Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

Discriminare pe criteriu de domiciliu la un concurs de ocupare a unei funcții în cadrul Curții de Conturi
15.11.2016 | Marius-Cristian ISPAS

JURIDICE - In Law We Trust
Marius-Cristian Ispas

Marius-Cristian Ispas

Urmare a organizării unui concurs pentru postul de auditor public extern la Curtea de Conturi, stabilindu-se ca și condiție de participare pentru posturile din București existența domiciliului stabil în București sau în localitățile limitrofe situate pe raza județului Ilfov, pârâta Mariana B., domiciliată în orașul Tîrgu-Jiu, județul Gorj s-a considerat discriminată și a depus o plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Plângerea a fost admisă prin hotărârea atacată în dosar, fapta sesizată a fost considerată discriminare prin limitarea dreptului la muncă și s-a aplicat și o sancțiune contravențională de 1000 de lei prin actul administrativ-jurisdicțional atacat.

Cu privire la argumentul reclamantei Curtea de Conturi că „existența condiției domiciliului stabil în București sau în localitățile limitrofe din județul Ilfov este justificată de factori obiectivi și străini de orice discriminare… natura muncii pe teren, deplasări frecvente”, nu se poate contesta, totuși, că această limitare a dreptului la muncă este o excludere a persoanelor care aveau domiciliul stabil în afara Bucureștiului și județului Ilfov. Jurisprudența CEDO în Thlimmenos contra Greciei definește discriminarea din două puncte de vedere, al situației similare și al situației diferite: „dreptul de suferi vreo discriminare este încălcat şi atunci când, fără nicio justificare rezonabilă şi obiectivă, un stat nu aplică un tratament diferit persoanelor care se află în situaţii sensibil diferite”. De asemenea, prin decizia nr. 16/2011 a Curții Constituționale se reiau aceleași idei: totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei), dar şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite.

În speță, problema dacă „există o justificare obiectivă și rezonabilă” a fost dezbătută, reclamanta aducând argumente privind „natura constituțională și legală a Curții de Conturi”, acela de „garant al legalității cheltuirii banului public, misiune care nu suportă discontinuități în funcție de fluctuația de personal, generată de schimbarea domiciliului acestuia”.

Instanța a considerat că a exclude orice alt cetățean domiciliat într-unul din celelalte județe reprezintă o practică discriminatorie care intră în conflict cu libertatea constituțională a dreptului de a munci. Un asemenea mod de a selecta personalul ar putea justifica și refuzul autorităților europene de a angaja cetățeni români, pentru că domiciliază foarte departe de Luxemburg, Bruxelles sau Strasbourg. Și totuși, există foarte mulți cetățeni români care lucrează la Comisia Europeană, la CJUE sau la alte directorate ale UE, practica instituțiilor europene fiind favorabilă mutării angajaților în zona în care se află locul de muncă. Nu poate exista o justificare obiectivă rezonabilă care vine în conflict cu libertatea cetățeanului de a participa la un concurs care i-ar permite accesul la un nou loc de muncă, mai ales la autorități publice.

Într-adevăr, art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 nu conţine o listă exhaustivă a criteriilor de discriminare, deoarece criteriile expressis verbis enumerate de lege sunt completate cu sintagma „sau orice alt criteriu” ceea ce, practic, oferă posibilitatea reţinerii şi a altor criterii nespecificate de lege, în săvârşirea unei fapte de discriminare. Criteriul circumstanţiat la situaţia particulară a persoanei care se consideră discriminată trebuie să fi constituit mobilul determinant în aplicarea tratamentului diferit. Condiţia criteriului ca mobil determinant trebuie interpretată în sensul existenţei ca element care este concretizat, materializat, care constituie cauza actului sau faptei de discriminare, şi care, în situaţia inexistenţei sau, după caz, a îndeplinirii condiţiei criteriului, nu ar determina săvârşirea discriminării. Astfel, natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv, decurge tocmai din faptul că diferenţa de tratament este determinată hotărâtor de existenţa unui criteriu, ceea ce presupune o relaţie de cauzalitate între tratamentul diferit imputat şi criteriul invocat în situaţia persoanei care se considera discriminată. Tratamentul diferenţiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. În cele din urmă, tratamentul reclamat a fi o discriminare indirectă trebuie să nu-şi găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă (excepţia justificării tratamentului diferenţiat ar privi, literalmente, discriminarea indirectă, stipulată prin art. 2 alin. (3), nu şi pe cea directă, reglementată prin art. 2 alin. (1)). Ceea ce interesează în sensul constatării discriminării, din perspectiva legislaţiei interne şi comunitare antidiscriminare, este dacă în speţă se întrunesc constituentele juridice ale actului de discriminare. Sunt corecte argumentele pârâtei în sensul că trebuie stabilit, în principal, dacă tratamentul vătămător (precugetat sau, după caz, generat involuntar, corelativ elementului subiectiv-voliţional, sub toate formele vinovăţiei) are la bază unul dintre criteriile indicate neexhaustiv de lege, dacă se poate stabili un element de analogie , dacă se identifică un drept legal lezat, iar în final, dacă absentează scopul legitim justificativ, astfel încât să se poate evoca indubitabil că fapta reclamată reprezintă o formă de discriminare.

Dreptul la muncă este dreptul legal lezat, fără o justificare obiectivă rezonabilă. Se va înlătura argumentul reclamantei că „exista o practică de ocupare a locului de muncă și apoi de solicitare a transferului la altă cameră de conturi, în raza domiciliului unde se afla familia și copiii”, întrucât dreptul de a cere detașarea/transferul este un drept ce face parte din dreptul de a munci.

Pârâta nu trebuia să câștige concursul și reclamanta să refuze angajarea, este suficientă stabilirea unor condiții restrictive, descurajatoare pentru cei care aveau domiciliul în alt județ, cu privire la procedurile de angajare. Dacă s-ar achiesa la opinia reclamantei că domiciliul este o condiție restrictivă utilă pentru eficiența instituției, atunci nu s-ar mai putea recruta pe calea concursului dintr-o bază de angajați capabili, la nivelul întregii țări, ci s-ar reduce radical resursa umană recrutabilă la nivelul a două județe (București și Ilfov), ceea ce din nou ar putea reprezenta un minus chiar pentru eficiența de care are nevoie Curtea de Conturi, prin faptul că este posibil să se recruteze oameni mai puțin motivați și pregătiți. Un exemplu paralel este posibil și în justiție, unde sistemul permite participarea la concursuri a tuturor celor care îndeplinesc condițiile legale, indiferent de domiciliu, cu posibilitatea decontării chiriei pentru cei care ocupă poziții ce le asigură mutarea în altă localitate decât cea de domiciliu.

Sunt apreciate astfel justificate sancțiunea aplicată Curții de Conturi și constatările CNCD, iar amenda aplicată este în cadrul limitelor legale. Practicile reclamantei se încadrează în noțiunea de discriminare prezentată de OG nr. 137/2000, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiuri este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe. Sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare. În speță nu s-au prezentat motive reale de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii CNCD raportat la dispozițiile OG nr. 137/2000, motiv pentru care plângerea Curții de Conturi a fost respinsă ca nefondată.

DOSAR NR. 318/2/2014, sentința nr. 2515/26.09.2014; în filtru la ICCJ
Curtea de Apel București, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal

Judecător Marius-Cristian Ispas
Curtea de Apel București

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.