Întrebare preliminară cu privire la înscrierea în evidența contabilă a valorii drepturilor vamale
14 noiembrie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel
Judecătorul suprem din Letonia se întreabă cu privire la înscrierea în evidența contabilă a valorii drepturilor vamale (C-407/16)
Situația de fapt:
1.necesitatea de a afla dacă înscrierea în evidența contabilă a valorii drepturilor vamale recunoscute de Administrație trebuie considerată efectuată în momentul:
1.1. deciziei de înscriere în evidența contabilă
1.2. sau de stabilire a obligației de plată a taxelor adoptată de Administrație,
independent de faptul că respectiva decizie face obiectul unei contestații administrative sau al unei căi de atac în instanță
2. administrația a adoptat decizia de înscriere în evidența contabilă a sumei aferente drepturilor și a stabilit obligația debitorului de a le achita (decizie adoptată de Administrația de Stat în prezenta cauză)
3. respectivul debitor a contestat pe cale administrativă această decizie și a introdus o cale de atac în instanță
4. necesitatea de a afla dacă, în acest caz, contestarea deciziei respectivei Administrații echivalează cu o cerere de remitere sau rambursare a datoriei fiscale
5. necesitatea de a afla dacă formularea unei contestații împotriva deciziei Administrației care stabilește obligația de plată a drepturilor și durata procedurilor judiciare:
5.1. prorogă termenul de depunere a cererii de remitere sau rambursare a drepturilor
5.2. sau justifică nerespectarea acestui termen
6. necesitatea de a afla dacă necesitatea înscrierii în evidența contabilă sau remiterii în prezenta cauză ar trebui clarificată independent de decizia Comisiei Europene adoptată în legătură cu un alt stat membru, Finlanda
7. necesitatea de a afla dacă într-o atare situațiune, ar revini autorității vamale – sau instanței – sarcina de a adresa Comisiei Europene întrebarea privind neînscrierea în evidența contabilă sau remiterea drepturilor
8. necesitatea de a afla dacă s-ar impune realizarea unei verificări suplimentare cu privire la împrejurările asociate comportamentului autorităților și al exportatorului dintr-un stat terț (Cambodgia, în prezenta cauză) și care au fost analizate în contextul misiunii OLAF
9. necesitatea de a afla dacă este suficient:
9.1 să se considere că descrierea generală a situației de fapt din raportul OLAF privind comportamentul menționat are caracter probatoriu
9.2. să se considere că datele obținute prin verificarea suplimentară au caracter decisiv cu privire la raportul OLAF chiar și atunci când se referă la cazul unui anume stat membru
9.3. să se considere că decizia Comisiei Europene adoptată în concordanță cu raportul OLAF menționat în legătură cu un alt stat membru (în speță, Finlanda), este aplicabilă pentru alt stat membru
10. necesitatea de a afla dacă pentru aprecierea existenței motivelor de exonerare și a bunei credințe în comportamentul persoanei impozabile ar fi relevant faptul că operațiunea de import de mărfuri s-a bazat pe un contract de distribuție
Dispoziții de drept UE invocate a fi incidente:
1. articolele 220 alineatele (1) și (2) litera b), 236 și 239 din Regulamentul de instituire a Codului Vamal Comunitar (abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013)
Articolul 220 (extras)
(1) În cazul în care valoarea drepturilor rezultate dintr-o datorie vamală nu a fost înscrisă în evidența contabilă în conformitate cu articolele 218 și 219 sau a fost înscrisă la un nivel inferior sumei datorate legal, valoarea drepturilor ce urmează a fi recuperate trebuie înscrisă în evidența contabilă în termen de cel mult două zile de la data la care autoritățile vamale au luat cunoștință de situație și pot calcula suma datorată legal și stabili debitorul (înscriere ulterioară în evidența contabilă). Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu articolul 219.
(2) Cu excepția cazurilor menționate la articolul 217 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf, înscrierea ulterioară în evidența contabilă nu este posibilă în cazul în care:
(b) valoarea drepturilor legal datorate nu a fost înscrisă în evidența contabilă ca urmare a unei erori din partea autorităților vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiții rezonabile de către debitor, acesta acționând la rândul lui cu bună-credință și respectând toate dispozițiile prevăzute de legislația în vigoare în ceea ce privește declarația vamală;
Articolul 236
(1) Drepturile de import sau de export se rambursează în măsura în care se stabilește că, în momentul în care au fost plătite, valoarea acestor drepturi nu era datorată legal sau că valoarea lor a fost înscrisă în evidența contabilă contrar dispozițiilor articolului 220 alineatul (2).
Se procedează la remiterea drepturilor de import sau export în măsura în care se stabilește că, la momentul când au fost înscrise în evidența contabilă, valoarea acestor drepturi nu era datorată legal sau că valoarea lor a fost înscrisă în evidența contabilă contrar articolului 220 alineatul (2).
Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor dacă faptele care au dus la achitare sau la înscrierea în evidența contabilă a unei sume care nu era legal datorată sunt rezultatul unei acțiuni deliberate de către o persoană interesată.
(2) Drepturile de import sau export se rambursează sau se remit la depunerea unei cereri către biroul vamal în cauză într-un termen de trei ani de la data la care valoarea acestor drepturi a fost comunicată debitorului.
Acest termen se prorogă dacă persoana interesată face dovada că a fost împiedicată să depună cererea în termenul menționat datorită cazului fortuit sau forței majore.
Autoritățile vamale procedează la rambursare sau remitere din oficiu atunci când constată în acest interval existența uneia sau alteia dintre situațiile descrise la alineatul (1) primul și al doilea paragraf.
Articolul 239
(1) Drepturile de import sau export se pot rambursa sau remite în alte situații decât cele menționate la articolele 236, 237 și 238:
— care urmează a fi stabilite în conformitate cu procedura comitetului;
— care rezultă din circumstanțe care nu implică înșelăciune sau neglijență evidentă din partea persoanei interesate. Situațiile în care se poate aplica această dispoziție și procedura de urmat în acest scop sunt definite în conformitate cu procedura comitetului. Rambursarea sau remiterea poate fi făcută în condiții speciale.
(2) Drepturile se rambursează sau se remit pe motivele menționate la alineatul (1) în urma depunerii unei cereri la biroul vamal corespunzător în termen de douăsprezece luni de la data la care valoarea drepturilor a fost comunicată debitorului.
Cu toate acestea, autoritățile vamale pot permite depășirea acestui termen în cazuri excepționale justificate corespunzător.
2. articolele 869 litera b) și 875 din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului de instituire a Codului Vamal Comunitar (abrogat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/481 al Comisiei din 1 aprilie 2016)
Articolul 869
Autoritățile vamale decid de la sine să nu înscrie în conturi drepturile nepercepute:
(b) în cazurile în care autoritățile vamale consideră că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod, cu condiția ca suma necolectată de la operatorul interesat cu privire la una sau mai multe operațiuni de import sau export, dar ca urmare a unei singure erori, să fie mai mică de 2 000 ECU;
Articolul 875
În cazul în care se stabilește prin decizia menționată la articolul 873 că circumstanțele analizate sunt de așa natură, încât drepturile respective nu trebuie înscrise în conturi a posteriori, Comisia poate, în condiții pe care le stabilește, să autorizeze unul sau mai multe state membre să nu înscrie în conturi drepturile în cazuri care presupun elemente juridice și de fapt comparabile.
În acest caz, decizia menționată la articolul 873 se comunică, de asemenea, fiecărui stat membru autorizat în acest sens.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
