâne însă sub nevoile principale.

În al doilea rând, legea prevede trecerea atribuțiilor Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului instanțelor la Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu sunt convinsă că este cea mai bună soluție, cu atât mai mult cu cât pare că nici Înalta Curte de Casație și Justiție nu este gata să-și asume acest rol. Există însă art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, iar amânarea anuală a intrării în vigoare nu poate să mai reprezinte o opțiune, date fiind dificultățile în finanțarea instanțelor. Viitorul Consiliu trebuie să tranșeze această problemă, fie determinând și sprijinind ICCJ să-și asume acest rol, fie propunând și obținând modificarea textului de lege. Personal, cred că aceste atribuții ar trebui asumate de Consiliul Superior al Magistraturii, soluție mai bună, dat fiind rolul său constituțional! Și poate un singur ordonator principal de credite pentru întreaga Putere Judecătorească (în loc de cinci, cât sunt în prezent) reprezintă o soluție realistă pentru o alocare a bugetelor echilibrată, proporțională cu necesitățile reale.

Alina Matei: Prin funcţiile de conducere ocupate, v-aţi confruntat cu funcţionarea instanţelor. Cum veţi duce această experienţă în CSM, cu ce poate veni CSM pentru a sprijini greutăţile instanţelor?

Nicoleta-Margareta Țînț: Dacă lecturăm legile în vigoare, vom observa că multe dintre atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii se aseamănă, în cadru mai restrâns (adică la o arie geografică mai mică), cu atribuțiile președinților și vicepreședinților din instanțe, mai cu seamă ai curților de apel. Acești președinți și vicepreședinți au neîndoielnic și atribuțiile de judecător, deci sunt puși să gestioneze atât înfăptuirea actului de justiție (activitatea de judecător), cât și cea de administrare a resurselor umane și materiale din instanțele pe care le conduc. Cred că nu greșesc dacă spun că fiecare curte de apel este „un mic CSM” și este limpede că știu foarte bine cum funcționează sistemul judecătoresc și unde trebuie să privim pentru a identifica părțile sale slabe, părțile bune (care ar trebui să se vadă cu ochiul liber), ce trebuie făcut pentru a le echilibra prin măsurile potrivite de reglare. Justiția ar trebui să meargă ca un ceas elvețian, dacă toți cei care o gestionează (în special judecătorii și aparatul administrativ din instanțe) își cunosc bine îndatoririle, le exercită conform legii și cu bună-credință, își dozează eficient timpul și dispun de resursele tehnico-materiale necesare. Nu cred că există o rețetă a succesului care să semene cu o formulă matematică sau cu o lege a fizicii, dar sunt ferm convinsă de realitatea și actualitatea proverbului „Omul sfințește locul!”. Iar în viitorul Consiliu Superior al Magistraturii chiar trebuie dovedită esența acestui proverb…

Există probleme numeroase în instanțe. Soluțiile pentru rezolvarea lor vin din legislație (așa este ideal) și, evident, vin din experiență – „Experientia docet!”- experiența fiind unul din cei mai buni profesori. Cum am spus, știu instanțele, atât ca efect al exercitării funcției de judecător de scaun, cât și din perspectivă managerială. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să aibă ochii larg deschiși, ochii minții, pentru a vedea cu atenție, acuratețe și obiectivitate cum stau în realitate lucrurile în întreaga țară; adică trebuie construit și consolidat un mecanism eficient de evaluare a stării lucrurilor pornind de la ceea ce instanțele însele transmit. Evident că există deja un complex și performant sistem de extragere, de culegere a datelor care caracterizează organizarea și funcționarea instanțelor, starea acestora. Dar totdeauna este loc pentru mai bine și niciodată nu trebuie uitat că în spatele tuturor datelor se află oamenii din instanțe – judecători și personal auxiliar. Tocmai pentru că știu exact câte frământări are un judecător atunci când este învestit cu cauze deosebit de complexe ori atunci când se pronunță în ultimă instanță, cât timp alocă acesta rezolvării unor sarcini care ar putea fi cu ușurință preluate de grefierii cu studii superioare ori cât timp este necesar documentării și înțelegerii mecanismelor de funcționare ale unor domenii pentru care nu a beneficiat de pregătire în facultate și nici ulterior, cred că în viitorul Consiliu trebuie manifestat mai mult echilibru atunci când vor fi luate decizii care, de pildă, pot afecta fundamental cariera unui judecător.

Din experiența funcțiilor de conducere, știu ce greu se fac auzite instanțele atunci când reclamă lipsa spațiilor, starea improprie a sediilor, uzura fizică și morală a echipamentelor etc. Noul CSM trebuie să tranșeze de îndată chestiunea finanțării instanțelor! Nu mai este timp pentru alte amânări sau simulări de rezolvare a problemelor. Justiția este un serviciu public, iar Consiliul are această datorie față de justițiabili!

Alina Matei: Viziunea dumneavoastră despre promovarea la ICCJ constă în parcurgerea interviului în faţa membrilor CSM după susţinerea celorlalte două probe şi înlăturarea caracterului eliminatoriu. Această probă conduce acum promovarea la ICCJ, spuneţi în proiect, în loc să o slujească. Practic, trebuie regândit examenul. Oare ar trebui căutată răspunderea în cazul în care acest examen a fost organizat şi nu s-au ocupat locurile?

Nicoleta-Margareta Țînț: Am explicat în proiect de ce actualul sistem de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție lasă de dorit. Modalitatea în care s-a desfășurat proba interviului a creat în rândul judecătorilor suspiciuni de subiectivism și ideea că, deși la nivel de reglementare legislativă, interviul are o pondere de doar 20%, în realitate, adevărata selecție a candidaților este realizată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin intermediul acestui instrument. În plus, candidații respinși la interviu nu au înțeles sub ce aspect n-au corespuns, ce competențe trebuie să-și perfecționeze și nici care este profilul concret pe care un magistrat trebuie să-l aibă pentru obține punctajul minim care să-i permită accesul la proba scrisă. Tocmai de aceea am propus în proiect modificarea modalității actuale de desfășurare și am susținut necesitatea motivării de către membrii Consiliului a punctajului acordat la fiecare criteriu prevăzut de art. 26 din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.74/2012.

Un alt neajuns este că proba interviului se desfășoară în fața Plenului, deși procedura vizează promovarea în funcția de judecător. Din păcate, sunt multe atribuții ale Plenului care vizează cariera judecătorilor, deși, firesc ar fi ca fiecare secție a Consiliului să își gestioneze singură aspectele specifice funcției de judecător, respectiv, celei de procuror. Plenul ar trebui să se întrunească în foarte puține situații și pentru chestiuni care privesc toată magistratura. Pentru aceasta însă este nevoie de o modificare legislativă.

Viitorul Consiliu trebuie să fie preocupat să înlăture cât mai rapid deficiențele procedurii, semnalate de judecătorii care s-au angrenat în astfel de concursuri. Regândirea procedurii și asigurarea desfășurării concursului astfel încât să nu existe nicio îndoială asupra obiectivității acestuia sunt mult mai benefice decât să căutăm răspunderea la care vă referiți în întrebare.

Alina Matei: Vorbiţi de standarde de calitate şi de o implicare a Consiliului în deprinderea instanţelor cu aceste standarde. În concret, la ce vă referiţi? Ce mecanisme, procese, trebuie să declanşeze CSM? Dar nu cumva această preocupare ar trebui să fie în atenţia conducătorilor de instanţe?

Nicoleta-Margareta Țînț: Preocuparea pentru standarde de calitate, precise și realiste, există în toate țările civilizate pentru sistemele naționale de justiție, iar preocupări în CSM există evident de ceva vreme. Aș spune și că în spațiul public această temă este chiar foarte importantă pentru media, pentru politicieni, pentru societatea civilă, pentru populație. Aceste standarde trebuie să urmărească scopul creării unui serviciu public performant și corect al justiției, aflat în mod real în slujba cetățenilor și a dreptății.

Asigurarea unui act de justiție de calitate impune în mod evident un nivel de înaltă calitate în selecția și pregătirea continuă a judecătorilor, asigurarea unei durate rezonabile a procedurilor, calitatea hotărârilor pronunțate (atât sub aspectul soluțiilor, cât și al motivării lor), consecvența jurisprudenței și previzibilitatea actului de justiție. Prin urmare, este necesară implicarea deopotrivă a Consiliului și a conducătorilor de instanțe, fiecare, în limitele atribuțiilor legale, având rolul și importanța sa în asigurarea acestor înalte standarde de calitate a actului de justiție.

De ceva timp, actualul Consiliu a implementat indicatorii de performanță în instanțe (rata de soluționare a dosarelor, vechimea dosarelor în stoc, ponderea dosarelor închise în termen de un an, durata medie de soluționare, documente redactate peste termenul legal). Deși mai sunt multe de îmbunătățit, totuși utilizarea acestora permite instanțelor să aibă permanent informații asupra rezultatelor activității, chiar să adopte anumite măsuri administrative menite să îmbunătățească anumite rezultate ori să semnaleze Consiliului ori Ministerului Justiției necesități umane ori materiale.

Vorbind despre standarde, cred că ar trebui să analizăm totuși punctul de pornire esențial – Omul numit în funcția de Judecător. Mecanismul de selecție conceput și experimentat în anii de existență ai Institutului Național al Magistraturii a devenit unul foarte riguros și perfecționat, însă în continuare perfectibil. Noul CSM are obligația legală de a coordona INM și de a se asigura că la INM se desfășoară programe de pregătire utile cu adevărat întregului sistem judiciar și care pregătesc magistrați echilibrați axiologic, profesional, psiho-emoțional. Nu este suficient să aibă note mari! Trebuie să înțeleagă corect, echilibrat viața oamenilor, cultura și civilizația, istoria în cadrul căreia aceștia judecă ori instrumentează cauze penale ori din alte materii ale dreptului. Îmi vine acum în minte modul în care regretatul profesor Viorel-Mihai Ciobanu a abordat, în tratatul de procedură civilă, tema independenței judecătorilor – poate nu ar fi rău să-l recitim din când în când… Justiția este un proces complex care trebuie să țină cont în scopul său suprem – aplicarea corectă a legii și întronarea dreptății – de toți factorii care interferează cu aceasta pentru a putea să-și îndeplinească funcția restaurativă. Să nu uităm că dreptul este un organism viu! În fiecare zi asistăm la noi realități juridice, adică noi părți de drept pozitiv și trecerea în istorie a altor norme juridice care până la acel moment au generat nenumărate consecințe juridice. Justiția este, în privința succesiunilor legilor în timp, o imensă moară care trebuie să macine cu atenție totul și să despartă judicios, corect și atent, făina de tărâță. În acest fel va fi normalitate.

Conchizând, Consiliul Superior al Magistraturii, în dialog permanent cu instanțele și parchetele, dar și cu celelalte puteri și autorități publice, va putea gestiona optim ceea ce este în atribuțiile sale constituționale.

Alina MateiŢinuta evaluării magistraţilor nu este dintre cele mai bune. Formală, la îndemâna colegului, devenit, pe o perioadă determinată, şef. Ce ar trebui să urmărească evaluarea unui judecător? Ar trebui să fie publică?

Nicoleta-Margareta Țînț: Evaluarea individuală a activității fiecărui judecător poate ajuta la obținerea de informații privind nivelul de competență profesională a judecătorilor, scopul fiind îmbunătățirea performanțelor profesionale și, implicit, creșterea eficienței activității instanței, a încrederii publice în sistemul judiciar, consolidarea calității. În nici un caz, evaluarea nu trebuie înțeleasă ca având caracter sancționator. Din păcate, modalitatea în care este reglementată în prezent evaluarea – mai ales modul de constituire a comisiilor de evaluare – precum și înțelegerea greșită a rolului evaluării au imprimat procedurii un caracter formal. Din punctul meu de vedere, evaluarea trebuie să fie realistă și dreaptă și, mai ales, continuă sub aspectul culegerii datelor pe baza unei matrici, a unui algoritm de lucru. Dacă se va nota la timp, într-un mecanism bine pus la punct, transparent și corect, tot ceea ce este relevant în activitatea unui judecător – elemente pozitive, dar și negative – și dacă fiecare judecător își va asuma nevoia de autoevaluare și evaluare, ca instrument permanent de identificare de vulnerabilități și de corectare a acestora, cu siguranță vom reuși să atingem scopul evaluării despre care aminteam anterior.

Dincolo de modificările legislative adoptate de actualul Consiliu, precum și de propunerile ce vizează modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cred că este necesară și o mai mare implicare a Institutului Național al Magistraturii în identificarea unor forme de pregătire în acest domeniu, dedicate întregului corp de magistrați, menite să asigure deschiderea necesară atât a celor evaluați, cât și a evaluatorilor pentru realizarea unei evaluări efective și obiective, în folosul creșterii calității activității desfășurate și, implicit, a actului de justiție.

Indiferent de nivelul instanței la care funcționează, judecătorii trebuie să fie conștienți că exercitarea cu succes a acestei funcții presupune un efort continuu de pregătire și perfecționare, iar dincolo de autoevaluarea la care recurgem adesea tocmai din dorința firească de evoluție profesională, evaluarea responsabilă, realizată prin intermediul unei comisii bine pregătite, formată din judecători care reprezintă totodată repere de profesionalism și conduită, este în folosul nostru.

Astfel înțeleasă evaluarea, cred că este mai puțin important dacă rezultatul evaluării este public sau nu. Interesul societății este ca Puterea Judecătorească să-și îndeplinească rolul constituțional, iar evaluarea și, mai ales, dacă este cazul, acțiunile corective întreprinse ulterior, reprezintă un instrument pentru a asigura încrederea publică în sistemul judiciar.

Alina Matei: Care sunt cauzele practicii neunitare? Ce poate face CSM?

Nicoleta-Margareta Țînț: Practica neunitară, în ansamblul său, nu poate fi eliminată cu totul. S-ar ajunge la un imobilism anormal al jurisprudenței și sigur ar apărea anacronisme mari, discordanțe între dreptul spus de judecători și viața reală. Așa ceva nu poate să ajute evoluția progresistă a societății omenești. Vorbim cu anumite nuanțe despre practica neunitară. Tema practicii neunitare se referă, de fapt, la discrepanțele prea mari sau contradictorialitatea unor hotărâri pronunțate pentru stări de fapt foarte asemănătoare. Dar faptul că unele instanțe condamnă, iar altele achită pe baza unor dosare penale referitoare la stări de fapt ce par asemănătoare, ei bine, asta nu are legătură cu practica neunitară, ci cu aprecierea probelor, a vinovăției, a circumstanțelor.

Cauzele practicii neunitare sunt numeroase; aș enumera doar câteva, poate cele mai importante: imperfecțiunea legilor (dispoziții neclare, lacunare, limbaj inadecvat, numeroase și substanțiale modificări); acces redus la hotărârile altor instanțe; supraîncărcarea judecătorilor; mecanisme insuficiente de identificare a practicii neunitare (mai ales când aceasta este, de pildă, unitară la nivelul instanței, dar în contradicție cu practica altor instanțe); înțelegerea greșită de către unii colegi a faptului că pronunțarea unor soluții în acord cu jurisprudența constantă nu reprezintă un rabat de la independență.

Deși, de lege lata, în Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii nu vom găsi atribuții exprese ale Consiliului în acest domeniu, apreciez că, în virtutea rolului său constituțional de garant al independenței justiției, Consiliul este dator să se implice asigurând coordonare prin realizarea accesului facil la jurisprudența națională (prin publicarea acesteia), prin identificarea, împreună cu instanțele, și a altor mecanisme administrative, complementare, mai rapide, de prevenire a practicii unitare, prin implicarea INM sub aspectul formării profesionale a judecătorilor în acest domeniu, prin asigurarea unui cadru organizatoric care să permită ca orice propunere de modificare legislativă, de corelare a normelor provenind de la judecători să fie urgent analizată și valorificată de autoritățile cu atribuții în domeniu, printr-o colaborare instituțională, inclusiv cu Consiliul Legislativ, pentru a fi realizate evaluări legislative apte să producă schimbări sub aspectul calității reglementărilor. De altfel, încurajarea utilizării unor practici coerente este o responsabilitate ce revine conducerii sistemului judiciar.

Alina Matei: Vorbiţi în proiect despre „intervenții în forță, cu mascați, în sediile instanțelor de judecată, urmate de scoaterea judecătorilor din instanță încadrați de mascați și urcarea lor în „dubă” pentru a fi transportați la sediul unității de parchet, fără dispunerea anterioară a unor măsuri preventive, toate acestea filmate și difuzate apoi în mass-media”. Dar acest lucru trist se întâmplă nu doar judecătorilor… Dispoziţiile privind prezumţia de vinovăţie cine ar trebui să le recitească? Nu am văzut reacţii ale CSM faţă de aceste practici.

Nicoleta-Margareta Țînț: Ceea ce citați dumneavoastră din proiectul meu am scris în ideea de a sublinia importanța pe care Consiliul, ca, de altfel, orice autoritate, trebuie să o acorde protejării încrederii societății în judecători. Practici de genul celor citate fără îndoială că evidențiază fermitatea și intransigența organelor de urmărire penală, dar, în același timp, sunt de natură să imprime în conștiința publică o imagine negativă extinsă la nivelul tuturor judecătorilor, întregii instanțe în care s-a desfășurat „intervenția în forță”. Subliniez, ca să nu existe niciun dubiu: toleranță zero față de aceia dintre colegii noștri care se abat de la valorile călăuzitoare ale acestei nobile misiuni. În opinia mea, susținând eforturile organelor de urmărire penală în sensul identificării și deferirii lor instanței de judecată, Consiliul este dator să asigure echilibrul în astfel de situații, dialogul deschis și onest între judecători și procurori, înțelegerea corectă a rolului fiecăruia, dar și a scopului comun urmărit – protejarea încrederii societății în instituțiile din sistemul judiciar, precum și în fiecare judecător și procuror – fiind premise ale identificării celor mai potrivite căi de acțiune în astfel de situații.

Întrebarea dvs. conduce însă către o altă realitate a vremurilor noastre, despre care, deși nu am scris în concret în proiect, n-am să ezit să îmi exprim punctul de vedere. Independența justiției este determinată de mai mulți factori. În art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție sunt consacrate unele dintre cele mai importante valori ale civilizației moderne democratice – statul de drept, democrația, respectarea demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor, dreptatea, separația și echilibrul puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – democrația constituțională. Ultimul alineat prevede că respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. În art. 23 din Constituție sunt consacrate reguli constituționale privind libertatea persoanei și este instituită obligația respectării principiului prezumției de nevinovăție, pe care îl și definește. Auzim uneori vorbindu-se despre adevărul judiciar, ne amintim despre „Fiat Justitia pereat mundus!”. Vreau să spun clar un lucru: adevărul judiciar care nu se suprapune în mod natural peste un adevăr obiectiv și imanent nu poate să servească justiției și, de fapt, nu servește nimănui. Acela constituie o mare minciună și generează în mod evident o nedreptate. La acest lucru trebuie să se gândească toți judecătorii, dar și toți procurorii. De exemplu, în penal, un adevăr judiciar, care trunchiază în mod deliberat adevărul brut și obiectiv reprezintă represiune nedreaptă, iar aceasta este infracțiune. Iar dacă adevărul judiciar nu corespunde cu realitatea obiectivă, așa, ca discuție în abstract, reprezintă germenii unei grave neglijențe. Aceasta este o problemă de apreciere la nivelul conștiinței judecătorilor și procurorilor. De aceea discuțiile pe această temă sunt dificil de purtat comprehensiv – este un teren alunecos și cu un foarte periculos revers al medaliei, de aceea aici trebuie precauție! Dar dacă i se impută unei persoane, de exemplu, că a luat mită ori că a furat un bun, iar organul judiciar vede contrariul, însă nu-l valorifică în dosar în plan probatoriu, atunci suntem în prezența unei mari anomalii. În astfel de situații, sistemul judiciar trebuie să aibă bine pus la punct și responsabil mecanismul de făcut curățenie în propria curte dacă apar derapaje extreme, de genul celor exemplificate. Subliniez responsabil, pentru că sub nicio formă nu trebuie încălcată independența judecătorului, nu trebuie uitat că erorile judiciare trebuie îndreptate în cadrul unui sistem adecvat de căi de atac, iar, în timpul soluționării unei cauze magistratul, trebuie ferit de presiunea ce poate rezulta din declanșarea unei proceduri de verificare ca urmare a unei măsuri dispuse sau nu în legătură cu cauza pendinte!

Instrumentarea unui dosar penal, misiune deloc ușoară, implică în egală măsură profesionalism, rațiune și echilibru. Mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă în dosarele în care s-au utilizat intervenții în forță, cu mascați, s-au difuzat în mass-media imagini cu persoane acuzate, eventual și încătușate, s-ar pronunța achitări pentru că „fapta nu există”… Poate că aceste imperfecțiuni reclamă o mare schimbare legislativă necesară – reglementarea judecătorului de instrucție, care prin garanțiile sale de independență și inamovibilitate, ar înlătura orice suspiciuni de ingerințe ori de subiectivism care planează uneori, din nefericire, asupra anchetelor în curs! Legiuitorul ar trebui să analizeze mai atent tema aceasta!

Consiliul actual a preferat de multe ori pasivitatea… Cu toții suntem conștienți că statul de drept nu va funcționa bine dacă unii politicieni sau reprezentanții altor instituții se gândesc să timoreze judecătorii. Dacă există loialitate instituțională, cum impune CEDO, atunci fiecare instituție trebuie să înțeleagă că are niște limite și trebuie să se oprească acolo în raporturile cu celelalte autorități și puteri publice. Statul care se mândrește cu vreo două instituții nu poate fi o democrație reală, nici solidă! Linia echilibrului se întărește dacă instituțiile respectate și funcționale sunt foarte numeroase. Eu vreau ca viitorul Consiliu Superior al Magistraturii să fie foarte puternic și să asigure rolul său constituțional cu „motoarele pornite” la întreaga lor capacitate! CEDO a statuat de multă vreme că oficialii statali nu pot face declarații publice cu aprecieri despre dosarele penale aflate pe rol pentru că încalcă reguli, principii din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv principiul prezumției de nevinovăție. Cu toate acestea, deși România a fost condamnată de CEDO pentru astfel de încălcări, mulți oficiali români comentează cu afirmații destul de categorice dosare penale aflate pe rol. Acest tip de comportament deviant pune cel mai adesea presiune pe judecători și îi expune linșajului mediatic uneori. Ar trebui să se abțină!

Sper într-un CSM puternic, care să poată impune ferm comportamentele loiale, cel puțin în ce privește pe magistrați! Un CSM care să își exercite activ și militant rolul de garant al independenței justiției!

Alina Matei: Sunt instanţe care nu au fostcălcate” de membri CSM niciodată. Unde să căutăm cauzele? Cum?

Nicoleta-Margareta Țînț: Într-un mandat întreg, de 6 ani, membrii Consiliului trebuie să parcurgă, prin deplasări în teren, toate instanțele și parchetele din țară pentru a vedea efectiv cum funcționează, pentru a păstra activă legătura cu alegătorii lor. Dialogul cu judecătorii este esențial și trebuie să aibă caracter de continuitate. Actualul Consiliu și-a limitat „vizitele” în instanțe, de regulă, doar cu ocazia adunărilor generale ale judecătorilor dedicate dezbaterii raportului anual de activitate. Și asta în ciuda dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii!

Nu văd ce explicație ar putea fi dată pentru faptul că unii membri ai actualului Consiliu nu au mai pus piciorul în unele instanțe de când s-au prezentat în calitate de… candidat! Personal nu caut astfel de explicații, însă viitorul Consiliu Superior al Magistraturii trebuie să corecteze această situație – agenda membrilor trebuie astfel concepută pentru a include periodic, la diferite intervale de timp, prin rotație sau în alt mod acceptat de membrii Consiliului, deplasări la sediile instanțelor, întâlniri pentru dezbaterea diverselor subiecte de interes pentru întregul sistem judiciar, întâlniri cu conducerile instanțelor, cu judecătorii specializați în anumite domenii sau cu asociațiile profesionale!

Astfel de întâlniri sunt necesare, iar contactul permanent cu judecătorii, procurorii și societatea civilă oferă Consiliului și un feed-back al activității desfășurate, având astfel posibilitatea optimizării permanente a activității.

Alina Matei: Tema transparenţei este esenţială. Când văd pe ordinea de zi soluţionată a Plenului că a fost adoptat punctul de vedere al DLDC cu privire la solicitarea domnului judecător TV, urmând a i se comunica un răspuns acestuia, îmi zic, doamne, câtă transparenţă, câtă civilizaţie… Cum ar trebui înţeleasă transparenţa de către CSM?

Nicoleta-Margareta Țînț: Transparența este esențială, aveți dreptate! În relația cu corpul magistraților, Consiliul trebuie să asigure transparența tuturor activităților și deciziilor referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor și parchetelor, cariera, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor.

