Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 


 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Facta praeterita, diferențe salariale și drepturi câștigate definitiv, anterior unei Decizii în interesul legii. Facta pendentia și facta futura sunt reglementate de legea nouă
02.11.2016 | Marius-Cristian ISPAS

Marius-Cristian Ispas

Marius-Cristian Ispas

Reclamanții au drepturile salariale solicitate recunoscute prin sentința civilă nr. 683/CM//31.10.2007, pronunțată în dosarul nr. 1698/109/2007 al Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia nr. 129/19.02.2008 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, referitor la creşterile salariale de 2%, 5% şi 11 % prevăzute de OG nr. 10/2007 (file 12, 13 dosar).

În cauză se contestă refuzul nejustificat al Ministerului Justiției de a emite noi ordine de salarizare cu luarea în considerare a creşterile salariale de 2%, 5% şi 11 % recunoscute prin hotărârile judecătorești menționate mai sus. Refuzul pârâtului s-a materializat și în adresa din 10 martie 2016 (fila 8) prin care se comunică generic reclamanților că sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin hotărâri judecătorești sau diverse alte pretenții salariale admise de instanțele judecătorești au fost/sunt plătite în conformitate cu prevederile actelor normative. Conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înțelege  exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Curtea a apreciat că răspunsul generic al pârâtului prin care s-a comunicat că s-a efectuat plata despăgubirilor acordate prin hotărâri judecătorești reprezintă un refuz nejustificat. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,  persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Pârâtul nu a emis ordine de salarizare corespunzătoare drepturilor salariale stabilite în mod irevocabil prin hotărâri judecătorești.

Considerentele sentinței civile nr. 683/CM//31.10.2007, pronunțată în dosarul nr. 1698/109/2007 al Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia nr. 129/19.02.2008 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, referitoare la creşterile salariale de 2%, 5% şi 11 % prevăzute de OG nr. 10/2007 s-au întemeiat pe natura discriminatorie a prevederilor art. 1 lit. a), b) și c) din OG nr. 10/2007 care acordau creșteri salariale tuturor categoriilor de bugetari, raportat la OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Raportul juridic litigios vizează astfel refuzul pârâtului de a emite noi ordine de salarizare care să includă și aceste creșteri salariale recunoscute prin sentința irevocabilă nr. 683/CM/31.10.2007, pronunțată în dosarul nr. 1698/109/2007 al Tribunalului Argeș. Înalta Curte a arătat în Decizia nr. 718/14.02.2014 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că atunci când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de rezolvare a unei cereri, instanța de contencios administrativ nu se limitează la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorității din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare rațională a acesteia, pentru că principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporționate în raport cu scopurile vizate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Buzescu c. României, Hotărârea din 24 mai 2005, parag. 96). În speță, conduita pârâtului constă în a refuza în mod constant recunoașterea creșterilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă în 19.02.2008.

Cu privire la argumentul pârâtului raportat la jurisprudența Curții Constituționale și a ICCJ, s-a constatat că prin deciziile nr. 818 – 820 din 3 iulie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Justiţiei şi a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Decizia nr. 25 din 14 noiembrie 2011 a ICCJ pronunțată în interesul legii a precizat: împrejurarea că şi magistraţii sunt bugetari, asemenea celor vizaţi de actul normativ menţionat, nu înseamnă că s-a produs o discriminare între categorii de bugetari, tocmai pentru că situaţiile în discuţie nu sunt analoage şi comparabile. Ar fi fost discriminare numai dacă ordonanţa s-ar fi aplicat unor magistraţi, excluzând de la incidenţa ei alţi magistraţi. Or, magistraţii fac parte dintr-o categorie profesională diferită de cele care au beneficiat de majorările salariale anuale, astfel că regulile în ceea ce îi priveşte pot fi diferite. Magistraţii beneficiază de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde, în lipsa unor dispoziţii legale, alte drepturi. Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică se interpretează în sensul că nu se aplică şi magistraţilor.

Într-o interpretare coroborată ce limitează temporal efectele juridice ale Deciziei nr. 25/2011 a ICCJ pronunțată în interesul legii, potrivit art. 330/7 NCPC, decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, argumentul pârâtului cu privire la incidența Deciziei nr. 25/2011 a ICCJ pronunțată în interesul legii va fi respins. La data de 19.02.2008 reclamanții aveau în patrimoniu drepturi câștigate în mod irevocabil prin sentința menționată. Potrivit Deciziei nr. 23/29.06.2015 pronunțată de ICCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 797 din 27.10.2015 în raport cu prevederile Codului civil invocate, faţă de momentul intrării în vigoare a legii noi, se disting trei categorii de situaţii juridice:

– facta praeterita[1], adică faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectele trecute sau viitoare produse de acea situaţie juridică;

– facta pendentia, adică situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi;

– facta futura, adică situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi.

Conflictele de aplicare a legii în timp vor fi soluţionate în felul următor:

– facta praeterita (faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectele produse de acea situaţie juridică) vor fi reglementate de legea veche, dacă nu se prevede altfel în privinţa efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute[2]; “în ce priveşte situaţiile juridice (acte, fapte) ivite în trecut şi care produc efecte succesive, care se prelungesc în timp până la intrarea în vigoare a legii noi, efectele viitoare ale acestor situaţii juridice sunt şi rămân în întregime supuse legii vechi”[3];

– facta pendentia (situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi) şi facta futura (situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi) vor fi reglementate de legea nouă. Majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoaşterii şi acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câştigate, care sunt protejate de principiul neretroactivităţii[4] efectelor deciziilor pronunţate în interesul legii. Deciziile pronunţate în interesul legii produc efecte numai pentru viitor, ca şi deciziile Curţii Constituţionale, care sunt, la rândul lor, obligatorii pentru instanţe, pentru a da eficienţă principiului constituţional al neretroactivitaţii, ceea ce înseamnă că efectele lor nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite, cum sunt în cauză drepturile acordate magistraţilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare. Sunt nefondate argumentele pârâtului cu privire la incidența Legii nr. 330/2009, abrogată prin Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, deoarece și aceste legi sunt apărute ulterior datei rămânerii irevocabile a hotărârii ce îi vizează pe reclamanți.

Ca un argument în plus al valorii și consecinței juridice a drepturilor definitiv câștigate, potrivit  Deciziei nr. 23/29.06.2015 pronunțată de ICCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar se încadrează în sintagma de „indemnizaţie avută” şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor. Înalta Curte a recunoscut valoarea de drepturi câștigate a acestor creșteri, iar faptul că a făcut referire exclusiv la pensia de serviciu se datorează limitelor sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 7.340/97/2013, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Drepturile acordate reclamanților prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 sunt stabilite irevocabil prin sentința civilă nr.683/CM//31.10.2007, pronunțată în dosarul nr. 1698/109/2007 al Tribunalului Argeș, irevocabilă prin Decizia nr. 129/19.02.2008 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Având în vedere că data de 19.02.2008 este anterioară Deciziei nr. 25 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de ICCJ în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 22 decembrie 2011, rezultă pe cale de interpretare sistematică natura juridică de facta praeterita -drepturi definitiv câștigate – a drepturilor salariale ale reclamanților, care sunt protejate de principiul neretroactivităţii efectelor deciziilor pronunţate în interesul legii. Potrivit  Deciziei CCR nr. 372/2016, deşi drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate bunurilor, statuându-se în acest sens că noţiunile de „bun” şi „proprietate” au un sens care nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100). Creșterea salarială legală este o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un *bun* în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și Deciziei nr. 23/29.06.2015 pronunțată de ICCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept instanța a admis cererea și a obligat pârâtul să emită reclamanţilor ordinele de salarizare corespunzătoare conform drepturilor câştigate prin sentinţa civilă nr.683/CM/31.10.2007 în dosarul nr. 1698/109/2007 al Tribunalului Argeș.

Dosar nr. 2176/2/2016 al Curții de Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal


[1] Aplicarea în timp a noului Cod civil, Gabriel Boroi, articole ce pot fi accesate aici și aici.
[2] Decizia nr. 23/29.06.2015 pronunțată de ICCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 797 din 27.10.2015;
[3] Observații cu privire la aplicarea in timp a legii civile, judecător dr. Liviu Zidaru, articol  ce poate fi accesat aici.
[4] Pentru legea aplicabilă în cazul contractelor, a se vedea articolul Despre legea privind darea în plată: între folclorul juridic și rațiunea dreptului, Marieta Avram, articol ce poate fi accesat aici și Despre retroactivitatea așa-zisei legi de dare în plată, Marian Nicolae, articol ce poate fi accesat aici.


Judecător Marius-Cristian Ispas
Curtea de Apel Bucureşti


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Facta praeterita, diferențe salariale și drepturi câștigate definitiv, anterior unei Decizii în interesul legii. Facta pendentia și facta futura sunt reglementate de legea nouă”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Toată stima,

    Perfect chirurgical!
    Iată cât de lucidă și legală poate rezulta o analiză judiciară atunci când calitatea umană a magistratului se contopește în profesionalismul acestuia.

    Perfect aplicabil NU NUMAI pentru Magistrați, dar chiar și pentru persoana mea.

    Pentru interesul Studiului Doctoral personal anti-corupție, voi vedea si părerea CEDO, căreia i-am solicitat ca referenții romani la CEDO (cu probleme de deontologie) sa nu interfereze in dosar.
    Am preferat referenți Moldoveni, cunoscători de limba RO.
    Cât despre deontologia si profesionalismul autorului articolului – îl apreciem de mult timp, iar încrederea în Just-RO nu va putea fi recâștigată decât prin promovarea unor astfel de magistrați – de tip nou.
    Persista întrebarea:
    De ce însa ICCJ judeca cu doua fete ale legii?? Cu o fata pentru magistrați și cu alta pentru ceilalți Cetățeni cu drepturi Statutare plătiți de la Buget (ex. Ofițerii Profesioniști MApN)? Devine evident ca avem o justiție cu 2 viteze și cu 2 tratamente diferite. In RO nu putem fi cu toții magistrați… dar ar trebui sa beneficiem de un tratament egal la situații similare/identice.
    Ori realitatea demonstreaza contrariul.
    Sau cum a menționat Doamna Livia Stanciu ex-președintă a ICCJ: în Romania legea se aplica diferit de la caz la caz în funcție de persoană… Mai precis sintagma Constituțională „Egalitatea în fata legii” este o noțiune golită de orice sens.

    Toată stima pentru articol, care este unul de referință.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.