Mihaela Mazilu-Babel
Judecătorul italian se întreabă cu privire la remunerația destinată medicilor care urmează un curs de specializare (C-419/16 Simma Federspiel)
Situația de fapt:
1. libertatea de stabilire;
2. normă de drept intern care condiționează acordarea remunerației destinate medicilor care urmează un curs de specializare de depunerea unei declarații privind angajamentul medicului beneficiar:
2.1. de a presta cel puțin cinci ani de serviciu în cadrul Serviciului Public de Sănătate al Provincia Autonoma di Bolzano
2.2. în termen de 10 ani începând de la data obținerii specializării
3.în cazul nerespectării totale a acestei obligații, norma de drept intern permite în mod expres Provincia Autonoma di Bolzano, organism care finanțează remunerațiile, să obțină restituirea unui cuantum de până la 70 % din alocația acordată, plus dobânzile legale calculate începând de la data la care administrația a achitat fiecare contribuție
4. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii conținut într-o directivă s-ar opune unei astfel de norme de drept intern;
5. necesitatea de a afla, în subsidiar, și doar alternativ, dacă dreptul Uniunii primar, prevăzut în tratatele constitutive, s-ar opune unei astfel de norme de drept intern.
Dispoziții de drept UE invocate a fi incidente:
1. articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 75/363/CEE astfel cum a fost modificat prin Directiva 82/76/CEE, și anexa menționată la acest articol (pe pagina eur-lex.eu această directivă nu apare tradusă și în limba română);
2. articolul 45 TFUE.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Curtea declară:
1) Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 75/363/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile medicilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/76/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1982, precum și articolul 24 alineatul (1) litera (c) din Directiva 93/16/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind facilitarea liberei circulații a medicilor și recunoașterea reciprocă a diplomelor, a certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia acordarea bursei naționale destinate să finanțeze o formare profesională efectuată într‑un alt stat membru, care conduce la obținerea titlului de medic specialist, este subordonată condiției ca medicul beneficiar să își exercite activitatea profesională în acest prim stat membru timp de cinci ani într‑o perioadă de zece ani începând de la încheierea specializării sau, în caz contrar, să ramburseze până la 70 % din cuantumul bursei percepute, majorat cu dobânzi.
2) Articolele 45 și 49 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia acordarea bursei naționale destinate să finanțeze o formare profesională efectuată într‑un alt stat membru, care conduce la obținerea titlului de medic specialist, este subordonată condiției ca medicul beneficiar să își exercite activitatea profesională în acest prim stat membru timp de cinci ani într‑o perioadă de zece ani începând de la încheierea specializării sau, în caz contrar, să ramburseze până la 70 % din cuantumul bursei percepute, majorat cu dobânzi, cu excepția cazului în care măsurile prevăzute de această reglementare nu contribuie efectiv la urmărirea obiectivelor de protecție a sănătății publice și de echilibru financiar al sistemului de securitate socială și depășesc ceea ce este necesar în această privință, aspect a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.