Introducerea forțată din oficiu a terților. Constituționalitate
20 octombrie 2016 | Bogdan GUBICI
Bogdan Gubici
În Monitorul Oficial al României nr. 701 din data de 08 septembrie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 480 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Liliana Teodoriu într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
„(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea aprimei instanţe.”
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare, astfel cum se interpretează prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în prezenta cauză autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât judecătorul nu poate deveni parte procesuală activă în dosarul civil, fiind încălcat accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi principiul disponibilităţii.
Curtea reține că, potrivit art. 78 alin. (1), această procedură este incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege, instanţa având dreptul de a introduce în proces din oficiu terţe persoane, chiar dacă părţile iniţiale se împotrivesc, în procedura contencioasă numai în cazurile expres prevăzute de lege şi în procedura necontencioasă, în toate cazurile.
Art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează situaţia, în materie contencioasă, în care legea nu prevede în mod expres dreptul instanţei de a introduce din oficiu terţi în proces. În această ipoteză judecătorul pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a terţului. Aşadar, părţile iniţiale au dreptul să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu şi cu persoana arătată de instanţă.
În situaţia în care părţile iniţiale nu solicită introducerea în cauză a terţului [art. 78 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă], terţul nu va deveni parte în proces, însă, dacă o asemenea intervenţie era necesară pentru ca pricina să poată fi soluţionată, instanţa va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond.
În ipoteza art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, spre deosebire de situaţia prevăzută în alin. (1) al aceluiaşi articol, legiuitorul a reglementat dreptul părţilor de a aprecia asupra necesităţii lărgirii sferei subiective a procesului, la solicitarea judecătorului care consideră că, pentru valabilitatea hotărârii ce urmează a fi pronunţată, pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului.
Curtea reţine că dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă nu pot fi apreciate ca fiind neconstituţionale, deoarece refuzul introducerii în cauză a altor persoane este manifestat de chiar părţile din proces. (…) Dispoziţia legală criticată dă expresie principiului rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia acesta poate propune lărgirea cadrului procesual în scopul asigurării unei soluţionări juste şi complete a cauzei, însă cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, printre care şi principiul disponibilităţii părţilor. Acest principiu este derivat din prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) care consacră trăsăturile pe care trebuie să le întrunească justiţia într-un stat de drept. Pentru a putea fi unică, egală şi imparţială, justiţia trebuie administrată de judecători care să dispună de putere de apreciere asupra unor aspecte diverse, inclusiv în ceea ce priveşte depunerea tuturor diligenţelor în vederea stabilirii corecte şi cuprinzătoare a cadrului procesual. (…)
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală şi alin. (3) teza finală Codul de procedură civilă sunt constituţionale.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
