Cosmina Sima
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât faptul că răspunderea obiectivă, instituită de dispozițiile art. 95 alin. (1) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, independentă de elementul vinovăției, nu înseamnă și o răspundere independentă de elementul legăturii de cauzalitate, având în vedere că importanța sa este considerabilă din chiar perspectiva antrenării unei răspunderi civile delictuale obiective. Așadar, dacă instanța a respins ca neutile cauzei respectivele probe solicitate de pârât, probe prin care urmărea demonstrarea lipsei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită atribuită în responsabilitatea sa și prejudiciul produs reclamantei, sunt întemeiate criticile formulate prin motivele de recurs relativ la lipsa de preocuparea a instanței de a analiza existența acestui element al răspunderii civile delictuale. Trebuie avut în vedere că instanța a motivat că aspectele ce se dorea a fi dovedite prin acestea erau irelevante faţă de temeiul juridic incident cauzei – art. 95 din OUG nr. 195/2005, care ridică la rang de principiu caracterul obiectiv al răspunderii pentru prejudiciul produs prin poluare, independent de culpă – şi de constatarea accidentului de poluare de către Garda Naţională de Mediu. (Decizia nr. 1255 din 1 iunie 2016 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despăgubiri)
Aflaţi mai mult despre Inalta Curte de Casatie si Justitie, legătură de cauzalitate, OUG nr. 195/2000, raspundere civila delictuala, raspundere obiectiva
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.