Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Arbitraj
DezbateriCărţiProfesionişti

Secţiune dezvoltată în parteneriat cu Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv 1981-1994
14.11.2016 | Cristian JURA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Cristian Jura

Cristian Jura

În 1981, imediat după alegerea sa ca preşedinte al Comitetul Olimpic Internaţional (IOC – International Olimpic Committee), Juan Antonio Samaranch a avut ideea creării unui tribunal specializat pentru soluționarea litigiilor sportive. În anul următor, la şedinţa IOC, desfăşurată la Roma, membrul IOC, judecătorul Kéba Mbaye, care la acea vreme era judecător al Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) de la Haga, a prezidat un grup de lucru care avea sarcina de a pregăti statutul a ceea ce urma să devină rapid „Tribunalul de Arbitraj Sportiv”.

Ideea creării unei jurisdicţii arbitrale internaţionale specializată în rezolvarea disputelor legate direct sau indirect de sport a fost lansată cu fermitate în acel moment. Un alt motiv pentru a pune bazele unei asemenea instituţii de arbitraj a fost nevoia de a crea o autoritate specializată capabilă să rezolve dispute internaţionale şi care să ofere o procedură flexibilă, rapidă şi necostisitoare.

Schiţele iniţiale ale conceptului conţineau prevederi referitoare la  procedura de arbitraj care includeau o încercare de a ajunge la o înţelegere înainte de a se trece la procedura propriu-zisă. De asemenea, se intenţiona ca toate costurile operative să fie suportate de IOC.  Încă de la început, s-a stabilit că jurisdicţia TAS nu va fi impusă atleţilor sau federaţiilor, ci va fi lăsată la alegerea părţilor.

În 1983, IOC a ratificat statutul TAS, care a intrat în vigoare la 30 iunie 1984. Tribunalul a devenit operaţional la aceeaşi dată, sub conducerea Preşedintelui  Kéba Mbaye şi a Secretarului General Gilbert Schwaar.

Statutul TAS din 1984 a fost însoţit de o serie de Regulamente procedurale. Conform acestor reguli, TAS era compusă din 60 de membri numiţi de către IOC, Federaţiile Internaţionale, Comitetele Olimpice Naţionale (CON) şi de Preşedintele IOC (15 membri fiecare). Preşedintele IOC trebuia să aleagă acei 15 membri din afara celorlalte trei grupuri. Adiţional, toate costurile operative ale TAS erau suportate de către IOC. În principiu, procedurile erau gratuite, excepţie fiind disputele de natură financiară, unde părţilor le putea fi cerut să plătească o parte din costuri. Bugetul anual era aprobat de către Preşedintele TAS. Pe lângă acestea, Statutul TAS putea fi modificat doar într-o sesiune a IOC, la propunerea Comitetului Executiv al IOC.

Statutul şi Regulamentele TAS prevedeau un singur tip de procedură contencioasă, indiferent care era natura disputei. Reclamantul înainta cererea sa la TAS, împreună cu acordul de arbitraj. Cererea era apoi examinată de „Panelul Cereri” care decidea asupra admisibilităţii cererii, subiect al unei decizii finale din partea Panelului de arbitri care ar fi fost apoi chemaţi să audieze şi să dea o decizie pentru dispută, dacă era necesar. Aşadar, părţile erau libere să continue acţiunea lor chiar dacă era respinsă de către Panelul Cereri.

Procedurile arbitrale începeau cu o încercare de conciliere a părţilor, la propunerea acestora sau ca urmare a unei decizii a Preşedintelui TAS dacă acesta considera că disputa putea fi soluţionată prin conciliere. Dacă încercarea de conciliere eşua, se trecea la procedura de arbitraj propriu-zisă.

Pe lângă această procedură contencioasă exista şi o procedură consultativă deschisă oricărei persoane sau organism sportiv. Prin intermediul acestei proceduri, TAS putea oferi o opinie referitoare la o problemă legală privitoare la orice activitate în legătură cu sportul în general.

În 1991, TAS a publicat „Ghidul de arbitraj” care cuprindea câteva modele de clauze de arbitraj. Printre acestea era şi una pentru includerea în statutele sau regulamentele federaţiilor sportive ori a cluburilor. Aceasta prevedea: „Orice dispută ce ia naştere din prezentul Statut şi Regulament al Federaţiei … care nu poate fi rezolvată amiabil va fi rezolvată de un tribunal alcătuit în concordanță cu Statutul şi Regulamentele TAS, excluzând recurgerea la o instanță obişnuită. Părţile se obligă să se conformeze cu Statutul și Regulamentele menţionate şi să accepte cu bună-credinţă hotărârea dată şi să nu împiedice în niciun fel executarea acesteia”.

Această clauză prefigura crearea ulterioară a regulilor speciale de rezolvare a disputelor legate de deciziile luate de federaţiile sportive sau de asociaţiile sportive (procedura apelului).

Federaţia Internaţională Ecvestră (FIE) a fost primul organism sportiv care a adoptat această clauză. Acesta a fost punctul de început pentru mai multe proceduri de „apel” chiar dacă, în termeni formali, această procedură încă nu exista. După acel moment, alte federaţii naţionale şi internaţionale sportive au adoptat această clauză arbitrală de apel, ceea cea a însemnat o creştere semnificativă a volumului de muncă al TAS.

În perioada 1991-1994, o mare varietate de cazuri au fost introduse la TAS, privitoare la probleme precum naţionalitatea atleţilor şi contractele de muncă, drepturile de televizare, sponsorizare şi licenţiere. Odată cu apariţia  clauzei arbitrale de apel, numeroase cazuri de dopaj au fost aduse în faţa TAS, iar ca rezultat sau datorită acestor cazuri structura TAS a început să evolueze.

Prof. dr. Cristian Jura
Arbitru Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate