CCR pendinte: posibila neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la strămutare (CPC)
7 noiembrie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel
Ȋn data de 02.11.2016 s-a constituit un nou dosar (2540D/2016) pe rolul Curții Constituționale, urmȃnd a fi analizate dispozițiile articolelor 141, 142 și 143 CPC (cauza Antonie Popescu).
Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care aceste dispoziții formează obiectul unui control de constituționalitate.
Instanța de trimitere este Înalta Curte de Casație și Justiție. La același termen s-a respins drept inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție, și s-a admis cererea de strămutare introdusă de autorul excepției de neconstituționalitate.
Dispozițiile criticate au următorul conținut normativ:
Art. 141: Cererea de strămutare
(1)Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului.
(2)Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. 142: Instanţa competentă
(1)*) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.
*) A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.
Se constată că dispoziţiile art. 142 alin. (1) teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului.
(2)Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea.
(3)La primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei.
Art. 143: Suspendarea judecării procesului
(1)La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată.
(2)Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.
(3)Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut strămutarea.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
