Când Juan de Torquemada devine Tomás de Torquemada…
19 octombrie 2016 | Marian NICOLAE
Marian Nicolae
Motto
„Vițiul radical […] în toată direcția de astăzi a culturei noastre, este neadevărul, pentru a nu întrebuința un cuvânt mai colorat, neadevăr în aspirări, neadevăr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr până în gramatică, neadevăr în toate formele de manifestare a spiritului public” (Titu Maiorescu)
Într-un articol recent apărut pe JURIDICE.ro, Gh. Piperea afirmă: «Unul dintre acești teoreticieni, în frenezia combaterii Legii DIP (Legea dării în plată – paranteza ns., MN) a dat un citat din Tomas de Torquemada. A se vedea: Legea dării în plata: lex authentica sau simulata?, nota 70 subsol. Pentru aceia dintre cititori care nu știu cine a fost acest Tomas de Torquemada, recomand Wikipedia. Veți putea observa că omul, născut în 1420 și decedat în 1498, a fost nu doar un simplu inchizitor care obișnuia să obțină „mărturisiri” ale acuzaților în camera de tortură, cu niște blânde instrumente de tipul Fecioarei de fier (Iron Maiden …), ci chiar Marele Inchizitor, cel care a introdus ideea de totalitarism în Europa, un sistem politic și judiciar care nu era interesat de fapte și nici de adevăr, ci de controlul sufletelor și al conștiințelor. În acest ritm frenetic al „argumentației” anti-lege DIP este foarte probabil că, în curând, vom regăsi prin articolele „științifice” dedicate combaterii acestei legi chiar și citate din Mein Kampf» [Gh. Piperea, Despre constituționalitatea Legii dării în plată (și despre unele neînțelegeri majore și regretabile, nota 7, (data accesării: 18 octombrie 2016)].
Articolul zis „științific” (Gh. Piperea) la care se face referire în pasajul citat este „Legea dării în plată: lex authentica sau simulata?”, apărut sub semnătura noastră, disponibil pe JURIDICE.ro, 7 octombrie 2016).
Preopinentul nostru, încălcând normele elementare ale unei dispute academice, fără a citi, se pare, articolul incriminat și uzând de argumente ad hominem nu a consultat, se vede, nici măcar Wikipedia, sursa la care face trimitere, ori, dacă a consultat-o, a făcut-o cu rea-credință.
Într-adevăr, în scurtul nostru studiu, mai sus citat, am făcut referiri, inter alia, și la un mare canonist și teolog spaniol: Juan de Torquemada.
Astfel, după ce în nota 19, am arătat că „pentru aplicații ale criteriilor isidoriene în materia dreptului canonic (în special doctrina Sf. Toma D’ Aquino și a lui Juan de Torquemada), v. exemplele citate de O. Condorelli, Ragione…, cit. supra [nota 8], p. 168 sqq., text și notele corespunzătoare” și discutând apoi sancțiunea care intervine în cazul în care o lege nu întrunește calitățile isidoriene pentru a fi o lex vera, fiind doar o lex falsa aut simulata, am arătat că:
„În consecință, cum observa un celebru teolog spaniol, Juan de Torquemada, o lex non honesta, iniusta (iniqua), non possibilis, non necessaria, non utilis, non manifesta, obscura aut per privatum commodum conscripta „nu trebuie să fie primită (recipienda non est)” de către destinatarii săi (Torquemada, Commentaria in D.4, p. 62°-b, n. 1-2, apud O. Condorelli, Ragione…, cit. supra [nota 8], pp. 171-172, text și notele 44 sqq.) [par. 4, text și nota 26).
De asemenea, în concluzii am arătat și subliniat că „În esență, cum s-a spus, lex iniqua non est lex realis, sed nominalis (Torquemada)”, specificând în nota 70, incriminată de Gh. Piperea:
«Cf. Torquemada, Commentaria, in D.4, p. 62°-b, n. 1-2, apud O. Condorelli, Ragione…, cit. supra [nota 8], p. 170, nota 41 („… dicendum quod lex iniqua non est proprie lex dicenda nec homo mortuus dicendus est simpliciter homo, quia sicut homo mortuus caret anima, que erat forma substantialis eius, qua, formaliter erat homo: ita lex iniqua caret rectitudine rationis et prudentia, qua aliqua constitutio simpliciter censetur nomine legis…”). Pentru marele teolog spaniol, așa cum omului mort îi lipsește sufletul (animus), care este esența (forma substantialis) însăși a omului, tot astfel, legea injustă (lex iniqua), lipsită de dreapta rațiune (rectitudo rationis), nu este propriu-zis o lege, deși nominal ea poartă un astfel de nume. În consecință, echitatea (æquitas) este pentru lege ceea ce sufletul (anima) este pentru om: forma substantialis.» (par. 21, text și nota 70).
După cum am subliniat și în nota citată, Juan de Torquemada (1388-1468) a fost un mare canonist și teolog spaniol. El a fost membru al ordinului dominicanilor și cardinal al Bisericii Romano-Catolice, dar și autor al unor lucrări fundamentale [v. Meditationes, seu Contemplationes devotissimae (Rome, 1467); In Gratiani Decretum commentarii (4 vols., Venice, 1578; prima publicare în 1519); Expositio brevis et utilis super toto psalterio (Mainz, 1474); Quaestiones spirituales super evangelia totius anni (Brixen, 1498); Symbolum pro informatione Manichaeorum (El bogomilismo en Bosnia) (Publicaciones del Seminario Metropolitano de Burgos. Serie B); Summa ecclesiastica (Salamanca, 1550) [or Summa de ecclesiastica potestate] or „Summa de ecclesia (Summa de Ecclesia una cum eiusdem apparatu nunc primum in lucem edito, super decreto Papae Eugenii IIII in concilio Florentino de Unione Graecorum – Venetiis [Venice]: apud Michaelem Tramezinum, 1561)].
Tomás de Torquemada (1420-1498), căruia Gh. Piperea îi atribuie paternitatea celebrelor Comentarii ad Decretum Magistri Gratiani, acuzându-ne și aruncându-ne în infama categorie „a celor de rea-credință” sau a „celor plătiți să fie subiectivi” vizavi de nemaipomenita Lege a dării în plată (art. cit., nr. 4), a fost doar nepotul lui Juan de Torquemada. Atât și nimic mai mult!
Încheiem această amară replică, observând că în lumea dreptului, ca în orice alt domeniu, dacă nu mai mult, este periculoasă „cultura falsă”, bazată pe impostură, iar aceste tare dezvăluite de Titu Maiorescu, în 1868, n-au fost și nu vor fi curând eradicate.
Într-adevăr:
„Fără cultură poate trăi încă un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi și această formă binefăcătoare a vieței omenești; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor, și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a Istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea, dar niciodată adevărul” [Titu Maiorescu, În contra direcției de astăzi în cultura română (1868), în „Titu Maiorescu. Critice”, ed. îngrijită de Domnica Filimon, prefață de Gabriel Dimisianu, Ed. Albatros, București, 1998, p. 113].
Dr. Marian Nicolae
Profesor, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
