BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CEDO. Adriana Halmaghi c. României

04.11.2016 | Roxana STANCIU
Newsletter
Instagram
Facebook
Roxana Stanciu

Roxana Stanciu

NOTĂ: Această traducere este una neoficială şi este realizată exclusiv în vederea publicării, în scop pur informativ, pe site-ul JURIDICE.ro. Pentru forma oficială a deciziei, se va consulta baza de date online HUDOC, unde se află documentul în limba engleză.

SECȚIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 29281/03
Adriana HALMAGHI
Împotriva ROMÂNIEI

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), întrunită pe data de 13 septembrie 2016 în următoarea compunere:
Paulo Pinto de Albuquerque, Președinte,
Iulia Motoc,
Marko Bošnjak, judecători,
și Andrea Tamietti, Referent șef de secție,

Având în vedere cererea înregistrată pe 1 august 2003,
Față de observațiile prezentate de Guvernul pârât și cele în replică depuse de reclamant,
După deliberare, decide următoarele:

ÎN FAPT

1. Reclamanta, d-na Adriana Halmaghi, s-a născut în 1927 și locuiește în Timișoara. Aceasta are atât naționalitate română, cât și germană. Aceasta a fost reprezentată în fața Curții de d-na S. Ajami, avocat cu drept de practică în Frankfurt am Main.

2. Guvernul României („Guvernul”) a fost reprezentat de Agent, d-na C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Guvernul Germaniei a fost notificat cu privire la cerere, având în vedere cetățenia germană a reclamantei, dar nu și-a exercitat dreptul de a interveni potrivit Articolului 36 § 1 din Convenție și Punctul 44 din Regulamentul Curții.

4. Elementele de fapt ale cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

5. Pe 1 noiembrie 2002, Tribunalul Timiș a respins o acțiune civilă formulată de persoane private împotriva reclamantei, prin care solicitau recunoașterea unei servituți de trecere pe proprietatea reclamantei.

6. Reclamanții în cauză au formulat recurs. Curtea de Apel Timișoara a acordat termen la 20 ianuarie 2003. Citația și înscrisurile depuse de reclamanți au fost comunicate reclamantei din prezenta cauză la o adresă incorectă.

7. Printr-o scrisoare adresată Curții de Apel pe 16 ianuarie 2003, reclamanta a solicitat amânarea judecății pentru motive medicale. Urmare a acestei cereri, pe 20 ianuarie 2003 Curtea de Apel a acordat un nou termen la 3 februarie 2003. Citația emisă pentru noul termen a fost trimisă reclamantei la aceeași adresă incorectă. Reclamanta a formulat o nouă cerere de amânare informând instanța că nu va putea participa la judecată la termenul din 3 februarie 2003 din motive medicale.

8. Prin decizia irevocabilă pronunțată pe 3 februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins această nouă cerere de amânare, a rejudecat cauza și a admis cererea reclamanților.

9. Reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei irevocabile din 3 februarie 2003, susținând în principal că nu fusese legal citată la cele două termene.

10. Pe 25 aprilie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins contestația. A reținut că reclamanta nu a invocat, în cuprinsul cererilor de amânare a judecății, faptul că adresa la care fuseseră trimise citațiile era incorectă.

SUSȚINERILE PĂRȚII

11. Reclamanta s-a plâns că dreptul său la un proces echitabil prevăzut de Articolul 6 § 1 din Convenție a fost încălcat.

12. De asemenea, a arătat că prin admiterea cererii privind servitutea de trecere pe proprietatea sa, instanțele naționale i-au încălcat dreptul la respectarea proprietății private, garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1.

ÎN DREPT

A. Din perspectiva încălcării Articolului 6 § 1 din Convenție

13. Reclamanta a susținut caracterul inechitabil al procedurii desfășurate în fața Curții de Apel Timișoara. Aceasta a pretins că nu a fost legal citată pe parcursul soluționării recursului și astfel a fost împiedicată să participe la judecată. A invocat dispozițiile Articolului 6 § 1 din Convenție, cu următoarele dispoziții relevante:

„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, (…), de către o instanţă (…), care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, (…)”.

14. Guvernul a apreciat că reclamanta nu poate susține că este victima unei încălcări a drepturilor sale, că aceasta nu a epuizat căile de atac interne și că nu a resimțit un dezechilibru semnificativ. Guvernul a subliniat că reclamanta a avut cunoștință de termenele acordate în cauza sa, în ciuda pretinsei citări la o adresă incorectă.

15. Reclamanta a contestat susținerile Guvernului.

16. Curtea consideră că nu este necesar să examineze în detaliu excepțiile ridicate de Guvern, întrucât cererea este oricum inadmisibilă pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

17. Curtea reiterează că nu poate aprecia ea însăși asupra aspectelor care au condus instanța națională la adoptarea unei decizii; în caz contrar, ar acționa ca un al patrulea grad de jurisdicție și ar nesocoti limitele ce îi sunt impuse (Avotiņš v. Latvia [GC], no. 17502/07, § 99, 23 mai 2016). De asemenea, reiterează faptul că dreptul de acces la o instanță, principiul contradictorialității și principiul egalității armelor cuprinse în Articolul 6 § 1 din Convenție sunt în egală măsură și atunci când este vorba despre sfera restrânsă a procedurii de comunicare a actelor de procedură (a se vedea, S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. v. Romania, no. 37576/05, § 29, 8 ianuarie 2013 și, ca exemplu recent, Avotiņš, cit. supra, § 119).

18. Revenind la cauza de față, Curtea remarcă faptul că, deși citațiile fuseseră trimise la o adresă greșită, reclamanta avusese cunoștință de stadiul litigiului său și mai ales de termenele acordate de Curtea de Apel (a se vedea supra, paragraful 7). Mai mult, deși cel mai probabil a cunoscut faptul că citațiile fuseseră trimise la o adresă greșită, aceasta nu a invocat acest aspect în fața Curții de Apel. Întrucât reclamanta a reacționat prompt după fiecare citație emisă pe numele său, chiar și numai sub forma unor cereri de amânare a judecății, Curtea de Apel nu a avut nici un motiv să bănuiască neprimirea documentelor comunicate acesteia, inclusiv a citațiilor. În fine, Curtea observă că instanțele naționale au examinat legalitatea procedurii de citare (a se vedea supra, paragraful 10). Nici un element din cuprinsul dosarului nu conduce la o concluzie diferită decât cea exprimată de acestea din urmă.

19. Pentru aceste motive, în lumina tuturor datelor aflate la dispoziția sa și în limita în care problemele invocate intră în competența sa, Curtea consideră că nu se relevă aparența unei încălcări a Articolului 6 § 1 din Convenție.

20. Prin urmare, cererea este vădit nefondată și trebuie respinsă potrivit Articolului 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție.

B. Din perspectiva încălcării Articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1

21. Reclamanta a afirmat o încălcare a dreptului său la respectarea proprietății, garantat de Articolul 1 din Protocolul Adițional nr. 1.

22. Cu toate acestea, având în vedere toate datele aflate la dispoziția sa și în limita în care problemele invocate intră în competența sa, Curtea consideră că nu se relevă aparența unei încălcări a Articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1. În special, Curtea constată că instanțele interne au aplicat legea într-un mod conform cerințelor Articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1. Nu există nici un indiciu cu privire la caracterul arbitrar al modului în care cauza a fost soluționată de instanțele naționale.

23. Prin urmare, această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă potrivit Articolului 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție.

Pentru aceste motive, în unanimitate,

Declară cererea inadmisibilă.

Comunicată pe 6 octombrie 2016.

Traducere neoficială realizată de jud. Roxana Stanciu

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “CEDO. Adriana Halmaghi c. României”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Ei, ia să „faci” la noi aşa o motivare de genul „…având în vedere toate datele aflate la dispoziția sa și în limita în care problemele invocate intră în competența sa, Curtea consideră că nu se relevă aparența unei încălcări a Articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1. În special, Curtea constată că instanțele interne au aplicat legea într-un mod conform cerințelor Articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1.
    Nu există nici un indiciu cu privire la caracterul arbitrar al modului în care cauza a fost soluționată de instanțele naționale.”, fără să arăţi absolut deloc în ce constau acele „date” şi partea spărgea, pe bună dreptate, uşa Inspecţiei Judiciare.
    Aceasta nu e motivare sau, dacă vreţi, e la fel de vădit nemotivată, pe cât s-a considerat că e vădit nefondată cererea.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate