BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CCR. Neconstituționalitate parțială a Legii privind darea în plată. UPDATE: Precizări. Motivarea

15.01.2017 | JURIDICE.ro

A se vedea şi dezbaterea Lăsat în darea-n plată: creditorul ipotecar.

15 ianuarie 2017: Curtea Constituțională a publicat pe site-ul său Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin.(3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6-8, în special art. 8 alin. (1), (3) și (5), art. 10 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său.

:: Decizia Curții Constituționale

***

26 octombrie 2016: Miercuri, 26 octombrie 2016, Curtea Constituțională dorește să clarifice anumite aspecte legate de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ale unor dispoziții din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, potrivit unui comunicat al CCR.

Curtea Constituţională aduce precizări următoarelor:
1. Prevederile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Aşadar, instanțele judecătorești în fața cărora au fost introduse acțiuni în baza Legii nr. 77/2016 vor fi obligate să verifice condițiile referitoare la existența impreviziunii şi să o aplice. Având în vedere că acele contracte de credit din dosarele analizate de Curtea Constituţională au fost încheiate sub regimul Codului civil din 1864 (vechiul Cod civil), iar Curtea a constatat că acele contracte în curs de derulare menţionate de art.11 din Legea nr. 77/2016 se referă şi la contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare, în 2011, a Legii nr. 287/2009 (noul Cod civil), instanţele judecătoreşti vor face aplicarea impreviziunii astfel cum aceasta a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864 și cu precizările aduse de Curtea Constituțională în considerentele deciziei ce va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Impreviziunea intervine când în executarea contractului a intervenit un eveniment excepţional ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de părţi la data încheierii contractului, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului. Verificarea acestor condiţii revine, în fiecare caz, instanţei judecătoreşti care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, ea pronunţând fie adaptarea contractului, fie încetarea sa în forma pe care o decide şi care poate merge până la preluarea de către creditor a imobilului adus garanție cu stingerea tuturor accesoriilor.

2. În cazul prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, Curtea a avut în vedere necesitatea respectării prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind claritatea legii, precum şi cele ale art.21 privind accesul liber la justiţie. Accesul părţilor din contractele respective la o instanţă judecătorească este absolut necesar având în vedere că judecătorul trebuie să verifice ca instituţia dării în plată să nu fie un instrument discreţionar pus la dispoziţia doar a unei părţi.

Declararea ca neconstituțională a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016 a avut în vedere, în esenţă, faptul că obiectul contractelor de credit îl reprezintă sume de bani, şi nu bunuri imobile.

De asemenea, Curtea Constituțională dorește să clarifice faptul că forma finală a motivării Curţii se va regăsi în decizia publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, comunicatul de presă de faţă neconstituind un act jurisdicțional al Curţii Constituţionale.

***

25 octombrie 2016: Marți, 25 octombrie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, și în mod special ale art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 și art. 11 din aceasta, potrivit unui comunicat al CCR.

Cu majoritate de voturi, Curtea a decis următoarele:
1. A admis excepția și a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, este neconstituţională.
2. A admis excepția și a constatat că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.
3. A respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepția de neconstituţionalitate a prevederilor art.11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.
4. A respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, şi a constatat că acestea sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanțelor care au sesizat Curtea Constituțională.


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “CCR. Neconstituționalitate parțială a Legii privind darea în plată. UPDATE: Precizări. Motivarea”

  1. În decizia motivată a CCR se menționează că aceasta a fost luată cu ”unanimitate de voturi”. Este importantă această unanimitate față de dezbaterea aprinsă care a precedat-o și față de mențiunea ”cu majoritate de voturi” din articolul publicat…