Din păcate, deși pentru o perioadă scurtă am crezut rezolvată această problemă, practicile din ultimul timp fac din nou de actualitate necesitatea asumării responsabilității publicării nu doar a ordinii de zi, ci și a documentelor la care se referă – puncte de vedere, note, opinii ale direcțiilor, comisiilor, secretarului general… – astfel încât toți cei interesați să poată lua cunoștință de conținutul lor, mai ales atunci când Consiliul hotărăște asupra unor probleme de interes pentru mai multe instanțe ori pentru mai mulți magistrați.

Cred că o garanție a transparenței activității Consiliului o reprezintă și modul în care sunt motivate hotărârile adoptate – întocmai ca și în cazul hotărârilor judecătorești, o riguroasă motivare a hotărârilor Consiliului creează ori consolidează convingerea temeiniciei activității desfășurate și ușurează acceptarea lor de către cei cărora le sunt destinate.

În exterior, transparența activității Consiliului are ca efect creșterea încrederii în capacitatea acestui organism de a-și îndeplini în mod obiectiv și responsabil atribuțiile legale. Resimțim aici necesitatea îmbunătățirii strategiei de comunicare a Consiliului, inclusiv prin intensificarea participării reprezentanților Consiliului la dezbateri publice privind sistemul judiciar. Transparența trebuie să asigure atât respectarea legii, cât și cunoașterea adecvată a activității Consiliului Superior al Magistraturii, trebuie să asigure o publicitate per se pentru Consiliu!

Alina Matei: Sunteţi de părere că magistraţii detaşaţi pot participa la alegerile pentru CSM. De ce nu s-o fi reglementat până acum această posibilitate?

Nicoleta-Margareta Țînț: Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nu pot participa judecătorii și procurorii detașați la alte autorități decât instanțele și parchetele. Prin urmare, judecătorii și procurorii detașați, de pildă, la Inspecția Judiciară, la INM, la SNG, la Ministerul Justiției nu pot vota… și aceasta deși durata detașării este limitată în timp, iar în perioada detașării își păstrează această calitate, Consiliul Superior al Magistraturii rămânând decident în privința carierei lor. Este discutabilă această restrângere a exercițiului dreptului de a alege membrii Consiliului Superior al Magistraturii, mai ales dacă avem în vedere dispozițiile art. 53 din Constituție privitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

În actualul cadru normativ există mai multe lacune în reglementarea procedurii privind alegerea membrilor CSM. În cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu colegii la sediile curților de apel, am discutat despre modalitatea în care își vor exercita dreptul de vot judecătorii implicați, la data alegerilor, în diverse acțiuni de formare profesională (în calitate de formatori ori participanți), în diverse examene ori concursuri (membrii în comisii ori candidați), programate anterior. Nu există reglementate astfel de situații și am simțit dezamăgirea celor în cauză că nu vor putea, de fapt, vota!

Modificarea Legii nr. 317/2004 (și nu doar în sensul despre care discutăm), ca de altfel modificările substanțiale și absolut necesare pentru legile de bază ale sistemului judiciar se lasă încă așteptate. De prea mult timp…

Alina MateiDe se să voteze colegii judecători pentru dumneavoastră în CSM?

Nicoleta-Margareta Țînț: Pentru că am disponibilitatea și curajul să mă lupt pentru sistemul judecătoresc, pentru independența reală a judecătorilor și a justiției, pentru standardele materiale și condițiile financiare în care judecătorii își desfășoară activitatea, am curajul să le apăr drepturile legale și poziția normală în stat, așa cum este ea stabilită în Constituție! Pentru că obiectivele pe care mi le propun sunt realiste și pragmatice, rezultate atât din experiența de judecător de scaun, cât și din cea dobândită ca membru al mai multor echipe manageriale! Pentru că eu cred cu tărie în valoarea oamenilor care compun Puterea Judecătorească, după cum cred cu tărie în ceea ce trebuie să fie Consiliul Superior al Magistraturii pentru fiecare dintre noi! Pentru că sunt gata să mă implic și mai mult, să învăț și să mă perfecționez continuu, fiind totodată conștientă de imensa responsabilitate pe care mi-o asum!

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Nicoleta-Margareta Țînț: Și eu vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit această oportunitate!

 

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.