Dragoș-Constantin Popoiag: Trebuie să avem propriul buget al instanțelor, fără amestec cu alte instituții
24 octombrie 2016 | Alina MATEI
Alina Matei
Dragoș-Constantin Popoiag
Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule președinte Dragoș Popoiag, pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii J. Cum a venit ideea de a candida pentru a deveni membru al Consiliului Superior al Magistraturii?
Dragoș-Constantin Popoiag: Mulțumesc și eu pentru posibilitatea de a-mi face cunoscute obiectivele. Ideea de a candida derivă din dorința de a îndrepta , de a repune profesia judecătorului acolo unde merită să fie, prin echilibrarea balanței dintre nenumăratele obligații, interdicții și sărăcia drepturilor aferente statutului judecătorului. Acest raport trebuie schimbat.
Am decis să candidez, întrucât problemele judecătorilor în instanțe, acolo unde se înfăptuiește în realitate actul de justiție , unde se muncește, au devenit din ce în ce mai mari. S-a ajuns, practic, la un blocaj pe fondul dezinteresului, neimplicării, lipsei de comunicare și înțelegere manifestate de către cei obligați legal și prin angajamente publice să asigure condițiile de fond și de formă pentru normala funcționare a instanțelor.
Sunt convins că cei 21 de ani vechime în profesie și experiența dobândită pot fi de folos într-o asfel de provocare.
Alina Matei: Judecătorii din instanța al cărei președinte sunteți, Tribunalul Dâmbovița, ce au zis? Au fost colegi judecători cinstiți, onești care să vă amintească cum că, în ipoteza în care veți fi ales, locul de președinte va rămâne vacant?
Dragoș-Constantin Popoiag: Colegii și- au exprimat gândurile, amintindu- mi că am această responsabilitate și mărturisesc că o simt. Este și o confruntare intrapersonală între dorința mai confortabilă de a continua un proiect căruia m-am dedicat în ultimii 7 ani, ale cărui baze sunt deja edificate, așezate și cea de a candida, dar sunt optimist și știu că sunt judecători foarte buni care pot asigura bunul mers al activității tribunalului.
Eu am învățat permanent de la colegii mei care nu de puține ori au fost oglinda faptelor și deciziilor mele în exercitarea celor două mandate de vicepreședinte și apoi de președinte al tribunalului, motiv pentru care le mulțumesc încă o dată.
Alina Matei: Ce poate face un președinte de tribunal pentru colegii săi, pentru grefieri, arhivari și întreg personalul de specialitate, pentru instanță, pentru justițiabili? Cât de sprijinitor este Consiliul pentru un președinte de instanță? Doar pe noroc nu se poate baza, trebuie și fapte. De-a gata nu vine nimic.
Dragoș-Constantin Popoiag: Am simțit nevoia să precizez în fiecare proiect de management, atunci când m-am prezentat la examenele pe care le-am susținut, că cea mai importantă este normalitatea. În exercitarea oricărei profesii trebuie să existe un echilibru între interesul personal, nevoile individuale ale judecătorului și cel general, al organizației, al instanței, în cazul nostru .
În privința judecătorilor, așteptările sunt foarte mari datorită rolului social de a dezlega conflicte într-o societate care generează foarte multe litigii. De aceea și asteptările judecătorilor față de Consiliu sunt mari.
Pentru președintele de instanță Consiliul ar putea fi sprijinitor în măsura în care judecătorii ar fi ascultați atunci când se pun în practică diverse decizii pe reglementarea secundară, pe regulament. De exemplu, decizia privind stabilirea unor indicatori de eficiență a instanței care ar urma să fie aplicați pe fiecare judecător, fără a stabili în prealabil care este volumul optim de muncă, câte dosare poate soluționa un judecător într-o perioadă de timp, este nerealistă și cu efect negativ.
Din păcate, suntem obligați să punem în practică decizii nefundamentate corect și fără efect în privința celerității organizării activității din instantă ca de exemplu, hotărârea ce înființează instituția consilierului de etică, respinsă de instanțe și care are ca scop crearea unor locuri călduțe pentru viitori formatori, sperăm noi, că nu din rândul membrilor actualului Consiliu.
Ca judecător – președinte de instanță, mânuiești permanent disfuncționalități și trebuie să găsești soluții astfel încât colegii tăi să fie cât mai puțin afectați de faptul că resursele sunt insuficiente, că schemele de personal nu sunt proporționate cu volumul de muncă și cauți să atragi resurse. Reprezinți tribunalul în relațiile cu celelalte instituții și trebuie să o faci cu demnitate, comunici în spațiul public și arăți că judecătorii sunt oameni ca toți ceilalți, în ciuda unei campanii negative create paradoxal câteodată de un ministru al justiției nu foarte bine informat și lipsit de bună-credință.
În realitate, tot efortul nostru al judecătorilor este în slujba celor ce vin în fața instanței, fie că e vorba de amenajarea în cadrul tribunalului a unui punct de plată a taxelor de timbru sau de alte măsuri administrative, fie că împreună căutăm să dăm cele mai bune dezlegări unor litigii pe baza unei legislații în continuă schimbare și de multe ori în dezacord cu principiile constituționale.
Alina Matei: Pe la câte instanțe ați mers?
Dragoș-Constantin Popoiag: Am reușit să ajung la majoritatea tribunalelor.
Aș dori să mulțumesc colegilor care au venit la întâlnirile programate și președinților de instanță pentru ajutorul acordat și ideile împărtășite. Am aflat, cu această ocazie, că au fost proiecte locale de măsurare a timpilor de lucru pentru dimensionarea corectă a resurselor, că sunt și tribunale noi unde, datorită efortului depus, sunt condiții foarte bune de muncă și cel mai important este faptul că nu sunt singurul care vede multitudinea de nereguli și că sunt și soluții.
Alina Matei: Cum au fost întâlnirile cu judecătorii? Ce au lămurit pentru dumneavoastră aceste întâlniri?
Dragoș-Constantin Popoiag: Întâlnirile au fost directe, discuțiile la obiect și am căutat să ating într-un timp scurt cât mai multe probleme actuale referitoare la activitatea Consiliului, ce ar trebui schimbat sau îndreptat, am căutat împreună soluții. Pe lângă întâlnirile colective, am avut și întâlniri individuale, în birourile colegilor judecători, care au fost chiar surprinzătoare prin congruența ideilor exprimate .
În toate cazurile, întâlnirile au reliefat dezamăgirea judecătorilor față de activitatea Consiliului.
Alina Matei: Ce înseamnă pentru dumneavoastră responsabilitatea de membru CSM? Cum veți fi, dacă veți fi ales? Vizibil? Unde? Pe facebook, în media? Conectat în permanență la nevoile judecătorilor?
Dragoș-Constantin Popoiag: Responsabilitatea, prin definiţie, reprezintă obligaţia de a efectua un lucru, de a da socoteală, de a îndeplini o sarcină. Candidatura în sine implică şi responsabilitatea corelativă demnităţii la care se aspiră, iar la baza deciziei stă dorinţa de acţiona împreună cu ceilalţi membri, având alături întregul corp al judecătorilor, astfel încât problemele noastre să fie identificate corect, explicate, înţelese şi soluţionate conform regulilor de funcţionare ale organului colectiv.
Voi fi onest si responsabil. Personal, nu cred că exprimarea individuală în presă a membrului Consiliului are efect pozitiv. Intervențiile publice ale Consiliului angajează toți judecătorii, iar aceștia vor liniște, aceste intervenții trebuie să fie expresia deciziei colective exprimate în consecință prin purtătorul de cuvânt sau prin președinte.
Individual, cred că fiecare membru al Consiliului trebuie să aibă o pagina accesibilă judecătorilor unde să fie evidențiată activitatea și o adresă permanentă de e-mail unde judecătorii să poată comunica problemele și primi răspunsuri.
Alina Matei: Cum ați gândit proiectul pentru Consiliu? Cât de realizabil este?
Dragoș-Constantin Popoiag: Proiectul a pornit de la ideea că misiunea Consiliului constă în a asigura buna funcţionare a sistemului judiciar în ansamblu, în a veghea ca judecătorii să-şi poată desfăşura activitatea feriţi de orice imixtiune, indiferent de natura acesteia.
Am abordat obiectivele, liniile directoare ce trebuie să fie urmărite de Consiliul Superior al Magistraturii grupate pe atribuţiile date de Legea nr. 317/2004. Proiectul este realizabil în măsura în care vom avea un Consiliu care să funcționeze ca un întreg, fără grupări și interese personale.
Alina Matei: Ce măsuri ar trebui să ia Consiliul nou, imediat după primenire? Ce semnal să dea? O declarație, un memorandum, un discurs convingător?
Dragoș-Constantin Popoiag: Printre primele măsuri aș vedea inventarierea multitudinii de probleme semnalate de judecători și gruparea lor pe termene de realizare, în funcție de importanță și urgență, care să confere garanția urmăririi rezolvării acestora, împreună cu raportarea periodică a stadiului de realizare.
Noul Consiliu va trebui să dea semnalul că știe care este situația reală din instanțe, unde suprareglementarea și supraîncărcarea își spun de multă vreme cuvântul, că înțelege care sunt efectele deciziilor în instante, că functionează ca o echipă pentru buna organizare a instanțelor, împreună cu ceilalți judecători.
Glumind, o colegă judecător a spus că este suficient ca noul Consiliu să nu facă nimic pentru a fi mai bun.
Alina Matei: Cum înțelegeți datoria Consiliului de care vorbiți în proiect de a veghea la respectarea dispozițiilor legale ce garantează independența și inamovibilitatea judecătorilor? În deplina lui actualitate, ce ar trebui să facă sau să nu facă?
Dragoș-Constantin Popoiag: Pe lângă componenta instituțională, independența are și o latură individuală cu care judecătorii nu au nicio problemă.
În concret, Consiliul trebuie să ceară și să obțină respectarea art. 136 din Legea nr. 304/2004, prin preluarea bugetului de către instanțe, astfel încât să se diminueze influența executivului în execuția bugetară, de exemplu prin refuzul aplicării legislației cu ocazia emiterii ordinelor de salarizare sau prin alocarea necorespunzătoare a resurselor. Trebuie să avem propriul buget al instanțelor, fără amestec cu alte instituții.
Se impune ca activitatea de control, cercetarea disciplinară şi eventuala sancţionare a judecătorilor, care constituie o atributie directă a Consiliului, să se desfăşoare în condiţii de transparenţă şi respect faţă de judecător şi statutul acestuia, fără a afecta actul de justiţie.
Trebuie schimbată optica de la cea de controlor la cea de partener alături de judecător.
Alina Matei: Asigurarea salarizării magistraților este un obiectiv important în proiectul dumneavoastră. La fel și efectivitatea facilităților pe care magistrații le au potrivi legii, dar potrivit realității sunt mai mult o legănare decât o alinare. Indemnizațiile trebuie să fie sprijinul magistraților. Care sunt aspirațiile magistraților pentru o indemnizație care să îi satisfacă?
Dragoș-Constantin Popoiag: Indemnizația satisfăcătoare este acea indemnizație care mă asigură pe mine, judecător, că, raportat la munca prestată și la interdicții, comparativ cu celelalte profesii, nu am sentimentul inechității.
Astfel, doar privind strict prevederile legale, pare că magistratul beneficiază de foarte multe facilităţi pe lângă salariul primit.
În realitate, aceste facilităţi sunt mai mult teoretice şi în mod constant limitate prin diverse prevederi legale.
Trebuie înţeles că satisfacerea nevoilor de siguranţă financiară şi securitate contribuie la crearea unui climat de independenţă şi creştere a calităţii activităţii prestate.
Consiliului Superior al Magistraturii îi revine în acest sens obligaţia de a arăta opiniei publice şi reprezentanţilor executivului şi legislativului, complexitatea activităţii judecătorului, privaţiunile legale şi nu numai, la care este supus magistratul, solicitarea neuropsihică şi intelectuală, cu repercusiuni chiar asupra sănătăţii şi vieţii familiale.
Ameninţările repetate cu eliminarea pensiei de serviciu şi celelalte restrângeri de drepturi creează nemulţumire şi nelinişte în rândul judecătorilor şi sunt percepute ca instrumente de presiune din partea executivului.
Previzibilitatea şi stabilitatea statutului judecătorului ca ansamblu de drepturi şi obligaţii aferente constituie, în fapt, un pilon al independenţei acestuia.
Alina Matei: Care ar trebui să fie implicarea Consiliului în asigurarea resursei umane de calitate în sistemul judiciar? Sunt neajunsuri în această privință? Poate interveni Consiliul?
Dragoș-Constantin Popoiag: În acest domeniu Consiliul are plenitudine de competență, întrucât Institutul Național al Magistraturii este subordonat bugetar și funcțional acestuia. Sub acest aspect, Consiliul a acumulat imagine negativă datorită incapacității restructurării si eficientizării Institutului.
Activitatea de pregătire inițială și continuă realizată prin INM trebuie reașezată pe criterii de eficiență și calitate. În repetate rânduri, judecătorii au arătat că sunt chemați la seminare ce sunt organizate pe materii neatractive și în locații aflate la distanță foarte mare .
Scopul activităţii INM-ului trebuie să fie acela de a ajuta magistratul să se integreze, să se adapteze mai uşor exigenţelor profesiei.
Alina Matei: Cum poate motiva Consiliul un judecător? Cred că nu poate interveni în chimia omului magistrat să implanteze responsabilitate, decență, bun-simț, profesionalism.
Dragoș-Constantin Popoiag: Este regretabil că la acest moment singurul instrument motivaţional este văzut a fi salariul şi perspectiva pensiei de serviciu la care se adaugă ameninţarea, constrângerea, prin reglementarea unei diversităţi de abateri disciplinare şi sancţiuni. Este o abordare empirică în ştiinţa managementului motivării.
În condiţiile în care efortul depus de judecător în instanţa de judecată pare uneori supraomenesc, se induce un sentiment de nemulţumire generală şi se creează un climat de muncă demotivant.
Consiliul poate, prin propria activitate, să dea exemplu de responsabilitate, decență, bun-simț, profesionalism în măsura în care membrii săi înțeleg importanța acestor calități.
Toți ne-am fi dorit ca efortul nostru depus pentru implementarea unor noi coduri care au complicat la propriu activitatea în instanțe să fie recunoscut. Am primit în schimb noi amenințări cu angajarea răspunderii materiale în aplicarea unei legislații defectuoase pentru care nu răspunde nimeni.
Alina Matei: Întrevedeți raze de lumină care să năvălească în interiorul Consiliului și care să îi facă pe magistrați să înțeleagă că lucrează pentru ei? Sau cum ar fi spus Dumitru Popescu să rodească și piatra.
Dragoș-Constantin Popoiag: Sunt judecători în tribunale, cu care am și interacționat, care în fiecare zi aduc lumină prin ceea ce fac. În măsura în care Consiliul va fi expresia acestei normalități se vor vedea și efectele. Și eu îmi doresc, de când am intrat în sistemul justiției, să avem un Consiliu care, respectând metafora, să facă să rodească piatra, iar pentru un astfel de rezultat e nevoie de muncă și răbdare.
Alina Matei: De ce colegii judecători să vă voteze? De ce să vă crediteze cu încrederea lor?
Dragoș-Constantin Popoiag: Consider că ar trebui să mă voteze colegii pentru că am disponibilitatea necesară, sunt echilibrat şi responsabil, atât în viaţa privată cât şi în cea profesională, gândesc și simt ca un judecător, iar astăzi avem nevoie mai mult ca oricând de bună-credinţă, echilibru şi responsabilitate.
Alina Matei: Vă mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.
Dragoș-Constantin Popoiag: Vă mulțumesc și eu!
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
