Miercuri, 9 noiembrie 2016, a fost pronunțată hotărârea în cauza C-42/15, Home Credit Slovakia. Trimitere preliminară  – Directiva 2008/48/CE  Articolul 1, articolul 3 litera (m), articolul 10 alineatele (1) și (2), articolul 22 alineatul (1) și articolul 23 – Interpretarea expresiilor «pe hârtie» și «un alt suport durabil» – Contract care face referire la un alt document – Cerința «formei scrise» în sensul dreptului național – Indicarea informațiilor impuse printr‑o referire la parametri obiectivi – Elemente care trebuie indicate într‑un contract de credit cu durată fixă – Consecințele absenței informațiilor obligatorii – Proporționalitate

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1, a articolului 3 litera (m), a articolului 10 alineatele (1) și (2), a articolului 22 alineatul (1), precum și a articolului 23 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Home Credit Slovakia a.s., pe de o parte, și doamna Klára Bíróová, pe de altă parte, în legătură cu o cerere de plată a sumelor restante datorate în temeiul unui credit pe care societatea menționată i l‑a acordat acesteia din urmă și pe care ea nu l‑a restituit.

Curtea a decis:

Articolul 10 alineatele (1) și (2) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului coroborat cu articolul 3 litera (m) din această directivă trebuie interpretat în sensul că:

– contractul de credit nu trebuie redactat în mod necesar într‑un singur document, dar toate elementele menționate la articolul 10 alineatul (2) din directiva menționată trebuie redactate pe hârtie sau pe un alt suport durabil;

– nu se opune ca statul membru să prevadă în reglementarea sa națională, pe de o parte, că contractul de credit care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2008/48 și care este redactat pe hârtie trebuie să fie semnat de părți și, pe de altă parte, că această cerință privind semnătura se aplică în ceea ce privește toate elementele acestui contract enumerate la articolul 10 alineatul (2) din directiva menționată.

Articolul 10 alineatul (2) litera (h) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu este necesar ca contractul de credit să indice fiecare scadență a plăților care urmează să fie efectuate de consumator prin referire la o dată precisă, în măsura în care condițiile acestui contract îi permit consumatorului respectiv să identifice fără dificultate și cu certitudine datele acestor plăți.

Articolul 10 alineatul (2) literele (h) și (i) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că contractul de credit cu durată fixă care prevede amortizarea capitalului prin plățile consecutive nu trebuie să precizeze, sub forma unui tabel de amortizare, ce parte din fiecare plată va fi afectată rambursării acestui capital. Dispozițiile menționate, interpretate prin coroborare cu articolul 22 alineatul (1) din această directivă, se opun ca un stat membru să prevadă o astfel de obligație în reglementarea sa națională.

Articolul 23 din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să prevadă în reglementarea sa națională că, în cazul în care un contract de credit nu specifică toate elementele impuse la articolul 10 alineatul (2) din această directivă, contractul respectiv este considerat scutit de dobânzi și de costuri, în măsura în care este vorba despre un element a cărui absență poate pune în discuție posibilitatea consumatorului de a aprecia întinderea angajamentului.

:: Textul integral al hotărârii