  2. Instanţele nu pot interveni în contractul dintre părţi în baza acestei teorii a „impreviziunii” deoarece ar echivala cu o expropriere a împrumutătorilor şi o îmbogăţire a împrumutaţilor – este denegare de justiţie.
    În plus, conform principiului tempus regit actum (un act este guvernat de legea în vigoare la momentul încheierii actului) şi al jurisprudenţei constante de respingere a principiului „imprevizibilităţii” din perioada Codului civil 1864 – Singura decizie pe care o poate da un Tribunal este de respingere a reformării contractului.
    Aprobarea reformării contractelor ar însemna aplicarea retroactivă a noii legi – lucru cu neputinţă.
    În ce priveşte contractele viitoare, după intrarea în vigoare a noii legi, intervenţia statului în aceste contracte, chiar cu titlu de excepţie, reprezintă expropriere privată – luarea de bani de la instituţii financiare şi darea acestor bani către răi platnici.
    În acest caz, deşi exproprierea este de utilitate privată, nu publică – statul ar trebui să despăgubească instituţiile financiare pentru expropriere.

    Ţările care au oferit astfel de Programe de Stat de Refinanţare a Ipotecilor le-au făcut prin ajutor de stat.
    Dar în România nu se poate, deoarece UE nu permite, sau permite doar cu mari restricţii.
    Şi atunci au găsit această ciudată idee cum că ar fi normal ca să exproprieze băncile pentru a uşura viaţa rău-platnicilor prin reformarea contractelor de credit, desigur, în favoarea împrumutaţilor delincvenţi.

    Nu s-a gândit legiuitorul că o astfel de manevră este pur şi simplu neconstituţională, deoare dreptul de proprietate, chiar al mult hulitelor bănci, este inviolabil.
    Nu poţi să vii şi să spui – băncile să dea bani la debitorii care nu pot plăti.
    În spatele băncilor sunt tot oameni, milioane de deţinători de acţiuni.
    Constituţia prevede că dreptul de proprietate privată este inviolabil iar această „impreviziune” pare să fie o nouă colectivizare.
    Este adevărat că totul depinde de cum va fi aplicată de instanţe care nu ştiu cum să apuce problema deocamdată.

    În materia contractelor de credit, doctrina imposibilităţii, adică a „imprevizibilităţii” nu poate fi aplicată deoarece executarea silită nu poate fi definită ca un eveniment imprevizibil.
    Este foarte dificil de crezut că un debitor nu poate prevedea că o bancă îşi va exercita dreptul de realizare a unui titlu executoriu asupra imobilului.

    Aceasta lege de expropriere a bancilor este, pe langa neconstitutionala, si extrem de periculoasa, deoarece pe aceeasi logica a redistribuirii averilor, Legislativul va putea veni cu o noua legi, de tipul urmator.
    – Legea reformării CEC-urilor: În caz de imprevizibilitate, toate instrumentele de plată până la suma de 250.000 euro vor fi scutite la plată.
    – Cetăţenii care nu pot plăti chiria la imobile, vor fi scutiţi până la sume de 100.000 euro.
    – Facturile la utilităţi devin facultative până la sume de 5000 euro.
    – etc.

    Doctrina imprevizibilităţii nu se aplică la un contract de credit decât în cazuri de genul următor: imobilul este distrus complet într-un incendiu.
    Chiar în acest caz, debitorul nu este scutit de plata datoriei, ci de o reformare foarte limitată.
    Fluctuaţia pieţelor monetare este un un fapt total previzibil.
    Executarea silită a unei ipoteci delincvente este un fapt previzibil.

    Această lege a dării în plată ar trebui redenumită Legea Amnistiei Faliţilor Creditelor Imobiliare. Vor fi faliţi dar neafectaţi de neplăcerile falimentului.
    Este o lege utopică, nejuridică, încalcă elementele fundamentale ale contractului şi dreptului de proprietate.
    De asemenea, încalcă grav dreptul de proprietate garantat de CEDO.

    Oricum, aşteptăm definirea acestei doctrine a „imprevizibilităţii” care în străinătate este cunoscută sub denumirea de doctrina imposibilităţii în dreptul contractual care permite o reformare foarte limitată a unui contract în interesul justiţiei şi fără a îmbogăţi o parte contractuală în detrimentul alteia.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership