Secţiuni » Articole » RNSJ - Revista de note şi studii juridice » Studii
Studii
Condiţii de publicareDespre revistă
3 comentarii

Despre reglementarea defectuoasă a transferului judecătorilor
03.11.2016 | Ancuța BLANARIU

Secţiuni: Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

S-a discutat în ultima vreme în spaţiul public, cu ocazia protestelor judecătorilor şi cu ocazia campaniei pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (numit în continuare CSM), despre nemulţumirile judecătorilor izvorâte din fragilitatea statutului, fiind atinse aspecte legate de slaba finanţare a sistemului judiciar, inegalitatea indemnizaţiilor, condiţiile proaste de muncă, condiţiile inechitabile de promovare şi nevoia unei independenţe reale a justiţiei.

Nu s-a vorbit despre transferul judecătorilor, subiectul nefiind, probabil, de natură a interesa un număr foarte mare de alegători. Totuşi, în ceea ce priveşte transferul judecătorilor, pot fi punctate câteva aspecte deosebit de importante: nelegalitatea reglementării criteriilor de transfer prin hotărâre a CSM-ului, neconstituţionalitatea art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 şi neprevizibilitatea soluţiilor adoptate de CSM în materie de transfer. Toate aceste observaţii pot fi privite în contextul punerii în discuţie a modificărilor legilor justiţiei şi pot fi avute în vedere la completarea şi modificarea acestor legi.

1. Sediul legal al transferului judecătorilor

A. Constituţia României

Art. 125  alin. (2) din Constituţia României prevede: „Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.”

B. Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Art. 40 lit. i) prevede: „Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii au următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor: i) aprobă transferul judecătorilor şi procurorilor.”

C. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

În CAP. 6 intitulat „Delegarea, detaşarea şi transferul”, la art. 60 se menţionează că „Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.”

D. Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului superior al Magistraturii (numit în continuare Regulament)

Art. 3 din Regulament prevede: „La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:
– volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
– vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
– vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;
– vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;
– specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;
– domiciliul solicitantului;
– locul de muncă al soţului sau soţiei;
– distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
– starea de sănătate şi situaţia familială.”

2. Motive de nelegalitate a art. 3 din Regulament

A. Regulamentul este nelegal în ceea ce priveşte normele referitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, pentru că încalcă normele de tehnică legislativă cuprinse în art. 77 din Legea nr. 24/2000, potrivit cu care actele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legilor, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acesteia.

În preambulul Regulamentului se prevede că a fost elaborat în baza unor texte legale[1], însă niciunul dintre textele menţionate nu prevede expres competenţa CSM în elaborarea unui regulament privind transferul judecătorilor şi procurorilor. Chiar dacă CSM invocă faptul că Regulamentul a fost adoptat în baza art. 38 alin.(1) din Legea nr. 317/2004[2], nici acest text nu conferă CSM atribuţia de a adopta acest Regulament, pentru că nici Legea nr. 303/2004, nici Legea nr. 304/2004 nu prevăd posibilitatea CSM de a adopta regulamentul privind transferul magistraţilor. Legea nr. 303/2004 prevede, în CAP. 6 intitulat Delegarea, detaşarea şi transferul, la art. 60, că Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii, fără nicio menţiune a vreunui regulament. În plus, la art. 106 din Legea nr. 303/2004 sunt enumerate toate regulamentele pe care CSM trebuie să le adopte în baza acestei legi, fără a se număra, printre acestea, şi regulamentul privind transferul magistraţilor.[3]

Dat fiind că CSM nu are abilitatea legală de a elabora un regulament privind transferul judecătorilor şi procurorilor, art. 3 din acest Regulament, referitor la criteriile de transfer, este lovit de nulitate, întrucât acest act nu a fost emis în baza legii, astfel cum prevede art. 77 din Legea nr. 24/2000.

B. Prin art. 3 din Regulament se încalcă art. 125 alin. (2) din Constituţie, care prevede: Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

Verificând existenţa, în cuprinsul Legii nr. 317/2004, a normelor prin care se reglementează transferul judecătorilor, se constată că aceasta conţine o singură dispoziţie, în art. 40 lit. i), potrivit căreia: Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii au următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor: i) aprobă transferul judecătorilor şi procurorilor.

Sub acest aspect, se poate reţine caracterul lacunar al normelor referitoare la transferul judecătorilor, de vreme ce reguli substanţiale, esenţiale în materia transferului, precum criteriile în funcţie de care se soluţionează cererile de transfer, când sunt mai multe solicitări pentru acelaşi post vacant, nu sunt reglementate prin lege. Chiar dacă în ipoteza de faţă este în discuţie o omisiune legislativă, nu se poate ignora viciul de neconstituţionalitate existent, deoarece tocmai această omisiune este cea care generează încălcarea Constituţiei.

Prin urmare, pentru a respecta dispoziţiile art. 125  alin.   (2) din Constituţie, aspectele esenţiale referitoare la transferul judecătorilor, cum sunt, spre exemplu, criteriile de transfer, trebuie să fie reglementate prin lege organică, iar regulile specifice procedurii de transfer să fie explicate şi detaliate prin acte de rang inferior.

C. Prin art. 3 din Regulament se încalcă şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat (prin însuşirea de către CSM, fără drept, a unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului), precum şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, întrucât judecătorii, care se pot raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile lacunare ale legii, nu sunt în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea precisă a derulării procedurii de transfer.

3. Motive de neconstituţionalitate a art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, faţă de art. 125 alin. (2), art. 1 alin. (4) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie.

A. Art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 prevede: Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii au următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor: i) aprobă transferul judecătorilor şi procurorilor şi încalcă art. 125 alin. (2) din Constituţie, care prevede: Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

Rezultă, aşadar, că legea organică trebuie să cuprindă norme privind transferul judecătorilor şi procurorilor. Verificând existenţa, în cuprinsul Legii nr. 317/2004, a normelor prin care se reglementează transferul judecătorilor, se constată că aceasta conţine doar dispoziţia de la art. 40 lit. i). Sub acest aspect, se poate reţine caracterul lacunar al normelor referitoare la transferul judecătorilor, de vreme ce reguli substanţiale, esenţiale în materia transferului, precum criteriile în funcţie de care se soluţionează cererile de transfer, când sunt mai multe solicitări pentru acelaşi post vacant, nu sunt reglementate prin lege. Chiar dacă în ipoteza de faţă este în discuţie o omisiune legislativă, nu se poate ignora viciul de neconstituţionalitate existent, deoarece tocmai această omisiune este cea care generează încălcarea Constituţiei.[4]

Prin urmare, pentru a respecta dispoziţiile art. 125  alin. (2) din Constituţie, aspectele esenţiale referitoare la transferul judecătorilor, cum sunt, spre exemplu, criteriile de transfer, trebuie să fie reglementate prin lege organică, iar regulile specifice procedurii de transfer să fie explicate şi detaliate prin acte de rang inferior.

B. Prin art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 se încalcă şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prin lăsarea nereglementată a unui domeniu de interes constituţional, precum transferul judecătorilor, domeniu care, prin reglementare corespunzătoare, trebuie să asigure independenţa justiţiei şi a judecătorilor. Normele privind transferul trebuie să fie adoptate de către legiuitor, prin lege organică, tocmai pentru a asigura statutul judecătorilor. Prin neadoptarea unor norme de către Parlament, acest domeniu a fost uzurpat de către alte autorităţi, în speţă de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu încălcarea principiului constituţional al separaţiei şi al echilibrului puterilor în stat.

C. Prin reglementarea sumară a art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 se încalcă şi dispoziţiile şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, întrucât judecătorii, care se pot raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile lacunare ale legii, nu sunt în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea precisă a derulării şi a rezultatului procedurii de transfer. Nici legislaţia adoptată de CSM cu privire la transfer (Regulamentul) nu răspunde exigenţei de stabilitate, previzibilitate şi claritate. O dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Or, în cazul de faţă, apare cu evidenţă că legea relativizează în mod nepermis reglementarea domeniului transferului judecătorilor, lăsând la latitudinea Secţiilor CSM modul de soluţionare a cererilor de transfer, aspect esenţial ce ţine de statutul judecătorilor.

4. Neprevizibilitatea normelor şi a soluţiilor adoptate de CSM în materie de transfer

Art. 3 din Regulament nu prevede norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. Art. 3 din Regulament nu prevede o ordine clară de preferinţă a criteriilor enumerate, iar CSM însuşi a recunoscut că acordă ponderi diferite criteriilor, în funcţie de împrejurările concrete ale fiecărei solicitări, fiind posibil ca în soluţionarea unei cereri de transfer să fie determinante motivele personale, iar în soluţionarea altei cereri de transfer să fie determinant criteriul privind vechimea în funcţie şi la instanţă a solicitantului.

Din bogata experienţă acumulată în materia analizată, am constatat că în unele situaţii s-a acordat prioritate criteriului vechimii în funcţia de judecător, însă în alte situaţii s-a dat prioritate criteriului constând în motivele personale invocate, astfel că niciodată nu se poate prevedea în mod rezonabil care cerere va fi admisă şi ce criteriu se va aplica. În alte situaţii s-a acordat transferul unor persoane care erau delegate în cadrul instanţei, pentru „asigurarea continuităţii activităţii”, fără a se ţine seama de niciun criteriu prevăzut de Regulament.

Este evident faptul că nu sunt criterii precise şi că nu există o ordine prestabilită de aplicare a criteriilor sau o pondere a acestora. Acest aspect se reflectă şi în soluţionarea abuzivă şi arbitrară a cererilor de transfer. Astfel, pe lângă faptul că norma este neprevizibilă şi lasă loc arbitrariului, şi practica Secţiilor CSM este la fel de neprevizibilă, astfel încât nu se poate susţine că deşi norma nu este previzibilă, practica unitară şi constantă ar acoperi acest viciu.[5]

Ar fi posibilă o analiză concomitentă a tuturor criteriilor faţă de toţi solicitanţii dacă fiecare criteriu ar avea stabilit un anumit punctaj în funcţie de fiecare situaţie concretă, iar fiecare solicitant ar putea să îşi evalueze punctajul dinainte şi ar putea să prevadă, faţă de ceilalţi solicitanţi, care este soluţia cererii de transfer. De exemplu, pentru criteriul vechimii în funcţie ar putea să se stabilească un punct pentru fiecare an de vechime în funcţie, pentru criteriul încărcăturii la instanţa de la care solicită transferul, ar putea să se prevadă 0 puncte dacă încărcătura este peste media pe ţară, 1 punct dacă este o încărcătură cu mai puţin de 100 dosare faţă de media pe ţară, 2 puncte pentru o încărcătură cu mai puţin de 200 de dosare faţă de media pe ţară, etc.; pentru criteriul distanţei faţă de domiciliu se poate stabili 1 punct pentru o distanţă de până la 50 km, 2 puncte pentru o distanţă între 51 şi 100 km, etc.; pentru criteriul privind situaţia posturilor la instanţa de la care se solicită transferul poate fi stabilit un punctaj de 0 puncte dacă schema este ocupată până la 50 %, 1 punct dacă schema este ocupată înntre 50 şi 60%, 2 puncte dacă este ocupată între 60 şi 70 %, etc.; pentru numărul de cereri de transfer pentru aceeaşi instanţă ar putea fi stabilit un punct pentru fiecare cerere respinsă pe fond (nu pentru lipsa de posturi vacante sau neîndeplinirea condiţiei de vechime minimă de 3 ani).

Doar dacă ar fi stabilită dinainte valoarea fiecărui criteriu în modul expus s-ar putea face o analiză concomitentă a criteriilor pentru fiecare solicitant şi ar putea fi comparate punctajele obţinute de fiecare solicitant în parte, fiind admisă cererea care întruneşte punctajul cel mai mare. În lipsa unei astfel de ierarhizări a criteriilor, orice analiză este pur formală şi neconvingătoare, cererile de transfer fiind soluţionate pe cu totul şi cu totul alte considerente decât cele regulamentare, depăşind puterea de apreciere invocată de CSM.

5. Concluzii

Pentru fiecare persoană în parte problema transferului poate deveni extrem de presantă la un moment dat în cursul carierei şi de aceea acest aspect, de importanţă majoră, constituţională chiar, nu trebuie lăsat la voia întâmplării, ci trebuie reglementat într-o manieră clară şi previzibilă, prin lege organică.

Contextul legat de discuţiile pe tema modificărilor legilor justiţiei este unul favorabil includerii în legea organică a CSM-ului a unor dispoziţii clare privind transferul judecătorilor, de natură a asigura independenţa acestora. Totodată, viitorii membri ai CSM-ului se pot ocupa de organizarea unui cadru coerent pentru transferuri, atât pe orizontală, la instanţe de acelaşi grad, cât şi pe verticală, la instanţe de grad diferit faţă de cea de la care se solicită transferul.


[1] Texte legale enumerate în preambul: art. 133 alin. (5) şi (7) din Constituţia României, republicată ((5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret. (7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2))
–  art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, (Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca organ cu activitate permanentă. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau în plen sau în secţii, potrivit atribuţiilor care revin acestora.)
art. 48 alin. (9) (Numirea judecătorilor în celelalte funcţii de conducere se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea preşedintelui instanţei.),
art. 49 alin. (9) (Numirea în celelalte funcţii de conducere la parchete se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie)
şi art. 57 – 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare.
[2] ART. 38 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevede: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii adoptă Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, precum şi alte regulamente şi hotărâri prevăzute în Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
[3] ART. 106 din Legea nr. 303/2004 prevede: Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I:
a) Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfăşurare a concursului de admitere şi a examenului de absolvire, precum şi media minimă de admitere şi de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii;
b) Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii;
c) Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfăşurare şi media minimă de promovare a examenului de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari;
d) Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură;
e) Regulamentul privind modul de desfăşurare a cursurilor de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor şi atestare a rezultatelor obţinute;
f) Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor;
g) Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor;
h) Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor;
i) Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor.
 [4] A se vedea decizia CCR nr. 637/2015 din 13 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în MONITORUL OFICIAL  NR. 906 din 8 decembrie 2015, paragrafele 27-28, în care se analizează tocmai omisiunea legislativă, acest aspect fiind un reviriment în jurisprudenţa CCR.
[5] Sunt cazuri în care s-au admis cereri de transfer ale unor judecători/procurori cu vechime foarte mică la instanţa/parchetul de la care au solicitat transferul, fără a se ţine seama de toate criteriile. Oferim, în continuare, doar câteva exemple. Unui judecător  i s-a respins cererea de transfer prin hot. nr. 205/28.03.2013, în care se reţinea că avea vechime de doar o lună la instanţa de la care a solicitat transferul, iar prin hot. nr. 410/23.05.2013 i s-a admis cererea de transfer. Reiese că la momentul admiterii cererii de transfer avea vechime de 3 luni la instanţa de la care a solicitat transferul.
În schimb, prin hot. nr. 409/23.05.2013, a fost respinsă cererea de transfer formulată de un alt judecător, cu vechime de 15 ani, 9 luni şi 22 de zile, cu motivarea că „la instanţa de la care se solicită transferul toate posturile sunt ocupate, însă există 2 locuri temporar vacante, iar încărcătura/judecător este situată în apropierea mediei naţionale”.
Prin hot. nr. 207 /28.03.2013 a fost admisă cererea de transfer a unui judecător având vechime de o lună la instanţa de la care a solicitat transferul. Secţia a reţinut şi că „instanţa la care s-a solicitat transferul are o încărcătură pe schemă şi pe judecător cu mult peste media naţională, în timp ce încărcătura pe schemă şi pe judecător la instanţa de la care s-a solicitat transferul s-a situat cu mult sub media naţională, fiind de asemenea situată sub media înregistrată la instanţele unde activează ceilalţi magistraţi care au solicitat transferul.”


Judecător Ancuța Blanariu

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti